Ce este Europa?
Este lăcomie și inteligență, întruchipate de papă și de Luther
Sfântul Nicolae, Episcopul Ohridei și Jicei
Unde este întunericul cel mai mare? Acolo unde strălucește cea mai puternică lumină, care apoi se stinge. Acolo este întunericul cel mai mare. În piața unde strălucesc sute de lumini și unde noaptea se întrece în lumină cu ziua, când toate luminile se sting, atunci în acea piață se face un întuneric mai mare decât în corturile neluminate ale șatrelor țigănești.
O, frații mei, în zilele noastre i-am înălțat pe conducătorii noștri și am deschis ochii și am văzut o asemenea piață și era așa de luminată, încât se întrecea cu cerurile însorite. Dar toate luminile s-au stins, iar noi am privit de pe înălțimile Balcanilor și am văzut o vale fără lumină, întunecată precum hruba subpământeană a cârtiței. Acea piață este trecută pe hărțile lumii cu numele de Europa, iar la toate popoarele ei cu numele de ateism și nemilostenie.
Ce este Europa?
Este lăcomie și inteligență. Amândouă omenești: lăcomie omenească și sete de cunoaștere omenească. Iar acestea două sunt întruchipate de papă și de Luther. Ce este așadar Europa? Papa și Luther, culmea împlinirii lăcomiei omenești și culmea împlinirii setei de cunoaștere omenești.
Papa european este întruchiparea lăcomiei omenești după putere. Luther cel european – hotărârea omenească de a afla totul prin inteligența sa; Papa ca stăpân al lumii și omul de știință ca stăpân al lumii. Aceasta este Europa în miezul ei, în esența ei, în toată istoria ei.
Cea dintâi înseamnă aruncarea omenirii în foc, cea de a doua înseamnă aruncarea omenirii în apă. Iar amândouă înseamnă îndepărtarea omului de Dumnezeu. Căci prima înseamnă tăgăduirea credinței, iar a doua tăgăduirea Bisericii lui Hristos.
În acest chip lucrează în trupul Europei duhul cel rău, iată, de câteva veacuri! Cine poate oare alunga acest cumplit duh rău din Europa? Nimeni în afară de Cel ce e trecut cu slovă roșie în istoria neamului omenesc ca singur izgonitor al dracilor din oameni.
Bănuiți la cine mă gândesc. Mă gândesc la Domnul Iisus Hristos, Mesia și Mântuitorul lumii, Cel născut din Fecioară, ucis de evrei, înviat de Dumnezeu, adeverit de veacuri, arătat de ceruri, proslăvit de îngeri, mărturisit de sfinți și primit de strămoșii noștri.
Câtă vreme Europa a urmat lui Hristos, „Soarele dreptății”, și apostolilor, mucenicilor, Sfnților și nenumăraților Săi cuvioși și drepți ea s-a asemănat pieței luminate de sute și mii de lumini mari și mici. Dar când lăcomia și inteligența omenească au lovit în Hristos precum două furtuni puternice, luminile de dinaintea oamenilor s-au stins și întunericul a cuprins piața, precum într-o peșteră subpământeană de cârtiță.
Potrivit lăcomiei omenești fiecare popor și fiecare om caută putere, plăcere și slavă, întocmai după chipul Papei de la Roma. Potrivit inteligenței omenești, fiecare popor și fiecare om se socotește ca cel mai inteligent, zicând că i se cuvin toate bunătățile pământești.
Cum să nu fie atunci războaie între popoare și între oameni? Cum să nu fie nebunie și mânie între oameni? Cum să nu fie molime, secetă, revărsări de ape, bube și tuberculoză, revoluții și războaie, și iar războaie? Trebuie să fie toate acestea, așa cum trebuie să iasă puroiul din rana infectată, așa cum trebuie să se răspândească putoarea necurățiilor îngrămădite.
Papalitatea se folosește de politică deoarece numai așa poate ajunge la putere. Luteranismul se folosește de filosofie și de știință deoarece așa crede că va ajunge la cunoaștere. Așa că lăcomia a pornit război împotriva cunoașterii, iar cunoașterea împotriva lăcomiei. Acesta este noul turn al Babilonului, aceasta este Europa.
Dar în vremurile noastre s-a ridicat o nouă generație europeană, care a cununat, prin ateism, lăcomia și inteligența și s-a lepădat de papă și de Luther. Acum nimeni nu ascunde lăcomia și nici nu laudă rațiunea. Lăcomia omenească și inteligența omenească sunt în zilele noastre cununate, într-o căsătorie care nu este nici catolică, nici luterană, ci vădit și fățiș satanică. Europa zilelor noastre nu mai este nici papistă, nici luterană.
Este în afară de acestea și dincolo de acestea. Este cu totul pământească, fără vreo dorință de a urca la cer – nici cu pașaportul infailibilului Papă, nici pe scara inteligenței protestante. Ea se leapădă de călători din această lume. Dorește să rămână aici. Dorește ca mormântul să-i fie acolo unde i-a fost leagănul. Nu știe de vreo altă lume. Nu simte mireasma cerească. Nu vede în vis Îngerii și Sfinții. De Născătoarea de Dumnezeu nu vrea să audă.
Curvia o întărește în ura pe care o poartă fecioriei. Întreaga piață este în întuneric. Toate luminile sunt stinse. O, ce întuneric cumplit. Frate la frate împlântă sabia în piept, crezându-l vrăjmaș. Tatăl se leapădă de fiu, iar fiul de tată. Lupul îi este lupului prieten mai credincios decât omul îi este omului.
O, frații mei, oare nu vedeți toate acestea? Oare n-ați simțit întunericul și fărădelegile Europei anticreștine pe spinarea voastră? Vreți cu Europa sau cu Hristos? Cu moartea sau cu viața? Întrebați-vă. Luminați-vă. Hotărâți-vă. Moartea sau viața.
Acestea două le-a pus Moise oarecând înaintea poporului său. Și noi le punem în fața voastră. Să știți: Europa este moarte, Hristos este viață. Alegeți viața, ca să fiți vii în veac. Amin.
(Sfântul Nicolae Velimirovici,
Prin fereastra temniței,
Editura Predania, pp. 74-76)
Notă: titlul aparține redacției.
