Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

ALARMĂ!!! Dar nu vă alarmați prea tare…

Dragi prieteni ai Sfinților

În urmă cu o lună am făcut cunoscută publicarea broșurilor cu sinteza operei epistolare a Sfântului Fotie cel Mare. Cu bucurie am observat astăzi că deja acel anunț a fost vizionat pe rumble de peste 2.000 de ori. Poate unora li se pare puțin, mie mi se pare foarte mult.

Dar este o bucurie amară, căci la fapte au trecut foarte puțini. Ceea ce mă duce cu gândul la faptul că observ că predicile mele (mai rar le înregistrez în ultima vreme) le ascultați rapid, dar un feedback pozitiv nu prea se vede, de niciun fel.

De curând, Iurie Roșca îi spunea lui Dan Diaconescu faptul că, într-adevăr, în Rusia (fără să fim „putiniști”) oamenii stau mereu cu o carte în mână, inclusiv în metrou, citind cu nesaț tot ce prind (nu stau pe telefoane, ca pe la noi). Concluzia celor doi era că acel neam mai are o șansă, pe când al nostru – setat pe bârfe.ro – curând va pieri.

Tocmai ca să nu piară neamul nostru – fizic sau cufundat în ignoranță – fac și eu, de ani de zile, efortul imens de a-i oferi AUR CURAT din izvoarele Ortodoxiei.

Chiar atât de greu este să vă pese? Sau predicile mele doar le arată unora că încă mai suflu, că încă nu am murit, că „hai să-i mai trimitem apoi un mail, să-l înjurăm pe Staicu” etc.?

Oare cât va mai îngădui Dumnezeu ca cei puțini să lucreze la luminarea celor mulți, iar cei mulți, cu obstinație, să aleagă a rămâne în întuneric?

Concluzia? Noi ne facem datoria, în continuare. Iar fiecare va primi de la Hristos răsplata implicării sau a nepăsării.

Lupta din vremurile din urmă nu este pentru probleme geopolitice, pentru alegeri, prețuri, salarii etc., ci este pentru mântuire sau pierderea ei. Iar o minte luminată întru dreapta credință are ca sprijin toată Biserica biruitoare din ceruri. Dacă cere acest sprijin. Dacă merge pe principiul „muieți-s posmagii”, va ajunge – și este deja – victimă sigură a vrăjmașului mântuirii noastre.

Vă dorim tot binele, iar acest bine trece prin CĂRȚI ORTODOXE:

Lansare a trei broșuri ortodoxe: Sfântul Fotie cel Mare și Sfinții Colivazi

Cu urări de mântuire,

pr. Ciprian Staicu

Lansare a trei broșuri ortodoxe: Sfântul Fotie cel Mare și Sfinții Colivazi

O mare comoară patristică, acum la îndemâna tuturor iubitorilor de Hristos. Stocul este limitat. Vă invităm cu drag la lectură patristică ortodoxă!

Setul costă 50 RON (plus taxele poștale).

La comanda a trei seturi, prețul total este de 135 RON plus transport. La comanda a 10 seturi, prețul total este de 405 RON, transport inclus.

Alte detalii și comenzi la: ciprioan@yahoo.com și 0740788876 (pr. Ciprian).

Plata se face în avans, pe contul Asociației, ca donație, cu mențiunea „3 broșuri ortodoxe.”

Donează

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Redacția

Niciodată vrăjmașul mântuirii noastre nu va înceta să ne șicaneze…

Iubiți ortodocși,

Am ales să scriu, decât să înregistrez audio, căci ce este scris, rămâne.

Din mila lui Dumnezeu, am trecut de jumătate… Azi, la praznicul Nașterii Maicii Domnului, am săvârșit a 20-a Sfântă Liturghie, cu parastas (în afară de duminica, zi în care nu se săvârșesc parastase), și pentru mântuirea Mariei, fiica mea și a soției mele. Mai avem 20 de Sfinte Liturghii, dar deja suntem încredințați că Maria este în brațele Maicii Domnului și ni se umple inima de bucurie și nădejde sfântă. Slavă Domnului pentru toate!

În urmă cu ceva timp am primit un video, referitor la parastasul de 4 ani al pr. Antim Gâdioi. Nu i-am acordat importanță, căci acolo s-au adunat neo-visarioniștii, cu care noi nu avem nicio comuniune. Nici nu m-am uitat la el, decât câteva secunde, apoi l-am șters (greșeala mea, că dacă mă uitam până la capăt…)

După înmormântarea Mariei m-au vizitat pr. Elefterie și monahul Efrem din Athos. Din start i-am întrebat dacă au comuniune cu neo-visarioniștii, mi-au răspuns că nu. Eram în sfânta biserică, la finalul parastasului de după Sfânta Liturghie, când au sosit. Conform, însă acelui video pomenit mai sus, alături de pr. Ieronim se vede clar – VIDEO – că a slujit și pr. Elefterie. Deci este clar că am fost mințit în față, referitor la cine se află în comuniune cu cine.

Așa că i-am transmis azi pr. Elefterie – de îndată ce am aflat adevărul – să nu o mai pomenească pe Maria. Nu are nevoie de așa ceva.

De asemenea, ținând cont de faptul că în anul 2022 neo-visarioniștii au organizat inclusiv sinaxe – prin pr. Andrei Cojoacă & Co, pentru a scăpa de mine, apoi au făcut listă de semnături și s-au lepădat de mine, neputând să-mi închidă gura împotriva ereziilor lor – prin prezentul articol reînnoiesc mărturisirea mea de credință că nu am nicio comuniune nici cu ecumeniștii, nici cu stiliștii, nici cu neo-visarioniștii, nici cu vreun alt eretic – cleric sau mirean – de oriunde ar fi. Dar le doresc pocăință și întoarcere.

Implicit, iertându-i pe cei care m-au vizitat și care s-au folosit de durerea mea de tată, ca să mă mintă în față și să mă păcălească, vrând să aibă cum să mă denigreze apoi, din motive de credință REAFIRM CĂ NU AM NICIO COMUNIUNE CU EI. Le mulțumesc pentru ajutorul financiar oferit, dar dacă era menit a fi „30 de arginți”, să mă sune, să le dau banii înapoi, nu stă bunăstarea mea în așa ceva.

Dorindu-i multă sănătate pr. Ioan Sârbu, că mi-a transmis că este suferind, i-am transmis să nu o mai pomenească nici el pe Maria, căci cu siguranță îl pomenește pe pr. Antim, fostul lui duhovnic, la cei adormiți.

Nu am nimic personal împotriva pr. Antim, nici a ucenicilor lui, dar amestecul lor necurat cu spurcații neo-visarioniști este motiv clar ca între noi și ei să nu fie nicio comuniune, căci Hristos nu Se lasă hulit de niciun vicleșug omenesc.

Le urez celor care au tendințe de a accepta așa-zisele „taine” ale stiliștilor să înțeleagă adevărul că aceia sunt în afara Bisericii lui Hristos, nu au Taine, har, preoție, doar un calendar care le ține loc de toate, inclusiv de dogme, iar roadele lor și ale comuniunii cu ei sunt diverse forme de îndrăcire.

De mulți ani diavolul mă vânează neîncetat. Probabil și pentru că și eu fac cam același lucru cu el, doar că eu ca om sunt mai slab ca el, dar ca preot ortodox sunt întărit de Hristos, spre a putea fi treaz și chiar invincibil, până la moarte (dacă vreau să mă mântuiesc, iar aceasta o vreau, DIN TOATĂ INIMA, și nimic altceva).

Cu urări de bine,

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Dumnezeu să-i hărăzească raiul fiicei noastre mărturisitoare de Hristos!

Luni, 17 august 2026, fiica noastră, Maria, a fost victima unui accident și a plecat pe neașteptate din viața aceasta. Dumnezeu să o ierte și să o odihnească în Împărăția Sa!

Desigur, pentru noi, părinții și sora ei mai mică, precum și pentru prietenul ei, aceste zile au fost extrem de grele. Însă în niciun caz nu am căzut în deznădejde, dimpotrivă.

Săvârșim zilnic Sfânta Liturghie, vreme de cel puțin 40 de zile, să o ajutăm cât putem de mult, spre obținerea mântuirii, a răspunsului bun la judecata în fața lui Hristos.

Cel mai greu moment a fost când, în fața morgii din Brașov, după ce am plătit cele necesare transportului la Sfântu Gheorghe, am ajuns în situația în care nu mai aveam, în traista familiei, absolut niciun leu. Și nu știam cum să scoatem fata de la morgă și să o pregătim de înmormântare. O stare de neputință extremă, dar imediat Dumnezeu ne-a trimis oameni în ajutor și mângâiere.

În coșciug, Maria a fost îmbrăcată în costum național. Până la înmormântare și-a păstrat o frumusețe și o lumină pe care rar a avut-o în viață.

Ultimele mesaje scrise, din ziua trecerii ei la Domnul, au fost cele mai frumoase, mai profunde și dătătoare de dor de mântuire întru pocăință, pe care ea le-a scris vreodată, în cei 19 ani și jumătate de viață pe pământ.

Suntem încredințați că Dumnezeu a luat-o din lumea aceasta – deși pe noi ne doare mult, fiind încă sub șocul momentului – exact când era cea mai bine pregătită pentru mântuire, deși mântuirea este dată în dar, din mila lui Dumnezeu. Însă Maria – dacă ar fi să o caracterizăm – este (căci nu ne vom referi la ea niciodată la trecut):

a) botezată ortodox;

b) îngrădită de 10 ani de panerezia ecumenistă;

c) o mare mărturisitoare a Ortodoxiei (a făcut ceea ce se cuvenea de multe ori);

d) o fetiță de o rară și sfântă milostenie, bunătate și iubire față de aproapele;

e) în urma ei lasă lumină, mulți prieteni și un exemplu de viețuire creștină;

f) desigur, ne rugăm ca păcatele tinereții și ale neștiinței ei Dumnezeu să nu le pomenească; avem mare nădejde că se va mântui.

Când era în pântecele mamei ei, i s-a profețit Mariei că ea se va ruga din ceruri pentru mântuirea noastră, a părinților ei. Atunci nu am înțeles, dar acum pricepem pe viu și nădăjduim să ajungă aproape de Sfântul Ierarh Nectarie, ocrotitorul ei, sub acoperământul Maicii Domnului, a cărei minune ea este (încă de la zămislire).

În aceste zile am văzut oameni atei întorcându-se la Dumnezeu, oameni care au început să deprindă tainele rugăciunii, oameni care și-au schimbat viața în bine, motivând că fac aceasta sub inspirația Mariei. Acest lucru va cântări mult la Judecată.

Ea este un copil și o tânără minunată, care acum s-a dus spre cer și se pregătește de Judecată. Să te mântuiești, iubita noastă fiică!

Înmormântarea i-am făcut-o în biserica noastră parohială misionară, fără a avea vreo comuniune cu altcineva decât cu ortodocșii (adică cei cu nu avem comuniune cu ereticii și trădătorii credinței). La cimitir, doar am citit din Psaltire și am zis două ectenii în limba greacă, să nu pricepem decât noi, căci acolo se adunaseră de toate felurile de confesiuni și credințe (le-am spus dinainte că nu avem nicio comuniune cu ei, deși am apreciat prezența lor și condoleanțele primite). Din fidelitate față de Ortodoxie și din respect pentru Maria, toate s-au săvârșit ortodox, cu acrivie, slavă Domnului pentru toate!

Transmitem tuturor celor care vor să se roage pentru ea, că este îngăduit să fie pomenită doar la Psaltire și la rugăciunea cu metanierul.

Am refuzat pe protopopul de Sf. Gheorghe, pe neo-visarioniști, pe ecumeniști și nădăjduim să nu atenteze nimeni la mântuirea Mariei, dând să fie pomenită de către cei care au trădat Ortodoxia. O spunem cu durere, dar cu responsabilitate deplină!

Le mulțumim tuturor celor care ne-au ajutat și le suntem recunoscători. Să le răsplătească Hristos!

Deși suntem îndurerați, avem încredere deplină în hotărârea lui Hristos și ne supunem ei, fără crâcnire.

Dumnezeu să o ierte și să o odihnească pe Maria în Împărăția Sa!

Părinții Mariei,

pr. Ciprian și preoteasa Ioana

Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu: Mărturisire de credință ortodoxă, cu ocazia prăznuirii Sfântului Maxim Mărturisitorul (13 august 2026)

Cu ajutorul lui Dumnezeu, această predică va fi postată la începutul acestui site mereu, până la finalul istoriei. Orice alte noutăți vor fi postate după ea.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!