Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Episodul 8 – Făclia lui Dumnezeu

Cel mai frumos dar pe care l-am primit sunt oamenii pe care Dumnezeu mi i-a adus în cale să-mi fie călăuzitori, alături de părintele duhovnic, modele de implicare, de dăruire și de frumusețe.

Deseori a fost necesar să-mi reamintesc adevărul că suntem făcuți pentru a învăța să parcurgem distanța de la inima noastră la inima celuilalt, chiar dacă ni se pare întunecoasă și uneori spinoasă.

Viața îmi arată că în fiecare lecție nouă se cuprinde ceva despre Dumnezeu. Atunci când străbat un loc întunecat cu felinarul în mână, drumul mi se luminează doar pas cu pas. Deși bezna din jur este apăsătoare, înaintez până ce ajung la țintă. Rostul felinarului a fost atunci îndeplinit, mi-a luminat calea treptat.

În același chip sunt călăuzită și de Dumnezeu, cuvântul Lui îmi slujește drept făclie în calea vieții. Nu întotdeauna văd cum strălucește soarele, fiind în spatele norilor, însă învățând să mă preocup în mod dedicat și asumat de prezent, am șansa să primesc destulă lumină ca ziua de „astăzi” să-mi fie limpede. Apoi, lăsându-L pe Dumnezeu să preia controlul, îl dobândesc și pe „mâine.”

Mă rog să nu pierd printre degete lumina lui Hristos, „făclie picioarelor mele este legea Ta și lumină cărărilor mele” (Psalmul 118). După cum un fus care se oprește, nici lâna nu o mai toarce, așa și dacă nu cerem cu insistența femeii cananeence, nimic nu se adună!

Când nu pot eu, ajută-mă Tu, Doamne, să pot lumina mai departe, prin Lumina primită în dar de la Tine! Amin.

Andreea din București

Hristos a înviat! Dacă patriarhul Daniel tace, iată că un judecător, român ortodox, FACE!

Știrea foarte bună și nesperată apare și aici:

https://evz.ro/ajutor-nesperat-pentru-biserica-inchiderea-bisericilor-este-ilegala.html

Notă: am vorbit acum la telefon cu fratele Ioan, i-am mulțumit cu emoție și a acceptat să public acest scurt mesaj în care să îndemn pe ortodocși – adică pe cei îngrădiți de erezie – la cât mai multă rugăciune pentru acțiunea inițiată de acest judecător, Ioan Petrescu, care este în același duh de mărturisire – de multă vreme – cu noi, robii lui Hristos.

Să ia aminte ecumeniștii: este culmea ca noi, cei îngrădiți de erezie, să ne rugăm ca Dumnezeu să le deschidă lăcașurile din care ei înșiși pe noi ne-au alungat. Dar poate se vor îngrădi și ei de erezie, poate este o ultimă șansă: un judecător, avându-L ca MARTOR principal pe Hristos Însuși, să obțină o decizie favorabilă participării la slujba de Înviere a românilor.

Cu respect pentru

cu adevărat onorata instanță

și fratele nostru în Hristos,

pr. Ciprian Staicu

Episodul 7 al campaniei – adresat preoților eretici ecumeniști

Vino-ţi in fire, sfinţit părinte!
Scoală, părinte, și te-ndreaptă
Spre-altarul sfânt unde slujești,
Unde-ai fost pus, creștinii să-i ostești
Pentru Hristos, nu pentru iad, o treaptă!
Ridică-te, părinte, și mărturisește
Că Adevărul și-a pierdut răbdarea,
Dezbară-te de teatrul jucat și închinarea
Să-ţi fie la Hristos și te smerește!
Spune, părinte, adevărul!
Adună turma și pe Hristos slăvește,
Îndeamnă-i pe toţi, pe fraţii tăi îi întărește,
Să nu mai tremure ca frunza,
Slăviţi pe Creatorul!
Hristos e pe Golgota, e biciuit, scuipat,
Casa-I e închisă, lăcate sunt pe uși,
Ateii se frământă, iudele pregătesc cătuși,
Nu vă e teamă când tăceţi, că iarăși aţi trădat?
Vă înrolaţi în care oaste?
În loc să fiţi cu Sfinţii din icoane,
Cu preoţii martiri, cu mucenicii, milioane,
Voi ce făcurăţi, Îl împungeţi pe Hristos în coastă?
Și-a cui Înviere voi așteptaţi,
Dacă singuri veţi liturghisi?
Nu tremuraţi când Maica Sfântă cu Sfinţii vor privi?
Și cui veți da de știre: Hristos a înviat?!
Biserica în care a plâns Măicuţa Sfântă
Mai are ziduri, mai are un Altar?
Și preotul de-acolo a înțeles, are habar?
Ar trebui în hohote de plâns mărturisirea să și-o împlânte!
Și moaștele plimbate plâng singure,
Din nou lăsate să spele ele
Oceanul de păcate, de patimi grele
Și de scuipări, de palme, o pădure!
O, ţară, gemi de lacrimi, de durere!
În Postu` acesta Mare uitară ai tăi fii
Și pe Hristos, și pe strămoși, și pe copii!
Cum să-și aducă-aminte de Înviere?
Prof. Mihaela Popa

Athosul… de râpă?

Publicată de Сергій Шумило pe Duminică, 5 aprilie 2020

Drumul principal dintre portul Dafni și capitala administrativă Kareia a Sfântului Munte Athos a fost distrus pe o porțiune mare, de o alunecare de teren (vezi video mai sus). Nu se va mai putea circula mult timp pe el. În Athos acum nu sunt pelerini, din pricina epidemiei de gripă purtătoare de frică, de panică și de alte trăiri… neortodoxe.

În urmă cu câteva luni schismaticii din Ucraina au fost primiți și au slujit cu fast la mănăstirea Xenofont din Athos. De curând starețul aceleiași mănăstiri (arhimandritul Alexie – foto sus) și cu alți athoniți, alături de patriarhul ecumenic Bartolomeu, s-au rugat cu papistașii cistercieni în Franța (săvârșind cu ei o… vecernie papistașă la „mănăstirea” Notre-Dame de Saint-Rémy din Rochefort).

Acum 4 călugări de la mănăstirea Xenofont sunt bolnavi de noul virus, fiind internați în spital la Tesalonic.

În schimb, în Georgia viața liturgică merge înainte, după cum am mai menționat. Oare se apropie vremea când icoana Portărița (cea mai mare icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului din lume) va pleca din Athos – pentru apostazia (deja existentă) athoniților și se va duce… poate chiar în Georgia? Sau unde va fi Ortodoxie…

Om trăi (dacă va vrea Domnul Hristos) și om vedea (dacă vom avea ochi de văzut) sau îi vom ține larg… închiși!

Doamne, dă sănătate și pocăință tuturor și Îți mulțumim că ne-am îngrădit de panerezia ecumenismului, care a surpat la propriu deja și aproape tot Athosul.

Redacția

Episodul 4 al Campaniei „Sunt sănătos, mulțumesc Domnului!”

Dacă un om este sincer și își dorește afle Adevărul, Dumnezeu îl va călăuzi numai cum El știe și îl va duce pe calea cea dreaptă. Așa s-a întâmplat și cu mine. Nefiind crescut cum trebuie în credința ortodoxă, ci doar așa, superficial, țin minte în urmă cu mulți ani voiam știu Cine este în spatele tuturor lucrurilor, cine suntem noi oamenii și ce căutăm aici, în lumea aceasta. Și treptat Dumnezeu mi-a arătat totul, ușor și lin, fără a Se impune în viața mea. Totul trebuie căutat cu sinceritate și fără egoism.

După ce am aflat de planurile ascunse și viclene de conducere a lumii și distrugere a credinței adevărate, a Ortodoxiei, cu ajutorul Lui Dumnezeu, am reușit găsesc și preoți care îi urmează pe Sfinții Părinți (în practică și în învățături) și țin dreapta credință (după sinodul din Creta) și care ajute, iar cu Harul lui Dumnezeu și cu sfaturile lor să nădăjduiesc la mântuire.

În ziua de azi, cu atâta frică indusă de diavol, Îi mulțumesc lui Dumnezeu sunt sănătos trupește și nu mi-e frică de niciun virus, decât de păcat și de judecata lui Dumnezeu.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune: Moartea este cu adevărat cu lucru cutremurător și groaznic pentru cei ce nu sunt inițiați în dumnezeiasca filosofie. Dar noi, care prin harul lui Dumnezeu am învățat tainele, minunile ascunse ale înțelepciunii Sale, care vedem în moarte o plecare, noi n-avem dreptul ne temem de ea; ba chiar avem datoria o primim cu bucurie și cu curaj, pentru că ea este trecerea din această viață plină de încercări la o viață mult mai bună, mult mai slăvită și fără de sfârșit.

Singurul lucru de care trebuie avem grijă este fim pregătiți pentru ea: pocăiți de păcate, spovediți și împărtășiți.

De bolile sufletului, cu ajutorul lui Hristos, prin Tainele Sfintei Biserici, prin rugăciunile Maicii Domnului, ale Sfinților și ale duhovnicului meu nădăjduiesc, treptat, scap și eu. ne ajute și ne lumineze Dumnezeu pe toți, ne întărească în credință și ne vedem în Împărăția Lui! Doamne ajută!

Florentin din Prahova

05.04.2020