A apărut azi pe site-ul treloghiannis un video, care de fapt este de la finele lunii martie a anului 2020, care poartă titlul: „Înfruntând pandemia în România.” Din păcate, este vorba nu de țara noastră, ci de Ucraina.
La noi acum se duc lupte intense pentru pelerinajul de Sfântul Andrei de praznicul lui. Diferența majoră este că la noi, dacă se va realiza acest deziderat și vor putea trece credincioșii de filtrele de poliție și de jandarmi, în drum spre peștera Sfântului Andrei din județul Constanța, tot rămâne o problemă majoră: cei care se roagă acolo nu sunt îngrădiți de erezie, deci nu urmează credința Sfântului Apostol Andrei. Dar, știm cum este românul, se mulțumește și cu roșcove… decât nimic. Iar „a mărturisi” o face cu masca pe față, distanțat social și alte bazaconii contemporane.
Pe de altă parte, în Serbia a murit patriarhul ecumenist Irineu, precum și vlădica ortodox Artemie. Ereticul Chirilă a și sărit în sus, de fapt cam atâta știe el din teologia ortodoxă și din realitatea contemporană a Ortodoxiei, visând dulce la o Serbie unită antiecumenistă. Dacă ar știi și vreo limbă utilă în aflarea realității sârbești, ar afla că în alegerea noului patriarh locul cel mai privilegiat îl are mitropolitul Irineu Bulovici, care în trecut a primit inel în deget de la papa, după alegerea lui ca episcop.
Dar la sârbi este ceva frumos: se aleg trei candidați de către Sinod, iar apoi cel mai bătrân stareț dintre stareții mănăstirilor sârbești alege din trei plicuri, fiecare cu numele unui candidat. Adică se merge pe tragerea la sorți specifică apostolică.
Să dea Domnul două lucruri:
a) să schimbe macazul Biserica Serbiei și să se întoarcă la Ortodoxie;
b) horepiscopii hirotoniți de vlădica Artemie să nu își aleagă un succesor eparhiot al acestuia, nici să formeze sinod, nici să hirotonească ei pe alți episcopi, căci atunci cad în schismă.
Oricum, noi nu ne căutăm episcopi pe aiurea, nu am făcut-o nici în trecut, nici acum și cu siguranță nici de aici încolo, ci facem misiune ortodoxă, pentru îngrădirea episcopilor români de ecumenism.
Oricâte aluzii ar face ereticul Chirilă, tot necitit rămâne în cele ale Ortodoxiei. Îi recomand cartea „Învățătura Sinoadelor Ecumenice despre întinarea prin erezie…” Este bazată pe sumedenie de izvoare patristice, așa că o poate folosi ca sursă bibliografică de încredere și la definitivarea masterului și a doctoratului în teologie, după ce își umple mapa de prezentare cu destule procese, penale sau civile, contra tuturor, scandal să fie, că dă bine la publicul neștiutor… Noi nu ne temem!
Noi rămânem fii ai Bisericii Ortodoxe Române și nădăjduim ca și dintre ierarhii noștri să se îngrădească de erezie – vlădica Teodosie este pe drumul cel bun al mărturisirii și al împotrivirii față de statul antihristic – dar lupta noastră este pentru puritatea credinței.
Alaltăieri vopseam niște scânduri cu un fiu duhovnicesc. Iar el m-a întrebat: „acum, că a murit vlădica Artemie, mai sunt episcopi ortodocși în lume? Mai este vreunul?”
Eu i-am răspuns: „treaba noastră este să vopsim frumos ce avem aici de făcut, ca să ocrotim lemnul de intemperiile iernii, iar apoi să ne vedem iar de misiunea noastră ca ortodocși îngrădiți de eretici, iar treaba episcopilor este să fie ortodocși și mărturisitori. Fiecare vom da seama de păcatele noastre. Dumnezeu să ne lumineze pe toți, ca să ne mântuim.”
pr. Ciprian Staicu
Notă: desigur, am folosit exemplul cu vopsitul, pentru că mă aștept la remarci genul: „cine umblă cu cioara vopsită…” Așa că răspunsul îl ofer de acum prin trimitere la articolul de mai jos (noi am suferit ceva până acum pentru dreapta credință, în vreme ce alții doar hămăie la lună, în orice fază ar fi aceasta, biata de ea):
