Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Dragul nostru ocrotitor, Sfântul Luca al Crimeeii


Note:

1. Din păcate, la ora actuală mitropolitul grec Nectarie Antonopoulos este unul dintre cei mai fervenți eretici ecumeniști. Domnul să îl lumineze!

2. Modul „botezării” acelui prunc, prezentat în film, nu este cel ortodox, deci nu suntem de acord cu el.

3. Ne întristăm când vedem că unii oameni nu își fac cum se cuvine semnul Sfintei Cruci.

Să avem parte de binecuvântarea Sfântului Luca mereu!

Redacția

Predică la Dumnezeiescul Praznic al Înălțării la cer a Domnului Iisus Hristos

Notă: la momentul cu pricina, soția mea, fiind la câțiva metri distanță de amvon, a vrut să spună încet că ea mă știe că niciodată nu am mers pe interes și că Îl iubesc pe Hristos, însă eu, netrebnicul, nu am auzit ce anume spune și s-a creat nițică tulburare, însă a trecut repede și îmi cer iertare. (pr. Ciprian)

„Înțelepciunea ne va apăra de dinții lupilor, iar blândețea ne va feri să devenim lupi…” (patriarhul Pavle al Serbiei)

„Să nu uităm că scopul vieții noastre aici pe pământ este să câștigăm viața veșnică și fericirea Împărăției cerurilor, să ajungem lângă Dumnezeu și Sfinții Lui. Așadar, în aceasta constă sensul vieții noastre…

Hristos le-a spus ucenicilor Lui: Vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor. De aceea să fiți înțelepți ca șerpi și blânzi ca porumbeii. Înțelepciunea ne va apăra de lupi, iar nevinovăția ne va împiedica să devenim lupi.

Devreme ce lumea întreagă se află în stăpânirea diavolului (I Ioan 5, 19) (pentru că lumea vrea aceasta – n.trad.), cel care vrea să fie om în tot sensul cuvântului este ca o oaie înconjurată de lupi.

Iar o oaie în mijlocul lupilor are de înfruntat două pericole. Primul este nimicirea sau uciderea ei – să o rupă lupii în bucăți. Fiul lui Dumnezeu, însă, nu ne-a trimis între lupi pentru aceasta. Al doilea pericol pentru oaie este să creadă și să ajungă la concluzia că numai ca lup poate să supraviețuiască – iar ca rezultat să se transforme și ea însăși în lup, să își ascută dinții, să învețe să mârâie, să își scoată ghearele și din oaie să devină lup. Nici pentru aceasta nu ne-a orânduit Hristos.

Dacă ne-a trimis printre lupi este ca prin credința și viața noastră să îmblânzim lupii și să îi transformăm în oi ale lui Hristos, desigur dacă aceștia vor.

Ca să ne scape de pericolele pe care le-am menționat Hristos ne sfătuiește să fim „înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii.” Înțelepciunea ne va apăra de dinții lupilor, iar blândețea ne va feri să devenim lupi…

Smerenia este mama, temelia și baza tuturor virtuților evanghelice.

Câtă nefericire produc slava deșartă și iubirea de lucruri trecătoare, dorința de a părea mai buni decât suntem… Vă chem, așadar, ca niciodată să nu vă prefaceți că sunteți mai buni decât în realitate. Pentru că în această fățărnicie se sădesc calomnia, bârfa, înjosirea aproapelui nostru, spunem despre el că este un nimic și în aceeași clipă noi devenim importanți. Îl împingem în jos, îl lovim, ca să crească distanța dintre noi și să vadă ceilalți cât de superiori suntem noi – ce minciună, desigur!

Suflet cu cuget smerit – de aceasta avem nevoie, frați și surori – pentru acesta să ne străduim. Cugetul smerit nu este ignoranță sau neștiință, pentru că necesită o încordare foarte mare ca să ne smerim în fața lui Dumnezeu. Prin smerenia noastră, în realitate, ne înălțăm și devenim mai buni.”

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2021/05/blog-post_501.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Rugăciune

O rugăciune scrisă de poetul grec isihast Fotie Kontoglou

„Îți mulțumesc, Doamne Mult-Milostive, Te laud, Te slăvesc, pentru că m-ai creat din nimic. Dar nu m-ai creat numai o singură dată, ci în fiecare zi mă creezi din nimic, pentru că în fiecare zi mă scoți din umbra morții, unde eu cad din nou.

În lumea aceasta nemăsurată (foarte mare), într-un atât de mare furnicar de oameni eu sunt un nimic. Fiecare om este un nimic.

Și, cu toate acestea, Îți aduci aminte de fiecare om și îl găsești și îl atragi spre Tine și îi înviezi din mort cum era și îl recreezi cu mâna Ta părintească, ca și cum fiecare dintre noi, oamenii, am fi doar noi singuri pe lume.

Puterea Ta cea mare ține toate sufletele, ca și cum ar fi unul singur. Și îi faci pe toți oamenii să simtă nemurirea ca și cum ar fi una singură pentru fiecare și Te simt toți ca pe Tatăl lor milostiv, care nu Se oprește a ne ierta și a ne zidi din nou, pe noi cei care murim în fiecare ceas prin păcat.”

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Cui și cum vorbim? Răspunsul Sfântului Serafim de Sarov…

„Nu trebuie fără un motiv serios să îți deschizi celuilalt inima ta. Între mii de oameni poate vei găsi doar unul care va putea să îți păzească taina ta. Când noi înșine nu ne păstrăm bine taina noastră, cum este posibil să nădăjduim că o vor păstra ceilalți?

Când te întâlnești cu oameni lumești nu trebuie să vorbești despre subiecte duhovnicești, mai ales cu cei care nu au dispoziția sufletească să le asculte. În această situație vei urma învățătura Sfântului Dionisie Areopagitul: păzește-ți comoara ta cu grijă și evlavia sufletului tău de lumea nesfințită. Păzește-o exact așa cum ai primit-o, pentru că nu este bine să arunci porcilor mărgăritarele duhovnicești, așa cum Domnul Hristos a accentuat.

Cu omul necultivat duhovnicește trebuie să discuți despre lucruri materiale, în vreme ce cu omul duhovnicesc, credincios să vorbești despre cele cerești.”

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2021/05/blog-post_971.html

„Oasele goale îi conving pe toți cei care le văd că nimic din cele pământești nu este al nostru.” (Sfântul Grigorie Teologul)

„Oamenii, însă, după ce au scos din pământul aurul, argintul și pietrele prețioase și după ce și-au făcut haine moi și pieritoare (trecătoare) și după ce au dobândit alte lucruri asemenea acestora, care constituie cauze ale războaielor și ale revoltelor și ale regimurilor (politice) tiranice, au fost cuprinși (dominați) de o absurdă părere de sine (că sunt cei mai puternici, mai înzestrați și că nimeni nu este ca ei). Astfel ei nu arată milostivire către semenii lor nefericiți și nu vor nici măcar din ceea ce le prisosește să dea celorlalți cele absolut necesare traiului.

Ce lipsă de omenie! Ce încrâncenare (ce inimă de piatră)!

Nu se gândesc măcar, dacă nu la altceva, că sărăcia și bogăția, libertatea și robia și cele asemenea lor au apărut în neamul omenesc după căderea în păcat a protopărinților (Adam și Eva), ca boli care se manifestă împreună cu răutatea și care sunt de fapt manifestările ei proprii.”

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2021/06/blog-post.htm