Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

Sfântul Paisie Aghioritul spunea:

„Dacă cineva vrea să își sfințească viața, dar dintr-un motiv oarecare nu poate să meargă să se închinovieze într-o mănăstire, atunci să își transforme camera lui în chilie.

Acolo, ascuns de oameni, el poate să își îndeplinească toate îndatoririle lui duhovnicești, adică să citească cele 7 Laude și alte lecturi duhovnicești, să facă metanii, să se roage cu metanierul, zicând rugăciunea „Doamne, Iisuse…” etc.

De exemplu, cineva poate să se ducă la biserică și să se împărtășească (la noi, la ora actuală, desigur, recomandăm împărtășirea numai din mâna preoților care s-au îngrădit de panerezia ecumenistă și slujesc în noile condiții de prigoană – n.trad.), iar apoi să se întoarcă acasă și să se comporte precum fac pustnicii în chiliile lor.

Slavă Domnului, există și astăzi mulți astfel de oameni în lume, în fața cărora nouă, cei ce ne numim monahi, ne este rușine de noi înșine (pentru că uneori sunt mai sporiți duhovnicește, deși trăiesc în lume – n.trad.).”

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.ro/2018/02/blog-post_757.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Foarte frumoasă emisiunea, în care au fost implicați: realizatorul, doi invitați mireni și Gheron Sava Lavriotul.

Părintele Sava abordează atât problemele etnice și geopolitice ale Greciei, cât mai ales pe cele religioase, arătând că „sinodul din Creta (iunie 2016) a fost unul tâlhăresc, că a fost trădată credința ortodoxă, că din dragoste adevărată am întrerupt pomenirea ierarhilor căzuți în panerezia ecumenistă, ca să renunțe la calea atee de a declara toate ereziile biserici și a nu huli astfel pe Dumnezeu. Nu ieșim din Biserică, ci ne străduim să ne facem datoria, să spunem adevărul, să trăim Ortodoxia așa cum ne-au învățat, prin propriul lor exemplu, toți Sfinții ei.”

La noi, trinitas – radio și tv – știe un singur lucru: să adoarmă conștiințele, singurele planuri urmărite de administrația patriarhală și de cele eparhiale sunt construirea de ziduri, acte sociale și strângeri de fonduri, de altfel bune oricând, dar lipsite de valoare atunci când dreapta credință este aruncată la gunoi exact de… paznicii ei.

Câtă rușine îndură acest popor, ca la praznicul Duminicii Ortodoxiei, an de an, să fie jecmănit, cu zâmbetul pe buze, pentru „binele” Bisericii. Adevăratul BINE al Bisericii este rodirea de Sfinți, viața morală a poporului, în frunte cu clerul ortodox.

Însă realitatea este sumbră: un neam care își ucide viitorul, prin pruncucideri, un neam care își ucide sufletul, prin abandonarea dreptei credințe, un neam care uită cine au fost strămoșii lui, un neam care se îndreaptă spre totalitarismul sistemului care ne vrea sclavi pecetluiți ai lui antihrist.

De aceea, în acest Post, poate mai mult ca niciodată, poate pentru ultima oară în vreme de pace, este nevoie de lacrimi pentru păcate și de curaj în mărturisirea ortodoxă.

Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!

Redacția

Neîncetat se cuvine a ne ruga Domnului, ca să ne arătăm mai presus de bântuirea dracilor. Că ne necăjesc nu numai când suntem în liniște în Casa lui Dumnezeu, mult se ridică asupră-ne și ne sfătuiesc să privim cu obrăznicie și fără sfială fețele fraților, ba și nălucirea faptei celei urâte o zugrăvesc întru noi, turnând în mințile noastre, ca o amestecare a gândurilor, și în acest chip ne opresc de la Tainele lui Hristos.

Dar prin păzirea ochilor și prin prin luarea aminte a gândului, cel înfrânat le va birui pe acestea, harul ajutându-l.

Cu câtă pază se cuvine inima și simțurile noastre a le păzi, că războiul nostru este mare și îndrăcirea dușmanului asupra noastră este multă. Dar nu se cuvine pentru aceasta să ne lepădăm de lupta noastră, ci gândurile vrăjmașului se cade a nu le face lucrătoare; și asa îl vom face pe el să crape.

Că știe Domnul pe cel ce ne necăjește pe noi și câte săgeți arzătoare aruncă în inimile noastre. Însă a celor ce bine se luptă este vrednicia, ca bine luând aminte să nu se lepede de luptă.

Că cel ce are pace cu patimile, de ce ar voi sa aibă război cu ele? Căci numai unde este vrajbă, acolo este și război și unde este război, acolo este și luptă și unde este luptă, acolo sunt și cununi.

Drept aceea, dacă cineva voiește să se izbăvească din robia cea amară a patimilor, acela să pornească război împotriva vrăjmașului.

Dumnezeului nostru slavă!