„Nu a fost Hitler sau Himmler cel care m-a arestat, m-a trimis în lagăr, m-a lovit și mi-a împușcat familia mea. A fost cizmarul, lăptarul, vecinul, care a luat o uniformă și apoi a crezut că este rasa umană dominantă (superioară).” (Karel Stoica, supraviețuitor de la Auschwitz)
Un administrator al unui lagăr nazist de concentrare a spus la procesul lui că putea într-o singură zi să „elibereze” (adică să trimită la camera de gazare) până la 10.000 de deținuți, însoțiți până la locul execuției doar de un singur gardian.
Când unul dintre judecători l-a întrebat uimit dacă deținuții știau unde mergeau, nazistul a răspuns: „sigur că știau, mai ales că funcționarea crematoriului sufocase lagărul cu o ceață urât mirositoare, care umplea totul cu putoarea cadavrelor arse.”
Această declarație a provocat întrebarea potrivită a unui alt judecător, care i-a spus acuzatului: „ce anume îi ținea pe deținuți și nu își asumau riscul să îi atace pe paznicii lor și să evadeze?”
Nazistul a răspuns într-un mod foarte natural că deținuții nu aveau niciun fel de organizare, într-ajutorare reciprocă și legătură între ei, nu se interesau unul de altul, iar pe lângă acestea noi „aveam” printre ei pe cei care le spuneau continuu să stea liniștiți și este posibil să scape, că poate nu vor fi în următorul „cuptor.”
Și nazistul zâmbind le-a spus judecătorilor lui uimiți, că chiar și în rândul de așteptare pentru camerele de gazare existau mulți care credeau că ceva se va întâmpla și în final vor supraviețui, vor scăpa.
Cei care cred că altcineva se va revolta pentru ei și le va apăra viețile lor, așteaptă totul de la Dumnezeu, se predau prin gândul: „nu se va întâmpla nimic rău” sau continuă fără griji cu gândul „va fi de lucru” (va exista scăpare), vor avea parte de același final sau moarte.
Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2021/05/blog-post_938.html
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu
