Mâine în Eparhia Hușilor va fi citită o pastorală a PS Ignatie, chiriarhul locului. Aflăm despre ea și de aici:
https://www.stiripesurse.ro/premiera-in-istoria-ortodoxismului-romanesc-prima-scrisoare-a-unui-episcop-catre-credinciosi-in-vreme-de-pandemie_1443168.html
Câteva observații (ca să respectăm cuvântul din Ioan 14, 6, fiind slujitorii lui Hristos):
a) PS sa este un om foarte citit (ne știm din seminar, de la Alba Iulia, am fost colegi de an) și implicat în diverse atitudini, așa cum ar trebui să fie un ierarh, dar cum nu sunt, nici măcar la nivelul lui, majoritatea membrilor Sinodului B.O.R. (sau poate este doar o „spălare de imagine” a Ortodoxiei românești actuale?);
b) ne îndeamnă să ascultăm de autorități, face o incursiune teologică, arătând că tot cosmosul este o biserică (nu zice, dar preia din teoria unificării a Sfântului Maxim Mărturisitorul);
c) spune însă și un mare neadevăr (vom vedea mai la urma acestui articol care este teama din care provine inserarea acestuia): „nu înseamnă că biserica din zid îşi pierde din valoarea ei spirituală. Nu trebuie să uităm niciodată că biserica din inima omului este hrănită şi luminată spiritual de biserica din ziduri, pentru că aceasta din urmă este locul de formare al Bisericii lui Hristos ca Trup tainic al Său.”
Preasfințite,
– dacă citim Noul Testament, mai exact Evanghelia după Luca, cap. 22, versetul 12, iată ce spune Hristos despre locul unde zice că va serba cu ucenicii Paștile:un om „vă va arăta un foişor mare, aşternut; acolo să pregătiţi.” Iar acolo a fost prima Sfântă Liturghie. Unde? În foișor? Unde este foișorul? AFARĂ.
– primii creștini nu au avut biserici de ziduri … vreo 300 de ani.
– Liturghiile săvârșite în păduri, peșteri etc nu erau ortodoxe?
– Liturghiile făcute pe piept de mărturisitor, în închisorile comuniste, nu erau valide?
Așadar, nu între ziduri s-a născut Biserica, ci la Cina cea de Taină, iar apoi, conform Sfântului Maxim Mărturisitorul – pe Crucea lui Hristos. Unde era ea, Crucea? AFARĂ, în afara Ierusalimului, acolo unde Hristos, Cel care „nu avea unde să își plece capul” (adică nu avea ziduri unde să înființeze Biserica), și L-a plecat pe Cruce, murind pentru noi, pentru MÂNTUIREA NOASTRĂ.
Nu am nimic împotriva zidurilor. Chiar am construit la viața mea câte ceva. Dar pentru voi, ecumeniștii, zidurile ERAU TOTUL! Iar acum v-ați trezit… în curte. Nu este rău nici acolo, Doamne ferește! Dar să nu răstălmăcim adevărul istoric și teologic al eclesiologiei ortodoxe, chiar dacă această „întorsătură” pare „firească” în ecumenismul contemporan, al înfrățirii cu toți ereticii (adică cu vrăjmașii Fiului Maicii Domnului, după mărturia ei însăși – prin hulele învățăturilor lor, desigur, nu prin natura loc comună de oameni).
d) mai este – acum am citit mai atent – încă o perlă ecumenistă: „am fost nevoiţi, din raţiuni de solidaritate umană, să ne părăsim altarele noastre pentru a-L sluji pe Dumnezeu în afara zidurilor bisericii. Nu ştiu dacă este rău sau bine.”
Preasfințite,
Ne știm de multă vreme. Ți-ai dorit să fii episcop. Sfântul Apostol Pavel îi spune lui Timotei, în prima epistolă trimisă lui, cap. 3, versetul 1: „de pofteşte cineva episcopie, bun lucru doreşte.” Dar să ajungi episcop, să ai eparhie și să nu știi, când statul ateu te scoate în stradă dacă este rău sau este bine, asta este grav! Iar să te împaci cu situația este pur și simplu o mărturisire atee!
Că din „raţiuni de solidaritate umană” ați fost NEVOIȚI să ieșiți dintre ziduri nu mă scutește să îți transmit – ca între ardeleni care ne știm dinainte să ne mijească barba – că nu v-ați nevoit pentru Ortodoxie și de aceea acum din „rațiunea” lașității faceți orice să vă scăpați pielea de prigoana lui antihrist. Zic rău? Domnul știe!
Georgienii de ce au hotărât să nu iasă din biserici, dar sfințesc creația cu aghiazmă? În B.O.R. nu aveți jeep-uri? Sau georgienii nu au „solidaritate umană”?
Diferența între voi, ecumeniștilor, și ei (cu toate că și acolo sunt și ecumeniști) sau mai bine zis diferența între cel care vorbește despre „solidaritate” evacuând poporul și cel care cârmuiește poporul lui Dumnezeu spre mântuire este cea expusă de Hristos Însuși în Ioan 10, 12: „Iar cel plătit şi cel care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte.”
Ecumeniștilor, între ziduri sau în afara lor, TOT LUPI SUNTEȚI! Vai de biata turmă! (sau să spun – beata turmă?) Iertați!
e) desigur, PS Ignatie îi îndeamnă pe oameni să fie uniți, chiar și la distanță, să nu aibă resentimente pentru cei bolnavi, ci dimpotrivă, încheie cu un citat lung al Sfântului Ioan Gură de Aur – totul de nota 10, dacă nu ar fi fost minciuna ascunsă între adevăruri (de fapt, acesta și este ecumenismul).
Să nu uit: Sfântul Ioan Gură de Aur, fiind anatematizat, caterisit, exilat, ce a făcut pe drumul greu al exilului, de fiecare dată când avea ocazia (adică loc de slujit): A SĂVÂRȘIT SFÂNTA LITURGHIE!
Astfel încât cei ce pomenesc numele lui, dar nu urmează vieții lui de jertfă până la capăt pentru Adevăr va atârna și mai greu la Judecată!
Dea Domnul sănătate, și în curte tuturor!
Care era deci frica datorită căreia este nevoie de pastorale de „liniștire” a poporului?
În primul rând ecumeniștii nu trebuie să își facă mari griji: poporul doarme dus. Și sforăie. Acum, cu virusul, o să se mai întoarcă puțin pe o parte sau pe alta, dar cum se gată criza, cum revine la… vocalize.
Totuși, ecumeniștii se tem că preoții (unii, puțini, și unul să fie) își vor da seama de ateismul ierarhiei și se vor îngrădi de ei. Acolo e buba, nu cumva să se strice somnul!
Azi citeam un articol al lui Apostol Sarandis (un grec), care spune: ce să tot facem scrisori și referate anti-ecumeniste? Să mergem la ierarhul locului și să îl întrebăm trei lucruri, la care să îi solicităm să ne răspundă cu da sau nu, simplu.
1. Preasfințite, Vaticanul este Biserică sau nu? Da sau nu?
2. Papa și papistașii au har și preoție? Da sau nu?
3. Sinodul din Creta a fost ortodox sau nu? Da sau nu?
Nu este nevoie de mai mult. Dacă răspunde cel puțin un „da”, nu mai ai ce discuta sau a-l convinge de adevărul de credință, este clar că este eretic, că te va duce în iad – zâmbind cât ești de „ascultător” și „smerit” – și dacă vrei să te mântuiești (de tine este vorba, nu de vecinul, deși ar fi bine și el să se mântuiască), te îngrădești de el.
Dacă dă trei răspunsuri de „nu” și îți mulțumește că ai tras semnalul de alarmă și că se îngrădește și el de mai marii lui eretici, atunci este clar, ai un episcop ortodox, de azi înainte, care drept învață cuvântul adevărului.
Notă – grijă mare, vlădica Ignatie al Hușilor a fost episcop … în Apus (Spania și Portugalia), în diaspora românească cea harnică și mult-pătimitoare (are vaste prietenii cu papistașii; dar poate îi este mai drag Hristos, de azi, 21 martie 2020, încolo… Dea Domnul!)
Din CV-ul lui (https://ro.wikipedia.org/wiki/Ignatie_Trif) aflăm date… interesante: „un stagiu de cercetare bibliografică la mănăstirea benedictină En Calcat, Franța (1998)” – imediat după anii de seminar, dar și mai nou: „în prezent și doctorand al Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „Ethniko Kapodistriako”, Atena, pregătind o teză de doctorat cu tema Contribuția teologilor români contemporani la dialogul teologic intercreștin.” (dacă este „intercreștin”, adică și ereticii sunt creștini, botezați este destul de clar răspunsul lui la întrebările 1 și 2 de mai sus).
Sursa – https://katanixi.gr/2020/03/21/%ce%b1%cf%80%cf%8c%cf%83%cf%84%ce%bf%ce%bb%ce%bf%cf%82-%cf%83%ce%b1%cf%81%ce%b1%ce%bd%cf%84%ce%af%ce%b4%ce%b7%cf%82-%ce%b9%ce%bf%ce%af-%ce%b1%cf%80%ce%bf%cf%84%ce%b5%ce%af%cf%87%ce%b9%cf%83%ce%b7/
pr. Ciprian Staicu
