Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

„Iar din cuvintele rugăciunii ies roade dulci.

O! Ce dulceață au aceste roade, nici nu poți să îți imaginezi…”

Post cu folos în continuare!

Motto: Lupul se bucură de învălmășeală (atunci îi place să atace și să sfâșie oile).

„Acum, când unitatea Ortodoxiei se năruie (se referă la schisma din Ucraina – n.trad.), papa Francisc a cerut revenirea la comuniune deplină între ortodocși și papistași!

Un proverb spune: lupul se bucură de învălmășeală. Cu toate că Vaticanul evită să ia atitudine pentru una sau cealaltă parte a contrei inter-ortodoxe dintre Fanar și Moscova, papa Francisc s-a folosit de această ocazie pentru a menționa din nou propriile lui planuri, cerând unirea cu Bisericile Ortodoxe.

Pontiful roman a spus că Bisericile Ortodoxe și Vaticanul trebuie să ia în continuare măsuri pentru a sprijini dialogul frățesc care a reînceput prin „Sfântul Duh.”

Papa Francisc a transmis prin agenția de știri a Vaticanului, cu ocazia sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, că cu toate că în ultimii ani Sfântul Duh a „inspirat” un „dialog frățesc” între ortodocși și papistași, cele două „biserici” vor trebui să colaboreze mai mult, pentru a ajunge la deplina inter-comuniune.

Adică cu totul „întâmplător” acum, când s-a întrerupt comuniunea dintre cei doi poli de putere ai Ortodoxiei, papa Francisc cere deplina comuniune a papistașilor cu ortodocșii!

În orice caz, papa nu a abordat problema schismei din Ucraina, ci a scris că „într-o lume rănită de confuzie, unitatea creștinilor este un semn de nădejde care trebuie să își răspândească razele sale din ce în ce mai vizibil.”

El a mai spus că, cu „ajutorul lui Dumnezeu, prin întâlniri și dialoguri, călătoria noastră împreună, în ultimii 50 de ani, ne-a făcut să trăim deja sentimentul comuniunii, chiar dacă aceasta încă nu este deplină.”

Așadar, lupii își văd de planurile lor.

Unde sunt păstorii noștri? Oare au ajuns și ei lupi?”

(Manolis Keios)

Sursa – https://synaksiorthodoxon.blogspot.com/2018/12/blog-post_46.html

traducere din limba greacă de

„Textele imnografice nu îl prezintă pe Sfântul Nicolae numai ca un mustrător al celor fărădelege, dar și ca apărător al păcătoșilor (desigur, spre îndreptarea lor), după exemplul Celui care a apărat-o pe femeia adulterină de uciderea cu pietre, pe desfrânata care i-a uns capul cu mir a ferit-o de batjocorirea celorlalți, iar pe vameșul Zaheu nu l-a respins.

Vrednicul de pomenire Gheron Ghelasie Simonopetritul a relatat spre apusul vieții sale pământești următoarea istorioară, pe care am auzit-o din gura lui și vom încerca să o redăm din memorie, la aproximativ 30 de ani după aceea:

Gheron Ghelasie obișnuia să îl cinstească pe Cuviosul Ioan Casian, care este prăznuit de Biserică în data de 29 februarie și de aceea este cinstit numai o dată la patru ani. Gheronda povestea sub formă de istorioară cu tâlc următorul lucru: Cuviosul Ioan Casian s-a plâns în fața Tronului Dumnezeirii pentru prăznuirea lui numai o dată la patru ani, în vreme ce alți Sfinți au mai mult de o dată de prăznuire în fiecare an.

Atunci Dumnezeu a poruncit îngerilor să îl cheme pe Sfântul Nicolae. După o îndelungă căutare, Sfântul Nicolae a venit în fața Tronului Ceresc obosit și ud tot, din cap până în picioare.

La întrebarea: Nicolae, unde ai fost? Răspunsul a fost: au avut nevoie de mine niște oameni în timpul unei furtuni, erau în pericol de moarte!

Întorcându-se spre Cuviosul Ioan Casian, Dumnezeu i-a spus: Acum înțelegi de ce Nicolae este cinstit nu numai de două sau de trei ori pe ani, ci în fiecare săptămână? (joia)”

Notă: desigur, această istorioară trebuie înțeleasă cum trebuie, în sensul că Sfinții fac numai ceea ce Dumnezeu le poruncește, nimic de la sine, însă autorul a vrut să arate bunăvoința și dragostea Sfântului Nicolae, care vrea ca toți păcătoșii să se izbăvească din primejdii și să se mântuiască întru Adevărul lui Hristos!