Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

29. Un preot ortodox adevărat… cu nădejde până la moarte!

Hristos a înviat!

Perioada pascală a anului 1991, în Albania, adică în urmă că 29 de ani. Tocmai căzuse regimul comunist și s-a făcut trecerea la democrație.

Pentru un biet preot, de 77 de ani, din Elbasan, vrednicul de pomenire (care a trecut apoi la Domnul în anul 1995) părinte Spiridon Veli, care ajunsese la acest moment (1991), după ce din anul 1967 fuseseră interzise în Albania toate slujbele religioase și fuseseră închise bisericile, să fie foarte slăbit trupește, după atâtea încercări și prigoane prin care trecuse în anii ateismului, acest Paști (din 1991) a fost unul plin de bucurie în viața lui.

A trăit praznicul Învierii în acel an (1991) ca o trecere, o mutare de la moarte la viață, de la prăbușire la praznic plin de lumină. Într-o biserică pe jumătate dărâmată el a slujit Sfânta Liturghie din noaptea de Paști.

Exact după 4 ani, în ziua Învierii Domnului prăznuită în anul 1995, părintele Spiridon a plecat din această viață cu bucuria acelei slujbe pascale și cu marea mulțumire sufletească a învierii și a reconstituirii din dărâmături a Bisericii Ortodoxe a Albaniei.

Sonila Dedja (Rembeci), nepoata părintelui Spiridon, spunea că odată cu închiderea bisericilor din anul 1967 acesta a simțit durerea crucii în inima sa.

În acei ani de ateism, peste tot a fost numai dispreț, prigoană și suferință. Părintele a fost obligat să lucreze ca muncitor, spre a-și întreține familia. Însă nu a renunțat la preoție, iar când putea, în ascuns el preaslăvea pe Dumnezeu împreună cu credincioșii și îi mângâia pe oameni.

Așadar, după 24 de ani de prigoană și de răstignire, cum să nu simtă bucurie la acea Sfântă Liturghie pascală din anul 1991?

Până atunci – ani de zile – în ochi aveau mereu lacrimi amare. Acum acestea au devenit lacrimi de bucurie, devreme ce Învierea lui Hristos a adus și învierea credinței în țara părintelui Spiridon.

Cu ochii lui sufletești „L-a văzut pe Domnul”… L-a văzut înviat și biruitor…

Bătrânul preot sălta de bucurie a Învierii. Și și-a deschis inima acestei bucurii. A lăsat-o să îi mângâie inima și să i-o cuprindă Hristos cu totul.

Cu aripile bucuriei pascale a simțit că zboară ca un vultur înspre înaltul cerului și a strigat cu toată puterea pe care o mai avea: Hristos a înviat!

Iar mulțimea de credincioși adunați la acea Sfântă Liturghie a răspuns ca un tunet: Adevărat a înviat!

 

Sursa – https://www.romfea.gr/afieromata/36729-mia-istoria-anastasis

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

28. Doctori-psalți (ceva obișnuit în Grecia)

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!

Când am slujit în Grecia (2004-2010) am cunoscut un doctor stomatolog, Apostolos, un om minunat, care în timpul liber era un ieropsalt desăvârșit. În antecamera cabinetului lui avea o bibliotecă cu cărți sfinte. Acolo „am făcut cunoștință” cu Sfântul Antim din insula Hios (în secolul al XX-lea), cu Sfinții Rafail, Nicolae și Irini din insula Lesvos, cu Sfânta Muceniță Marcela din Hios etc.

Odată am făcut vreo câteva zile gargară, după spălarea danturii, cu țuică (fără a o înghiți ulterior, desigur), pentru dezinfectarea cavității bucale – așa auzisem undeva că este bine a face. Cred că țuica a fost prea tare – din aceea ardelenească – pentru că am făcut o infecție a gingiilor, care mi s-au umplut de puroi. M-am dus la dr. Apostolos (în orașul Veria) – care pe preoți și familiile lor îi trata stomatologic gratis – și când m-a văzut, mi-a zis: degeaba vă fac anestezie, că tot veți simți intervenția. Așa că acum veți suferi nițel ca martirii. Și mi-a curățat gingiile, în sunet de muzică psaltică (la casetofon) și icnete de durere (din partea pacientului). Dar am scăpat de infecție și mi-am păstrat dinții în gură. Deocamdată.

Mai jos aveți cazul unor medici și asistenți de la un spital (Clinica Nr. 3 a Spitalului Sotiria, adică Mântuirea), unde sunt aduși mulți din cei presupus a fi bolnavi de noul virus (de fapt iradiați de 5G, distruși de vaccinuri etc) care au petrecut așa noaptea Învierii, neputând merge – datorită interdicției oficiale – nici la capela ortodoxă a spitalului respectiv:

Hristos a înviat!

Adevărat a înviat Domnul!

pr. Ciprian

26. Cu nădejde… pe drumul cel bun

Lângă această poză, găsită pe net, scria așa:

„Acolo unde nu există drum, fă tu unul…”

Am primit pe mail, de la un fiu duhovnicesc (căruia îi mulțumesc în numele tuturor celor care vor beneficia de informațiile de mai jos) și două documente, care vor fi de folos celor care vor să se apere de obligativitatea vaccinurilor. Au formă juridică și probabil că vor fi foarte utile, la momentul potrivit. Au toate explicațiile și indicațiile necesare.

Acceptare conditionata pentru adulti

Acceptare conditionata pentru copil

Redacția

25. Dr. Irina (numele ei înseamnă „pace”) vine cu vestea bună, SĂ AFLE TOT ROMÂNUL! Îi mulțumim!

HRISTOS A ÎNVIAT!

Vești excelente, în ziua praznicului Izvorului Tămăduirii, care bagă în ceață pe toți cercelații și tătarii slujbași ai industriei pharma

https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/un-medic-de-familie-s-a-tratat-singur-de-covid-si-pe-alti-400-de-pacienti-virusul-ar-fi-intrat-in-suceava-inca-din-luna-decembrie–250571.html

Răspândiți pretutindeni, vă rugăm frumos!

Preluăm și textul, că … cine știe când dispare de pe site-ul sursă:

Medicul de familie sucevean Irina Gribincea s-a tratat singură, acasă, de infecția cu COVID-19, folosind medicația uzuală pentru virozele respiratorii, potrivit monitoruldesuceava.

Contactată, joi, doctorița a declarat că a avut simptome de infecție cu COVID la începutul lunii martie, doar că la acea vreme absența temporară a gustului și mirosului nu era asociată cu noul coronavirus.

„Ceea ce știam atunci era definiția de caz COVID, cu disfagie, febră și tuse. Eu nu am avut nici unul dintre aceste simptome. Am considerat că am o răceală și am tratat-o ca pe o răceală. Am trecut prin toate fazele urâte și grele ale bolii și atunci când durerea din piept era insuportabilă și lipsa de aer acută, știam că tratamentul prescris de mine este cel mai bun”, a declarat dr. Gribincea.

Întrebată ce tratament a urmat, ea a răspuns că a luat paracetamol, biomicin și biosept, două produse românești, vitamina C retard (ctb), ceai Gripovit max C și ceai Hapciu instant pentru că, la fel ca la orice viroză, hidratarea este foarte importantă.

În același timp, s-a înscris în grupul internațional al medicilor anti- COVID, astfel încât a fost permanent la curent cu informațiile privind evoluția acestei boli cu simptome atât de diverse și cu rezultatele tratamentelor urmate de pacienții din alte țări.

Teoria medicului sucevean este că infecția cu COVID-19 evoluează în Suceava din luna decembrie a anului trecut și se bazează pe faptul că simptomele descrise recent ca fiind date de noul coronavirus le-a constatat la pacienții săi atât în ultima lună a anului trecut, cât și din ianuarie încoace.

„Am avut pacienți care au venit din Lombardia, din Veneția, dar și din alte țări, am avut foarte mulți tineri care voiau să facă școala de șoferi și au venit la consultație, care aveau diverse simptome”, a spus ea.

„Am făcut boala când în România nu se știa prea mult despre acest virus. Testarea se făcea selectiv doar pentru anumite simptome, dar care nu erau specifice bolii, astfel încât eu, medic în România, cu simptome certe de COVID, descrise de medicii din toată lumea,  dar care nu erau cunoscute în țara noastră, am fost refuzată la testare.

Testarea am făcut-o mai târziu, peste o lună. Cu plată. 130 lei, când a apărut această posibilitate la laboratoarele private. Rezultatul: Ac IgG pozitiv COVID, care înseamnă că am avut boala”, a afirmat medicul, completând că rezultatul nu a fost nici o surpriză.

Slavă Domnului pentru toate!

Redacția

Babilonia… pan-religioasă pandemică versus Minunea Sfintei Lumini

Adică este ca râia:


Fiecare în legea lui, fiecare cu dumnezeul lui, iar ceea ce fac ei împreună numesc… rugăciune. Ferească Dumnezeu! (ultimul, cel cu mască, este și nițel… constipat, probabil de la covid19)

Nu insistăm mai mult. Că nu merită. Dar la numai câteva zile după primirea Sfintei Lumini, ca patriarhul Ierusalimului să se lase convins a face cele de mai sus este absolut de neînțeles. De neconceput nu mai poate fi, căci iată: s-a întâmplat.

Îmi cer iertare, nu vreau să smintesc pe nimeni, dar cred că a venit momentul să spun și câteva cuvinte – nu de la mine (ci doar traducând cele apărute în spațiul public grecesc) – referitor la cele întâmplate acum câteva zile:

Sfânta Lumină sau… altceva?

Niciodată nu am negat minunea Sfintei Lumini (și nu o voi face), ci dimpotrivă, am mărturisit-o mereu. Ea este – cum spunea cineva – semnătura pe care o pune Hristos pe Învierea Sa. Ea vine numai la rugăciunea ortodocșilor.

Anul acesta – 2020 – praznicul ortodox al Învierii Domnului a fost precedat de:

a) închiderea bisericilor, cu acordul sinoadelor autocefale (?), în Grecia și în România, în Rusia și în Serbia, dar NU și în Georgia sau Bulgaria;

b) hotărârea multor primării din Grecia să nu preia Sfânta Lumină de la Atena (adusă cu avionul de astfel de „emisari” plini de (ne)credință ca cei de mai sus – probabil că în timpul liber sunt jandarmi);

c) atribuirea de însușiri negative Sfintei Împărtășanii, chipurile că prin lingurița cu care ne împărtășim s-ar (putea) transmite boli.

Zilele trecute am citit în limba greacă o mărturie cutremurătoare, a unui jurist pe nume Nikos Iatridis din Atena (la adresa: http://trelogiannis.blogspot.com/2020/04/t.html):

a) de la început el spune – către administratorul site-ului – că nu este un om necredincios și că nu neagă minunea pogorârii Sfintei Lumini;

b) anul acesta – 2020 – au fost câteva elemente foarte ciudate, verificabile însă, datorită transmiterii în direct (disponibilă și înregistrată pe net) a acestui eveniment pascal;

c) transmiterea live a evenimentului a început devreme, dar patriarhul Teofil a intrat în Sfântul Mormânt numai după o oră și jumătate, mai exact la 13.45, rugându-se pentru pogorârea Sfintei Lumini (de obicei cam atât dura până intra, dar exista motivul că era puzderie de lume… acum a fost pustiu);

d) s-au aprins numai cele două mănunchiuri de lumânări ținute de el în mână, nimic altceva; toți mascații – cu rasă sau fără – prezenți au luat lumina de la el (erau foarte puțini); apoi în avion unii și-au pus și viziera, să nu se… nu știu ce;

e) mult mai îngrijorător este că pentru prima oară – niciodată nu s-a mai întâmplat așa ceva – au lipsit întru totul acele raze albastre de lumină sau globuri ca de foc, care umplu întreaga biserică a Învierii în fiecare an cu ocazia Sfintei Lumini și care îi bucură pe toți (mărturii în acest sens sunt de ordinul miilor);

f) aceste raze aprind ele însele candelele și lumânările unora dintre credincioșii prezenți. Acum credincioși nu erau, ar spune cineva… Da, dar nu numai că anul acesta au lipsit cu totul, dar mai mult: cele trei rânduri de candele aflate deasupra intrării în Sfântul Mormânt au rămas stinse atât la momentul venirii Luminii, cât și mult timp după aceea. În înregistrarea video se vede apoi cum un monah s-a suit apoi pe o scară și a aprins rând pe rând toate candelele, operațiunea lui durând chiar mult timp după ce patriarhul Teofil și însoțitorii lui plecaseră de acolo.

Mai trebuie menționat și faptul că ecumeniștii s-au lăudat că venirea Sfintei Lumini arată (nu neapărat numai realitatea Învierii Domnului, pe care niciunul dintre noi nu o contestă sau caracterul minunat al Sfintei Lumini) că Dumnezeu a fost de acord cu toate măsurile de carantină, de mascare a fețelor, de închidere a bisericilor, de amendare a credincioșilor, de hulire a Sfintei Împărtășanii etc etc – care cu adevărat sunt nemaivăzute în istoria neamului omenesc.

L-am întrebat pe părintele Sava Lavriotul ce crede despre cele de mai sus. Mi-a zis – și sunt de acord cu el – că nu putem afirma că Sfânta Lumină nu a venit – acest lucru sigur îl știe numai patriarhul Teofil, intrat în mormântul Domnului. Dar nici nu putem să acceptăm minciunile ecumeniștilor, îndrugate de aceștia la foc automat în 2020, că Dumnezeu este de acord cu închiderea bisericilor, că slujbele online (ca și împărtășirea la cutiuță) sunt minunate și să ne mulțumim cu ele, iar de stat și de măsurile luate de el să ascultăm nu numai fără crâcnire, dar și fără gândire.

Hristos a înviat!

Iată câtă bucurie aduce Hristos, prin Lumina Sa Dumnezeiască:

Atenție la 2.13.10 și 2.13.50 din filmare!

A se vedea și articolul: https://www.aparatorul.md/rabinii-presupusul-patriarh-ortodox-si-musulmanii-s-au-rugat-impreuna-la-ierusalim/

pr. Ciprian Staicu