Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

Sinaxa Părinților din Sfântul Munte Athos care au întrerupt pomenirea patriarhului Bartolomeu

Iubiți părinți, monahi, monahii și mireni ai binecuvântatei Biserici Ortodoxe Române,

Cu multă bucurie în suflet am aflat de râvna și dragostea voastră pentru Dumnezeu și pentru Biserica Sa cea Sfântă, pe care “nici porțile iadului nu o vor birui”. Râvna și dragostea aceasta sunt bineplăcute înaintea Domnului Hristos dacă sunt unite cu smerenia cugetului.

Având în vedere că “Sinaxa de la Volos” nu a putut sprijini în mod direct pe părinții mărturisitori care au oprit pomenirea, având în vedere ca mulți din Sinaxă nu au întrerupt pomenirea, noi părinții aghioriți sprijinim și încurajăm oprirea pomenirii pe care ați făcut-o.

Scopul opririi pomenirii nu este de a ne îngrădi în scop egoist și de a ne “autosalva” din prăpastia ecumenismului, pentru că dacă ar fi așa, am fi mai de plâns decât ecumeniștii relativiști, care sunt înșelați de șarpele cel vechi. Părintii care au întrerupt pomenirea trebuie să fie cu teamă și cu cutremur mare de a nu greși, de a nu duce suflete pe calea unei extreme, a unei rătăciri, ca nu cumva oprirea pomenirii să fi fost mânată de patimi omenești. Iar acest lucru se observă atunci când frații se mânie și nu au ajuns la maturitatea duhovnicească de a înțelege că oprirea pomenirii nu este un scop în sine, ci un mijloc pe care Sfinții Părinți l-au folosit întotdeauna ca metodă de eradicare a ereziei, punând presiune pe Sinoade și pe episcopi pentru a se lepăda de erezia respectivă.

În prezent avem o erezie cutremurătoare, care nu este doar o erezie hristologică sau pnevmatologică sau antitrinitară, ci le cuprinde pe toate în noua erezie a ecumenismului. Ecumenismul este o erezie eclesiologică în principal, prin care se atacă însăși ființa Bisericii, vorbindu-se de ajungerea la unitate fără a se mai pomeni despre eretici. În ecumenism se vorbește despre o Biserică “extra muros” (în afara Bisericii), inversându-se definiția Sfântului Ciprian (în afara Bisericii nu există mântuire) în Declarația de la Toronto, astfel încât, după noua gândire ecumenistă, “în afara Bisericii se găsește Biserica”.

În textele sinodului din Creta, în chip viclean s-au introdus învățături diplomatice și schizofrenice, amețitoare, făcute special pentru a induce în eroare, neclare, lipsite de acrivie teologică și înglobând toate teoriile ecumeniste: teologia baptismală, teologia euharistică, teologia ramurilor și toate celelalte teorii eretice, denumirea istorică de “biserici” pentru eretici, dar mai ales acceptarea așa-zisului dialog catastrofal pe platforma eretica numită “Consiliul Mondial al Bisericilor”.

În fața acestei ofensive împotriva eclesiologiei ortodoxe, care vine oficial cu “Sinodul din Creta”, ierarhii Bisericii voastre, deși au avut o poziție ortodoxă în cadrul discuțiilor din Kolimbari, totuși au cedat, și Vai! Au semnat documentele eretice cu toții. Și nu numai atât, ar fi avut șansa ca în Sinodul Bisericii Locale de la București să fi respins sinodal ceea ce au semnat.

Am citit inițial cu oarecare bucurie traducerea în limba greacă a hotărârii Bisericii Ortodoxe Române, anume că textele trebuie “să fie explicitate, să fie respinse în parte sau dezvoltate de către un viitor Sinod Panortodox. Explicitarea acestora (…) nu trebuie realizată sub presiunea timpului, ci, în cazul în care nu există un consens panortodox, ele trebuie amânate și perfecționate, până când se va realiza un consens” (Basilica.ro).

Ulterior însă am aflat că termenul în limba romană era “nuanțate”, în nici un caz “respinse”. Astfel, în urma hotărârii B.O.R. se lasă să se înțeleagă faptul că nu se contestă sinodicitatea a ceea ce s-a petrecut în Kolimbari, deși avem deja două hotărâri Sinodale ale Bisericii Ortodoxe a Antiohiei, care spune ca la Creta nu a fost un Sinod, ci o întâlnire a unor Întâistătători pentru pregătirea unui adevărat “Sfânt și Mare Sinod” și a Sinodului Bisericii Bulgare, care a hotărât că Adunarea din Creta nu e nici Sfântă, nici Mare, nici Sinod (http://www.bg-patriarshia.bg/news.php?id=220554).

De asemenea, Mitropolitul Serafim al Pireului, Mitropolitul Serafim al Kithirelor, Mitropolitul Pavlos al Glifadei, Mitropolitul Ambrosie al Kalavritei, Mitropolitul Ierotheos al Nafpaktosului și multi alții s-au exprimat, unii în termeni foarte duri și clari, alții în temeni mai iconomici, dar toți păstrând aceeași idee, anume că nu avem de-a face cu un Sinod, ci cu o acceptare oficială a ereziei ecumeniste în Biserica Ortodoxă prin texte diplomatice și schizofrenice.

Prin rezoluția sinodala pe care o dă Sinodul Ierarhiei Bisericii Ortodoxe Române rezultă că se acceptă că “Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe” este cu adevărat Sinod și că doar la un viitor Sinod de aceeași importanță să nu mai fie presiunea timpului și să nu se ia hotărâri decât în consens panortodox (recunoscând implicit că nu există consens panortodox), dar în același timp să se expliciteze mai bine ceea ce s-a adoptat în prezent.

Cum este posibil să accepți ca fiind Sinod și “Mare și Sfânt” unul care nu e în stare să dea texte clare? Cu atât mai mult cu cât sunt texte contestate de 80% dintre ortodocși. Cum e posibil să accepte ceva ca fiind “Sfânt“ atâta timp cât chiar ei spun că s-au făcut lucruri sub presiunea timpului și că lucrurile nu sunt clare? Să nu uităm că nu numai “antiecumeniștii” pun sub semnul întrebării “Sinodul“ din Colimbari, ci și personalități cunoscute ca mari ecumeniști: Hristos Yanaras, Kalistos Ware și alții.

Oare Sinodul B.O.R. nu realizează că având o astfel de poziție induce schisma în Biserică? Oare nu realizează că atunci când ii acuză de schismă pe părinții care pe dreptate au aplicat canoanele Bisericii (canonul 15 I-II Constantinopol), întrerupând pomenirea, de fapt se autoacuză? Pentru că schisma înseamnă îndepărtare de la Adevărul Bisericii și cine acceptă “Sinodul” din Kolimbari, se îndepărtează de Adevărul Bisericii.

Noi, părinții aghioriți, susținem în mod deschis întreruperea pomenirii numelor episcopilor care au acceptat sinodal erezia de la Kolimbari și nu s-au delimitat măcar printr-o scrisoare publică de acest pseudo-sinod. De asemenea, îndemnăm pe părinții care au oprit pomenirea să fie cumpătați și să nu încurajeze mișcările schismatice, patimile oamenilor care încep să hulească pe părinții care nu au oprit pomenirea și să îi primească pe toți la Sfântul Potir, să nu pomenească alt episcop în loc, nici să caute episcopi din alte Biserici Locale, pentru că acest lucru este necanonic.

Este suficient că au întrerupt pomenirea și mărturisesc Ortodoxia. Avem cunoștință de faptul că există părinți, teologi, monahi și maici care nu au întrerupt încă pomenirea, dar fac o lucrare de luminare a poporului prin scrieri, prin mărturisire publică, prin siteuri, prin cărți și prin alte mijloace, iar cine îi judecă pe aceștia și cad în extreme, vor cădea și din Biserică. Așteptăm ca toți părinții și ierarhii să întrerupă pomenirea.

Noi, părinții aghioriți, nu încurajăm fenomenele sectare, schisma, evlavia față de înșelați (așa-ziși sfinți) și nici nu încurajăm teribilismul și pe feluriți monahi care umblă din casă în casă și se dau mari mărturisitori ai credinței, adunând foloase materiale. Adevărații mărturisitori sunt smeriți, cuminți, nu fac vâlvă cu faptul că au oprit pomenirea.

Atunci când părinții athoniți au oprit pomenirea celui de-tristă-pomenire patriarh Athenagora, nu au pomenit alt episcop în loc și aveau comuniune cu cei care pomeneau, cu condiția ca atunci când vin la ei în mănăstire să nu pomenească, iar toți mirenii erau primiți la Sfântul Potir.

Părinții care nu pomenesc sacrifică multe pentru credință și pentru aceasta vor primi cunună. Este de menționat faptul că oprirea pomenirii nu are nici o valoare în cazul celor care au oprit pomenirea, dar nu au anunțat episcopul și nu au făcut public acest lucru. Înainte de a întrerupe pomenirea trebuie bineînțeles să se discute cu episcopul locului, să se expună clar lucrurile, să se dialogheze, iar dacă ierarhul se leapădă public de hotărârile sinodului din Creta, oprirea pomenirii nu mai are sens.

Înaltpreasfințiților arhierei ai Bisericii Ortodoxe Române le transmitem cu smerenie că orice prigoană asupra părinților care mărturisesc, fie prin întreruperea pomenirii, fie prin orice altă formă de mărturisire, este necanonică (având în vedere că au semnat în Creta oficializarea ecumenismului) și nu fac altceva decât să le dea cununi de Dreptmăritori celor prigoniți, de aceea îi rugăm să nu “lovească cu piciorul în țepușă”, ci să repare ceea ce stă în putința lor, dacă nu sinodal, măcar fiecare ierarh în parte să se lepede public de erezia ecumenista și de pseudo Sinodul din Creta.

Erezia ecumenista a fost condamnată de Sinodul Rușilor din afara Rusiei (ROCOR) de la Vancouver, din anul 1982, unirea Sinodului ROCOR cu Moscova având ca și condiție principală tocmai recunoașterea de către Moscova a tuturor hotărârilor ROCOR, inclusiv Sinodul de la Vancouver (care a condamnat ecumenismul ca erezie), Sinodul Moscovei acceptând acest lucru.

De asemenea, ecumenismul a fost condamnat de Sinodul Bisericii Georgiei în data de 8 octombrie 1998 https://orthodoxethos.com/post/apokleistiko-h-synodikh-apofash-ths-or8odo3oy-ekklhsias-ths-gewrgias-toy-1988-gia-tis-symfwnies-toy-sampezy-kai-toy-mpalamant-gia-thn-8ewria-twn-kladwn-kai-poly-perissotera și nu acceptă “Sinodul” din Creta.

Există și o condamnare interortodoxă din partea Sinodului (Conferinței) Bisericilor Ortodoxe de la Moscova, în anul 1948, unde au participat 9 Biserici Autocefale (inclusiv Biserica Ortodoxă Română) http://www.ortodoxie-ecumenism.com/2007/09/07/hotarari-legate-de-ecumenism-la-conferinta-pan-ortodoxa-de-la-moscova-1948/

Ecumenismul a fost de asemenea condamnat de Sfântul Iustin Popovici ca fiind panerezie.

Toți Sfinții și Părinții secolului al XX-lea au condamnat în scris și verbal ecumenismul și l-au considerat ca fiind eretic (Serafim Alexiev, Augustinos Kandiotis, Sfântul Paisie Aghioritul, Părintele Dionisie de la Kolciu, Părintele Iustin Parvu, Părintele Arsenie Papacioc, Părintele Iulian Prodromitul, Părintele Efrem din Arizona etc). Conștiința Bisericii reprezentată prin Părinții curățiți de patimi, iluminați și îndumnezeiți condamnă ecumenismul ca erezie.

Chiar și în prezent pseudo-sinodul din Creta a fost criticat și osândit de Rezoluția de la Chișinău, semnată de părintele Theodoros Zisis și de domnul Dimitrie Tselenghidis și de multi părinți, de Sinodul Bisericii Bulgare, de Sinodul Bisericii Georgiene și de mulți ierarhi, preoți, ieromonahi, monahi, monahii și mireni din toată lumea, precum și de Sinaxa de la Volos, dar și de Sinaxa noastră din Sfântul Munte, a părinților și a pustnicilor de la chilii, mănăstiri și schituri.

Din acest motiv, părinții și frații, dar și mirenii care nu mai merg la bisericile unde se pomenesc ierarhii care au acceptat Creta, sunt îndreptățiți din punct de vedere canonic să facă acest lucru. Oprirea comuniunii bisericești în cazul de față și totdeauna când există erezie ține de conștiința fiecăruia, mirean sau preot sau episcop sau Sinod Local. Ei sunt îndreptățiți întâi de Sfânta Scriptură – Galateni 1, 8; II Ioan 10; II Corinteni 6, 14-17; II Petru 2,1, apoi de Canonul 31 Apostolic (dacă episcopul nu este vădit cu nimic vrednic de osândă în privința dreptei credințe și a dreptății, nu se poate despărți de el clericul), dar și de Constituțiile Apostolice – capitolul 19 din cartea a II-a, care responsabilizează și pe mireni, arătând că nu trebuie să urmeze pe păstorul care îi duce la pierzare, apoi de Sfântul Vasile cel Mare (Scrisoarea 242, Tis Ditikis, EPE 2, 28; Sfântul Atanasie cel Mare, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Grigorie Teologul, Sfântul Chiril al Alexandriei, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Sofronie, patriarhul Alexandriei, Sfântul Teodor Studitul, Sfântul Fotie cel Mare, Sfântul Grigorie Palama, Iosif Vrienios și Sfântul Marcu al Efesului, dar și de Canonul 15 de la Sinodul I-II Constantinopol (caz de erezie = întreruperea pomenirii) și de asemenea de Sinodul VII Ecumenic, care cerea ca cei care nu s-au depărtat de împreună-împărtășirea cu iconoclaștii să fie reprimiți în Biserica Ortodoxă prin scrisoare de lepădare de erezia iconoclastă, pentru că nu s-au depărtat de comuniunea cu iconoclastii, care încă nu erau condamnați de Sinod (Procesele verbale ale Sinoadelor Ecumenice, volumul III, 729).

Noi, părinții athoniți care am întrerupt pomenirea, ne rugăm ca Dumnezeu să lumineze pe toți ierarhii Bisericii Ortodoxe Române ca să îndrepte ceea ce acum se poate îndrepta ușor și simplu. Să nu uităm că aici nu ne putem juca cu sufletele oamenilor și oricâtă putere lumeasca ar avea cineva, tot va ajunge într-o zi în fața Dreptului Judecător, să dea răspuns pentru cele ce a făcut în viață. Nu dorim să fim în locul ierarhilor care au semnat în Creta și nu s-au lepădat public de aceasta, de aceea rugămintea noastră este să aibă milă arhiereii în primul rând de sufletele lor, pentru că nu vor fi veșnici pe pământ.

Părinții care au oprit pomenirea sunt sinceri și nu au alt scop decât eradicarea unei erezii, nimic altceva, nu doresc să își facă „Biserică” personală, nici nu doresc să fie în neascultare față de păstori, dar ca să poată fi în ascultare este nevoie ca păstorii să „învețe drept cuvântul Adevărului” lui Hristos.

Au întocmit textul și l-au semnat:

Gheron Gavriil, Chilia Sfântului Hristodul, Sfânta Mănăstire Cutlumuș

Gheron Iulian Prodromitul, duhovnicul Schitului Românesc Prodromu

Gheron Sava Lavriotul, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre

Gheron Ilarion, Chilia Sfântului Maxim Mărturisitorul, Sfânta Mănăstire Cutlumuș

Monahul Dositei, Chilia Sfântului Maxim Mărturisitorul, Sfânta Mănăstire Cutrlumuș

Ieromonahul Hariton, Chilia Înălțării Domnului, Sfânta Mănăstire Vatopedi

Monahul Heruvim, Chilia Sfinților Arhangheli, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre

 

Urmează să fie semnat de părinții aghioriți.

Sursa: geron.savvas.lavriotis@outlook.com

Nota traducătorului: Se poate deduce faptul că Sinoadele Locale ale Bisericii Bulgariei și Georgiei nu au întrerupt oficial comuniunea cu cei care au semnat în Creta, pentru că poate mai există speranța de întoarcere la Adevăr a acelor Biserici Locale care au semnat și au primit hotărârile din Creta, dar nu se știe până când, este posibil să fie doar o iconomie temporară.

Am primit în această dimineață și am citit, după săvârșirea Sfintei Liturghii, următorul articol edificator pe mail:

Sărut mâna, părinte și blagosloviți!
Citind mereu despre „ofensiva” BOR asupra antiecumenistilor, am făcut o analiză.
Vă rog să o citiți și dacă credeți de cuviință că merită a fi făcută publică, publicați-o:

Nu înțeleg de ce atâta isterie în jurul a câteva sute de”așa-ziși rătăciți” care îi urmează pe cei 10-12 preoți „așa-ziși schismatici”?
Asta este problema “de căpătâi” pentru care a fost nevoie de convocarea unei sesiuni a Sinodului B.O.R. în…”regim de urgență”?
Mai degrabă Sinodul ar fi trebuit să facă o analiză pe tema “șifonării” continue a bieților ortodocși din partea sectelor.
Iată care sunt adevăratele oi răpite de lupi din turmă.
Ce “efective” aveau sectele în urma recensământului din anul 2012:
reformați = 600.932;
evangheliști de confesiune augustană = 5.399;
luterani = 20.168;
unitarieni = 57.686;
baptiști = 112.850;
penticostali = 362.314;
adventiști = 80.944;
creștini după evanghelie = 42.495;
martorii lui Iehova = 49.820.

Informațiile le-am preluat de pe: https://ro.wikipedia.org/wiki/Religia_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia

Cei câteva sute de „așa-ziși rătăciți”, cu preoții lor „așa-ziși răzvrătiți, zelotiști și schismatici” nu au făcut altceva decât că nu mai pomenesc în rugăciunile lor ierarhii care au semnat documentele Sinodului din Creta de anul acesta.
Dar cei 1.332.608 membri ai sectelor mai sus (care provin majoritatea dintre creștinii ortodocși și o parte mica dintre catolici) menționate, nici nu pomenesc ierarhii, și în plus: batjocoresc Sfânta Cruce, o batjocoresc pe Maica Domnului, profanează Sfintele Icoane, batjocoresc Sfintele Moaște și pe Sfinți, și-au bătut joc de Sfintele Taine. Acestor secte („mai nou – biserici”) are curaj cineva “să le declare război duhovnicesc”? Nu cred…de ce? Dacă “se aude” la Geneva la CMB, vor fi “trași de urechi” !

Încă o mica statistică a evoluției numerice în ultimii 20 de ani în cadrul cultului ortodox și al câtorva secte:
– ORTODOCȘI:
– 1992 : 19.802.389
– 2002 : 18.807.975
– 2011 : 16.307.004, deci în 20 de ani, în scădere cu: 3.495.385.

– ROMANO-CATOLICI:
– 1992 : 1.161.942
– 2002 : 1.026.429
– 2011 : 870.774, deci în 20 de ani, în scădere cu: 291.168.

– PENTICOSTALI:
-1992 : 220.824
-2002 : 324.462
-2011 : 362.314, în 20 de ani, în creștere cu: 141.490.

– BAPTIȘTI:
-1992 : 109.462
-2002 : 126.639
-2011 : 112.850, în 20 de ani, în creștere cu: 3.388.

– ADVENTIȘTI DE ZIUA A 7-A:
-1992 : 77.546
-2002 : 93.670
-2011 : 80.944, în 20 de ani, în creștere cu: 3.398.

– MARTORII LUI IEHOVA:
-1992 : nimic
-2002 : nimic
-2011 : 49.820, în 10 ani, în creștere până la: 49.820.

Cifrele le-am luat de pe:
http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/pliante%20statistice/08-Recensamintele%20despre%20religie_n.pdf
Desigur, scăderea numărului ortodocșilor și al catolicilor nu se datorează numai trecerii acestora la sectari, ci și altor cauze.

În 20 de ani, 4 secte “și-au mărit efectivele” cu 198.096 adepți și nu am observat să se cutremure ierarhia ortodoxa sau să fie amenințat vreun preot cu caterisirea pentru că pierde suflete creștine din parohia încredințată spre păstorire.

Din contră, am văzut pe youtube, filme cu preoți ortodocși care s-au convertit de bună voie la sectari. Iată un exemplu: https://www.youtube.com/watch?v=bfqOcVFMO2Y
Probabil toți acei preoți știau că va urma un sinod ortodox, care va legifera sectele drept biserici, iar ei vor sluji tot în biserică.
Iată diferența între vorbă și faptă (cifre); demagogie sfruntată…”contactul viu între biserici” se vede din statistica de mai sus: „Scopul Consiliului Mondial al Bisericilor nu este acela de a negocia unirea între biserici, ci să realizeze un contact viu între biserici, să promoveze studiul şi dezbaterea problemelor ce privesc unitatea Bisericii” (Documentul 6 / 19).
“Contactul viu intre biserici” s-a menținut de la înființarea CMB și până astăzi și se oglindește în cifrele de mai sus.
Oare la nivelul Patriarhiei Romane nu s-a uitat nimeni peste aceste statistici?
Chiar crede cineva ca are de-a face cu proști ?

Cu stimă și respect,
Vasile Georgiță

P.S. – altcineva mi-a trimis pe mail următoarea veste: ”în cel puțin o eparhie din țară acest comunicat al sinodului B.O.R. va fi pe post de … Pastorală de Crăciun.” Nu ne-ar mira să fie chiar ceva generalizat. Cred că tabloul de ansamblu este foarte clar. Așa că pentru unii dintre noi Nașterea Domnului se va uni cu Golgota Vinerii Patimilor. Ceea ce este important e faptul că întotdeauna după răstignire urmează ÎNVIEREA ! (pr. Ciprian)

La adresa de mai jos a apărut Comunicatul Sinodului B.O.R.:

Comunicat: Orice lămurire privind credinţa trebuie făcută în comuniune bisericească, nu în dezbinare

După citirea lui primele gânduri care mi-au venit au fost:
1. Referitor la titlul lui, disting următoarele, pe care le voi și comenta:
a) ”orice lămurire privind credința” – nu cred că poporul român are nevoie de ”lămuriri”, de muncă de lămurire, dusă oficial cu blândețe, dar de fapt prin ”teologia bâtei”, ci are nevoie de ierarhi care să spună NU panereziei ecumeniste. Miroase de la o poștă a erezie când te gândești la ecumenism. Oare împărtășirea deja ”obișnuită” prin Germania și Italia a papistașilor și protestanților din potire ortodoxe – adică așa-numitul ecumenism popular – este ceva care mai are nevoie de lămuriri sau este pur și simplu batjocorirea Tainei Sfintei Împărtășanii? (în acest sens ca mărturii acuzatoare ale acestei practici blasfemiatoare, impusă de ”ierarhii” români, avem 2.000 de ani de Ortodoxie și de opere patristice). Credința noastră este clară, lămurită și sfântă, credința ecumeniștilor este antihristică, demonică și pierzătoare.
b) ”comuniunea bisericească” pe care noi o dorim este cea cu Sfinții Grigorie Teologul, Athanasie cel Mare, Ioan Damaschin, Fotie cel Mare, Grigorie Palama, Marcu Eugenicul etc, precum și cu sutele de milioane de mucenici de a căror jertfă pentru Hristos își bat joc cei care au scos Sfânta Ortodoxie la vânzare, nu pe 30 de arginți, ci chiar mai puțin.
c) ”dezbinarea” nu este lupta antiecumenistă, ci este viclenia ecumeniștilor, fățărnicia lupilor în piei de oaie care împing cât pot de tare neamul acesta în iad. Suntem în prag de a fi pusă ca prim-ministru o femeie musulmană, iar glasul ierarhilor BOR ne mustră pe noi pentru dezbinare? Țara noastră în halul acesta a ajuns? A avea un președinte neamț și posibil o viitoare prim-ministră musulmană este RUȘINEA acestui neam și dovada că ni se pregătește un praznic al Nașterii Domnului cum nu s-a mai văzut în istoria neamului nostru.
2. ”S-a luat act cu mâhnire de evoluția recentă în România a reacțiilor negative referitoare la receptarea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe (Creta, 2016)”
Răspuns: ”S-a luat act”? Din nou aceeași formulă. Ce s-a întâmplat cu dulcele grai românesc? Alte expresii nu mai sunt? A se lua act înseamnă în limbaj juridic a accepta ceva hotărât deja. Deci, în traducere pe limba noastră cea frumoasă: ”s-a hotărât deja că singurii vinovați care există în B.O.R. sunt antiecumeniștii.”
Eu mi-am făcut datoria 25 de ani și, înainte de a fi judecat, episcopul meu a declarat public că ”atâta vreme cât sunt eu episcop în Covasna și Harghita, părintele Ciprian nu va mai fi preot.” Noi, antiecumeniștii, avem reacții negative? Dar citatul de mai sus cum s-ar traduce? Oare nu cumva samavolnicie?
NU receptăm deloc pozitiv Adunarea din Creta, pentru că a fost ERETICĂ ! Și ne vom ține de mărturia aceasta până la mormânt. Oare chemarea preoților la ”reînnoirea jurămintelor” și la acceptarea hotărârilor din Creta (vezi cazul Arhiepiscopiei Bucureștilor și al Eparhiei Buzăului) se înscrie în procesul normal de ”receptare”? Cum, cu pistolul la tâmplă? Cu amenințări? Cu declarații ca ale ierarhului Vrancei că dacă episcopul vă trage pe toți în iad, trebuie să mergeți după el?
3. ”Patriarhia Română a subliniat în mai multe rânduri faptul că „Sinodul din Creta nu a formulat dogme noi, ci a mărturisit că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfânta, Sobornicească și Apostolească a lui Hristos” și a îndemnat constant la păstrarea păcii şi unității Bisericii cu toată responsabilitatea.”
Răspuns: Adunarea eretică din Creta se situează sub următoarele anatheme:
a) pentru că îi acceptă pe papistași ca ”biserici eterodoxe” (culmea blasfemiei), iar aceștia prin Filioque sunt și vinovați de arianism, Adunarea din Creta este sub ANATHEMA Sinodului I Ecumenic.
b) tot datorită ereziei Filioque, papistașii și cei de un gând cu ei (ecumeniștii) se află, ca niște luptători și blasfemiatori împotriva Duhului Sfânt, sub ANATHEMA Sinodului II Ecumenic.
c) datorită aceluiași adaos Filioque, papistașii și prietenii lor ecumeniști – trădători ai Ortodoxiei – se află și sub ANATHEMA Sinodului III Ecumenic, care a hotărât că Simbolul de credință (Crezul) nu poate fi în nici un caz modificat.
Unde este ”responsabilitatea” B.O.R.? Oare își asumă ierarhii noștri ”responsabilitatea” să ne închidă gurile, să ne alunge, să ne distrugă ”dintr-o semnătură” pe cei care nu ”receptăm pozitiv” EREZIILE cretane? Sunt cel puțin câteva zeci de argumente – ZECI – că adunarea din Creta a fost eretică. Iar sinodalii B.O.R. știu asta.
4. Se vorbește de ”ecumenism lucid”. Nu există așa ceva astăzi în rândul ecumeniștilor. Când în C.M.B. sărmana Ortodoxie este privită ca ULTIMA dintre confesiunile creștine, pentru că nu acceptă căsătoriile homosexuale și preoția pentru femei – despre ce mărturie de credință să mai vorbim? Ecumenismul lucid este un SATANISM MASONIC VĂDIT. Ecumeniștilor nu le pasă decât de huzur, de hoteluri scumpe, de cadouri și de îmbrățișări cu ”frații”, junghiind fără milă pe oile și mielușeii turmei lor. Comunicatul acesta a ținut loc de ”la mulți ani” pentru cel care domină printr-o furie și teroare ”responsabilă”, adică asumată și fără rețineri sau remușcări?
5. Comunicatul – de altfel nesemnat decât de un birou de presă (este ca și cum îi arunci cuiva o masă în cap și apoi afirmi că ea a zburat singură) – îi atacă pe vlădica Longhin și pe părinții athoniți: Sava, Efrem și Nicodim. Nu sunt vrednici ecumeniștii nici să le pomenească numele. Se tem și de numele lor, darămite de mărturia lor. Nu vă faceți griji, azi sunt ei și noi pe metereze, după anihilarea noastră vor fi alții. Hristos nu se lasă batjocorit și Hristos conduce istoria, nu iudele sau cozile de topor ale apusului.
6. ”În concluzie, orice lămurire privind expunerea credinţei ortodoxe trebuie făcută în interiorul comuniunii bisericeşti, nu în stare de răzvrătire şi dezbinare”
Răspuns: DE MII DE ORI NU ACCEPTĂM ADUNAREA ERETICĂ DIN CRETA. Pe chipul nostru veți vedea mereu un zâmbet, nu încrâncenare, dorință de unitate cu Biserica triumfătoare a Sfinților mărturisitori ai dreptei credințe, nu cu ereticii sau cu păgânii. Noi nu folosim violența, noi nu propovăduim dezbinarea. Pur și simplu, NOI NU ÎI LĂSĂM PE ECUMENIȘTI SĂ NE TRAGĂ ÎN IAD!

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu
21 decembrie 2016

P.S. – este binevenit oricine dorește să semneze alături de mine aceste gânduri izvorâte din conștiință și din responsabilitatea de a rămâne ortodox și a nu accepta panerezia ecumenismului.

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE IERARHII SINODULUI B.O.R.

Da, plânsul mirenilor… Fericiți cei prigoniți pentru dreptate… Mă întreb: de ce? De ce să primim noi, poporul român cel dreptcredincios, un așa ”cadou” de Sfânta sărbătoare a Nașterii Domnului? Cu preoți și monahi opriți de la slujire și siliți să plece din mănăstiri și biserici? Și pentru ce motiv? Pentru că vor să ducă mai departe făclia Sfinților Părinți ai Ortodoxiei, curată și nealterată?

Să stăm noi, mirenii, să ne gândim dacă să mai participăm sau nu la Sfintele Liturghii sau să luam Sfintele Taine din mâinile celor care nu Îl mai iubesc pe Hristos, care nu Îl mărturisesc pe Cel care nu a ezitat să Își întindă preacuratele Sale mâini pe Cruce pentru mântuirea noastră?

Iar noi să batjocorim și să tot batjocorim propria noastră mântuire, cochetând cu cei căzuți în erezie? Să ne gândim noi. mirenii, că din dragoste pentru aproapele nostru (și nu pentru oricine, ci pentru cei care ne călăuzesc spre mântuire și prin puterea care le este dată de Sus ne iartă și ne dezleagă de păcate, spre a avea viață în noi prin Sfintele Taine), să ne gândim, deci, că banii pe care până acum îi cheltuiam, din modestele noastre venituri, pentru contribuții, lumânări, cărți, tămâie etc., să le schimbăm destinația și să îi direcționăm spre acești preoți și monahi care rămân pe drumuri sau sunt mutați dintr-un loc în altul?
Greu ne este, părinților ierarhi, să luăm astfel de hotărâri. Greu ne este ! Dar trebuie! Din dragoste pentru Hristos, o facem și pe asta, însă cu lacrimi pe obraz .

Îmi cer iertare, părinți ierarhi și preoți, cei care nu mai țineți cont sau poate ați uitat de cele scrise în Evanghelie, deși la fiecare Sfântă Liturghie este citită, de atâta amar de vreme, spre neuitare… și mă rog lui Dumnezeu să ne ierte și să pună tină și pe ochii noștri ca să ne vindece, ca pe orbul din naștere… că pentru păcatele mele și ale noastre vin toate acestea peste noi. Mâhnirea care m-a cuprins mă obligă să iau atitudine după atitudine, că poate s-o mai afla cineva să îmi audă plânsul… și să-și plece capul în fața Crucii, cerându-și iertare, căci cine are conștiința curată… nu prigonește pe nimeni.

Cu smerenie,
Mihaela Duțu

PS – Nădăjduiesc și mă rog ca veniturile colectate de la parohii și protopopiate să nu fie singurul imbold și motiv al slujirii și al ascultării în Biserică, iar lipsa lor să nu fie unica ”durere” a mai-marilor noștri. Noi – cei care luptăm împotriva panereziei ecumenismului și pentru neîntinarea Sfintei Ortodoxii, atât cât ne luminează Dumnezeu – nu am cerut nimic de la nimeni, decât un singur lucru de la Hristos: să nu ne pierdem mântuirea (să slujim în Adevăr, să fim următori umili și ascultători ai Sfinților Părinți, indiferent de prigoane și de ”pierderi”). (pr. Ciprian)

Am primit la comentarii textul de mai jos, de la doamna Lucreția. Dragostea și efortul ei merită respectul nostru și împreună-rugăciunea cu ea. Doamne ajută și dăruiește multă sănătate doamnei Lucreția, sora noastră în Hristos, Pruncul Mântuitor!

Îmbracă-te în doliu, eternă Ortodoxie, şi plângi pentru fiii tăi răniţi de erezia ecumenistă!
Plângi, Ortodoxie, văzând cum cununile câştigate cu nevoinţă cad de pe capetele ierarhilor, preoţilor, călugărilor şi mirenilor spre bucuria îngerilor căzuţi!
Plângi, Ortodoxie, văzând cum, în locul chipurilor luminate de Duh Sfânt, apar tot mai multe chipuri purtând măşti metalice care rostesc reci cuvinte ce nu mai ajung la inima! Căci ecumenismul ni se întipăreşte pe chip, fie că vrem, fie că nu vrem. Asa cum mincinosul se deosebeşte de la chip de omul sincer, tot aşa ecumenistul se deosebeşte de ortodoxul sincer, devotat lui Hristos.
De aceea, asa cum spunea Înaltpreasfințitul Justinian Chira, trebuie să ne dezicem cu fermitate de această molimă care bântuie în mediul ortodox. Dacă pentru bolile trupeşti alegem cei mai buni medici, la fel trebuie să procedăm şi cu bolile sufleteşti.
Aşa cum spunea Sfântul Serafim de Sarov: ”scopul vieţuirii creştine este dobândirea Duhului Sfânt”, fără de care nu există mântuire. Deturnarea acestui scop prin invenţii ecumeniste are efecte directe asupra mântuirii. Pentru astfel de situaţii românii au o vorbă: ”Fereşte-mă, Doamne, de omul lui Dumnezeu cu năravul celui rău!” , adică omul se roagă să fie ferit de omul care care se preface credincios pentru a-i înşela vigilenţa. De atei ştie cum să se ferească, dar de ecumenişti, acum îşi creează anticorpi.
Plăngi, văzându-i pe cei ce bolesc de ecumenism cum se roagă pentru UNITATEA credinţei, făcând din aceasta un idol!
Plângi, văzând cum, alături de icoanele ortodoxe, apar la vânzare icoane profanate, având semne oculte pe ele, cel mai des întâlnit fiind ”cornuta”, adică degetul mic şi arătătorul întinse complet, iar celelalte îndoite, semn al zeului vrăjitoriei!
Plângi, văzând cum, cum, de dragul avantajelor lumeşti, te-am trădat la Creta, iar acum cădem ca frunzele noi, înşine, în loc să-i ajută şi pe alții să se ridice, asemănându-ne cu Iuda Iscarioteanul. Da. Şi eu te-am trădat prin păcatele mele, prin faptul că te mărturisesc cu tastatura, dar inima mea e nevindecată de patimi. Şi eu i-am ajutat să te trădeze prin tăcerea mea.
Plângi, văzând cât de uşor renunţăm la ieroschimonahi, la Moliftele Sfântului Vasile cel Mare, la rugăciunile de noapte!
Plângi, văzând cum se împlinesc cuvintele psalmistului: ”De vedeai furul, alergai cu el şi cu cel desfrânat partea ta puneai.” ( Psalm 49, 19)
Plângi, cu Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos care i-a apărut în vedenie ucenicului său Epifanie, arătându-i că sufletele sodomiţilor petrec în iad, în colibe murdare, cu multe necurăţii de oameni şi de câini. I-a mai arătat că păcătoşii petrec în temniţe întunecoase, având înfăţişări diferite, în funcţie de păcatele lor. Astfel, Dumnezeu i-a făcut pe desfrânaţi să semene cu porcii, pe hoţi – cu lupii, pe înşelători – cu vulpile, pe iubitorii de arginţi – cu pisicile, pe cei mânioşi – cu fiarele, pe pomenitorii de rău – cu viperele, pe mincinoşi – cu şopârlele, pe cei lacomi – cu caii, pe beţivii – cu îndrăciţii, pe eretici – cu bălegarul, pe cârciumari – cu măgarii, pe proprietarii de bordeluri – cu antihrist, pe hulitori – cu ciorile, pe clevetitori – cu corbii, pe cei ce judecă păcate străine – cu câinii, pe cântăreţi – cu broaştele, pe dansatoare – cu cocostârcii, pe desfrânate – cu caprele, iar pe cei petrecăreţi care au mers la jocuri, glume, teatre – cu viperele mici cu târâtoarele şi cu fiarele sălbatice. I-a mărturisit apoi, spre folosul nostru, că pe toate acestea i le-a arătat, ca să se înfricoşăm, să sporească nevoinţa şi trezvia, ca să ne mântuim. (vezi ”Viaţa Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos”)
Sfinte Andrei, care ne-ai spus că ereticii fiecărei erezii vor fi judecaţi, roagă-te să ne vindecăm de ecumenism, ca să putem preţui aurul curat al Ortodoxiei, nu bălegarul ecumenist frumos ambalat!
Plângi, cu Sfântul Apostol Iuda Tadeu, ruda Domnului, care spunea sa ne ferim de eretici, a căror pierzare o asemăna cu cea a sodomitenilor.
Plângi, amintindu-ne cuvintele Mântuitorului: ”Vai de cei prin care vine sminteala!”
Bucură-te, Ortodoxie, cu cei datorită cărora porţile iadului nu te vor birui! Doamne, Iisuse Hristoase, ajută-ne să ne ferim ca de foc de erezia ecumenistă şi de pecetea antihristică şi să alegem calea cea îngustă ce duce la Tine!
Bucură-te, cu Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, care ne-a transmis cuvintele Mântuitorului. ”Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui!” (Ioan 7, 38). Iar Scriptura nu a spus că papa sau Sinodul de la Creta sunt infailibili!
Bucură-te, Ortodoxie, singura credinţă mântuitoare, curată şi completă, armă de temut împotriva necuratului, unica matcă prin care curg ”râuri de apă vie”! (Ioan, 7, 38)