Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

Doamne ajută.
Răspunsul meu succint la întrebările celor care m-au întrebat ce să facă în contextul actual al Ortodoxiei românești este următorul:
– ceea ce s-a petrecut în Creta (iunie 2016) a fost marea lepădare despre care vorbesc sfinții din ultimii 200 de ani. Fără îndoială și cu durere spun aceasta;
– ecumenismul este panerezie, mai rea ca orice molimă, deci nu există cineva care să se molipsească de ea și să rămână apoi sănătos la minte și pe calea mântuirii;
– este vremea misiunii: mirenilor, aveți cuvântul. Trebuie împărțite în biserici materiale antiecumeniste;
– pentru informații recomand câteva surse: site-ul Asociației Astradrom, site-ul psaltirea.ro (secțiunea: de importanță actuală) și site-ul prieteniisfantuluiefrem.ro. Descărcați informatii de pe ele, sintetizați-le, imprimați-le. Iar apoi materialul, în foileton sau cum vreți, trebuie împărțit, cu pace și cu demnitate, celorlalți – preoți și credincioși – spre informare (cine vrea să primească, însă îndemnat de două-trei ori). Dar tonul și stilul folosit trebuie să fie foarte calm, fără acuze, fără învolburări, că altfel oamenii zic: acesta este un smintit;
– vă recomand să nu vă împărtășiți, nici anafură sau agheasmă să nu luați de la preoți ecumeniști sau pomenitori ai ierarhilor apostați, semnatari în Creta. Bătrânii neputincioși și copiii sunt o excepție în acest caz; a persista însă noi în neștiință și nepăsare nu este o scuză viabilă; cum să fii al lui Hristos dacă nu te expui și nu suferi pentru credința cea curată în El?

– există pericolul de a cădea sub osândă de la Dumnezeu, prin împărtășirea din același potir cu ecumeniștii. Sfinții Părinți spun: rugăciunea ereticilor este adresată tatălui minciunii – satana – nu lui Dumnezeu și cei care se împărtășesc în bisericile căzute în erezie primesc pe satana, nu pe Hristos. Desigur, este vorba de cei care cunosc cele petrecute vara aceasta în Creta și pericolul trădării credinței ortodoxe prin ecumenism;
– să aveți un program de rugăciune zilnică, să nu urâți și să nu judecați pe nimeni, faceți chiar metanii pentru pocăința ecumeniștilor; vrem să fie unire, dar în adevăr;
– nu faceți compromisuri, că vă pierdeți mântuirea. Este nevoie de curaj, dar și de cap limpede și de un mod ales și respectuos de exprimare;
– nu recomand spovedania la preoții ecumeniști sau lași. Cum să îți încredințezi sufletul și mântuirea unui păstor năimit, care fuge de lupi?
Dumnezeu ne vede și ne judecă pe toți. Dar ne iubește nespus pe cei care vrem a trăi în Adevăr. Să dea Domnul să avem cu toții duhovnici buni și ortodocși. Tot mai mulți se trezesc la realitate, ceea ce este un semn că Dumnezeu revarsă harul Său peste noi. Cu nădejde așteptăm ca ierarhii noștri să întoarcă armele împotriva fiarei ecumeniste.

Iertați și pomeniți !

Cu respect,

pr. Ciprian-Ioan Staicu

P.S. – Pentru alte detalii, daca aveti nevoie, puteți apela la 0740788876 sau la ciprioan@yahoo.com

Azi-dimineață, când m-am trezit, conștiința mea era plină de bucurie după o întâlnire tare frumoasă și providențială pe care am avut-o ieri, cu oameni de același cuget. Ieri am simțit bucurie, dar aceasta nu a dispărut nici astăzi. Sfântul Antonie cel Mare spunea că după efectul pe care îl produce un eveniment sau un cuvânt în sufletul nostru – adică dacă simțim bucurie sau tulburare – ne putem da seama cine înrâurește viața noastră: Dumnezeu sau diavolul.
Dar, vai, există și conștiințe adormite. Nu mai vorbesc de cele sforăitoare. Sfinții Părinți vorbesc atât de frumos despre ”a odihni pe aproapele.” Dar cum să te odihnești tu însuți, când altul îți sforăie în urechi?
Mă întâlnesc cu oameni care îmi spun: părinte, vă suntem alături în rugăciune. Bravo vouă, însă oare de ce refuzați să ne rugăm împreună? Oare pentru că alții spun că sunt un biet nebun, un fanatic, un om care vrea să iasă în evidență etc sau pentru că Ortodoxia iubită de unii este una laxă, liniștită, fără implicare, fără atitudine, adică o ne-ortodoxie?
Oare găsim undeva prin paginile Sfintei Scripturi sau în istoria Bisericii un cuvânt de apreciere pentru cei care vor Ortodoxie, însă refuză cu obstinație crucea lui Hristos? Când avem vreo boală, când este nevoie de o operație grea, nu alergăm oricât de departe, facem sacrificii pentru a ne încredința viața celui mai priceput doctor? Iar atunci când vine vorba de mântuire ne interesează doar acestea: biserica să fie cât mai aproape, slujba să fie cât mai scurtă, cântarea să fie armonioasă și dulce, preotul să ne dezlege de orice păcate, canonul primit să fie cât mai simplu, iar viața noastră să rămână în matca ei de patimi și de nepăsare duhovnicească (căreia unii îi spun ”ascultare”, chiar dacă cel de care fac ascultare nu face el însuși ascultare de Dumnezeu).
Să le spunem oamenilor adevărul! Dar oamenii NU VOR adevărul! Oamenilor li se pare cumplit de greu și să fie oameni, darămite să mai vadă umanitate în ceilalți. Mulți oameni urăsc adevărul și pe cel care îl vestește. Pentru că dacă știi adevărul, ești dator să ieși din minciună, să te lepezi de lâncezeală, să iei atitudine, să te expui. Oare nu e mai simplu să butonezi telecomanda și să îți dai cu părerea despre politica acestei lumi, despre viața Bisericii, dar VIAȚA ta să fie orientată nu spre VIAȚA VEȘNICĂ, ci spre desfătarea pământească și traiul tihnit? Suntem un popor care a suferit mult, cumplit de mult. Oare din suferința înaintașilor și din a noastră nu am priceput până acum că numai prin Crucea lui Hristos viața noastră are un sens și o orientare spre veșnicie?
Părinte Ciprian, părinte Claudiu, părinte Macarie etc v-ați tăiat singur craca de sub picioare. Ați luat-o prea în piept toată treaba asta cu ecumenismul? Ați înnebunit?
Așa îmi spune și mie vrăjmașul, de mult timp. Eu însă nu îl slujesc pe el, ci pe Hristos, Care Își deschide brațele pe Cruce și ne cheamă pe toți să Îl iubim, să Îl vestim, să I ne închinăm.

Preot ortodox slujind undeva în Suedia

Este atâta lașitate în lumea aceasta. Însă lumea își va lua plata ei. Fiecare vom fi judecați. Dar dacă ne gândim că această judecată va fi cândva departe în viitor, atunci este vai de noi. Astăzi este ultima zi din viața mea – aceasta este cugetarea cea mai înțeleaptă (conform Sfântului Vasile cel Mare). Astăzi Hristos mă va chema la judecată, să dau seama de ce am făcut în viață. Iar prima întrebare va fi: cum ai păstrat și ai apărat credința ortodoxă, întru care ai fost botezat? Răspunsul va fi cutremurător, căci standardele lui Hristos nu sunt precum cele europene (care în sine nu sunt altceva decât o nouă Sodomă și un nou Babilon), ci sunt infinit și incomparabil mai înalte. Mântuirea se dă în dar, dar nu se dă oricui. Iar cel mai greu să se mântuiască va fi pentru ortodocșii care și-au sforăit credința.
Iată ce spunea acum câteva zile un ierarh grec despre ”subiectul” care ne-a pus viețile pe jar tuturor celor care ne împotrivim fiarei ecumeniste:
”Sinodul din Creta nu a rezolvat probleme, dimpotrivă, a creat altele noi. Conștiința Bisericii noastre nu l-a acceptat.
Sinodul din Creta, cu precizie matematică, conduce Biserica spre o nouă Schismă.
În fața pericolelor din partea ereticilor nu răspundem prin autosuficiență și inerție. Răspundem prin luptă, cu participare completă. Păstori și turmă, împreună pe aceeași metereză…” (Mitropolitul Ambrozie de Kalavrita, 12 decembrie 2016)

(sursa: https://katanixis.blogspot.ro/2016/12/blog-post_44.html#more)
Schisma este prăpastia spre care ne împing ecumeniștii. Cei care vor să ferească turma lui Hristos de schismă suntem noi, ieromonahii, preoții, monahii, monahiile și mirenii care luptăm pentru dreapta credință, luptăm frumos, demn, sincer, până la capăt.
Popor român, de prea multă vreme dormi. Oricine doarme mult, visează urât. Nu ți-e de ajuns coșmarul în care te-au aruncat ereticii ecumeniști? Faci ascultare de ei și sari cap în fântână, numai pentru că așa ți-au poruncit ei?
Este mult mai gravă situația acum decât în vremea comunismului și a prigoanelor stârnite de acesta. Acum ne pregătim pentru înfruntarea lui antihrist. Așa ne spun sfinții din ultimii 200 de ani. Adunarea din Creta a fost marea apostazie profețită de aceștia. Acum, în eparhiile mari din țară preoții sunt chemați să semneze propria lor osândă veșnică. Unii ne compătimesc pentru că suntem prigoniți. Nu avem nevoie. Noi nu pătimim pentru ego-ul nostru, ci pentru Hristos, Mântuitorul lumii. Este cea mai mare cinste pentru noi.
Cine nu a exersat curajul deloc, nu îl va avea în fața marii lepădări. De ce? Pentru că curajul sfânt al mărturisirii nu îl ținem în buzunare, nici în contul din bancă, nici în funcția pe care o deținem, ci este dar de SUS, care ne trage ÎN SUS.
Este vai de neamul acesta! Conștiință românească, trezește-te!
Așa să ne ajute Dumnezeu!

Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu
16 decembrie 2016

Mulțumim doamnei Florica și ne rugăm pentru întreaga ei familie. Acest imn a fost înregistrat cu mijloace modeste, însă este de aur, ca și vocea celei care l-a compus și îl interpretează. Doamne ajută.

Azi a fost o zi plină. Acestea sunt concluziile:

Preasfinția Voastră,

Subsemnatul, pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu, paroh, cât va mai îngădui Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, al parohiei Sf. Gheorghe III din municipiul Sf. Gheorghe, județul Covasna, Vă anunț că am primit, din păcate cu întârziere, doar luni, 5 decembrie 2016, la ora 13.05, adresa nr. 1645, emisă la Centrul Eparhial în data de 2 decembrie 2016 și purtând semnătura Preasfinției Voastre. Îmi pare rău și îmi cer scuze că nu am venit la ora stipulată în document (9.30), însă probabil că aceasta a fost voia Domnului. Oricum, Vă asigur de respectul meu ca om, deși nu Vă mai pomenesc la sfintele slujbe începând cu data de 29 octombrie 2016, pe motiv de părtășie la panerezia ecumenistă, anatematizată de Sinodul ROCOR în anul 1983 și înfierată de Sfinți ai Bisericii precum Sfântul Justin Popovici. Vă doresc să redeveniți un mărturisitor al Ortodoxiei, așa cum ați jurat la hirotonia întru arhiereu, căci altă cale de mântuire nu există pentru nici unul dintre noi. Voi relua cu bucurie nespusă pomenirea Preasfinției Voastre la sfintele slujbe de îndată ce vă veți dezice de hotărârile Adunării tâlhărești din Creta și de alte manifestări ecumeniste personale (precum ”sfințirea” unei troițe la unitatea militară din Gheorgheni alături de un cleric papistaș, conform mărturiilor unora dintre angajații unității).
Acestea fiind spuse în introducere, să trec la tema principală. Adresa nr. 1645 reprezintă un fals în acte și voi dovedi acest lucru:
– în primul paragraf se menționează: ”Vă aducem la cunoștință faptul că, întrucât nu ați răspuns solicitării adresate Preacucerniciei Voastre de către PC Părinte Protopop Bercu Ioan, temei nr. 208/29.09.2016, privind efectuarea inspecției anuale a gestiunii Parohiei Ortodoxe Sf. Gheorghe III…”

– conținutul adresei nr. 208 din 29 septembrie 2016 este următorul: vezi textul integral mai jos. Paragraful 5 vorbește de Execuția bugetară pe semestrul I și nu de inspecția anuală sau revizia contabilă a actelor parohiei Sf. Gheorghe III. Într-adevăr, în altă adresă, cea cu nr. 187 din 30.08.2016 se spune: ”Pentru revizia contabilă vă veți prezenta la sediul Protopopiatului când veți fi convocat telefonic sau în scris.”

– deci, într-un act emis cu o lună înainte de cel menționat în adresa primită azi, se spune clar că voi fi ”convocat telefonic sau în scris”. Aici este problema. Nu am fost convocat la sediul Protopopiatului, cu toate că am tot așteptat acest lucru. Toți preoții au fost chemați, actele au fost verificate, li s-a comunicat frumos și calm unde au greșit – este normal să mai fie greșeli, pentru că nu suntem contabili, deși vânzători de lumânări ne ”lăudăm” a fi, lucru pe care secretarul Dvs personal l-a numit într-o ședință la Protopopiatul nostru ca fiind măsura după care este judecată activitatea pastorală a unui preot. Adică suntem preoți buni dacă vindem lumânări multe, deci aducem venit gras Centrului Eparhial. Din acest punct de vedere, ca unul care mi-am plătit către Protopopiat toate lumânările vândute, cred că aș merita felicitări, neavând restanțe, ca alți preoți, care au parte însă de oblăduire chiriarhală. Subliniez că motivul pentru care nu am fost la ultimele întâlniri de la sediul Protopopiatului este că mi s-a acrit de atâta miștocăreală și calomnii, încurajate de părintele protopop, care uită că preoții nu sunt prestatori de servicii și aducători de fonduri la ”buget”, ci slujitori ai lui Hristos.
– însă astăzi, în discuția mea telefonică cu părintele consilier bisericesc se auzea o voce în fundal – nu știu a cui – SĂ VINĂ NEAPĂRAT ASTĂZI CU TOATE ACTELE. Din câte văd, conform adresei nr. 1645, am dreptul să vin cu un consilier sau cu epitropul. Astăzi nu pot veni pentru că fiica mea este bolnavă și soția mea nu este acasă (nu pot lăsa un copil de 10 ani, bolnav, singur), iar epitropul, cu care aș fi venit, astăzi este de serviciu.
Acestea sunt datele problemei. Acum, ca un om care – chiar dacă sunt considerat naiv sau chiar prost – totuși nu sunt așa, vreau să specific următoarele, succint pentru a nu răpi timpul Dvs prețios:
1. Cred că s-a intenționat să fiu chemat cu toate actele, pentru a mi se lua, poate să se ”piardă” unele dintre ele și să mă trezesc apoi cu probleme juridice. Mă iertați, chiar mă credeți lipsit de minte? Acum fotografiez absolut toate actele contabile ale parohiei, înainte de a le preda, așa că voi avea oricând TOATE dovezile referitoare la veniturile și cheltuielile ei. Miercuri dimineață le voi depune la Protopopiat – este dreptul meu să apelez la autoritatea superioară directă și obligația legală a contabilei să mă ajute, căci nu am vreo rea intenție.
2. După ce actele vor fi verificate la Sf. Gheorghe și voi face modificările necesare datorate neștiinței, nu relei voințe, pot fi verificate oricât doriți la Episcopie. Părintele consilier bisericesc m-a mințit azi, când mi-a spus că TOȚI preoții au fost convocați la această supra-verificare la nivel eparhial. Eu am vorbit între timp cu câțiva preoți și NICIUNUL nu a fost chemat. Concluzia: nu arde țara dacă actele ajung miercuri la Protopopiat, sunt verificate si apoi trimise la Episcopie. Cu atât mai mult cu cât, conform raportului pe care îl anexez acestei scrisori, singurul aflat în pierdere sunt eu, căci toate dările mi le-am plătit, toate cheltuielile le-am achitat, doar salariul meu, care este de peste 2.000 de lei, a rămas lunar sub 500 lei, pentru că am preferat să investesc în biserica mare. Reamintesc Centrului Eparhial că, cu toate că sunt cel mai bine pregătit teologic preot ortodox din Episcopia Covasnei și Harghitei, din ”dragostea” Preasfinției Voastre de când am fost numit paroh aici, la biserica cu hramul Bunavestire, nu am primit nici un leu de la stat. Însă Dumnezeu m-a ajutat înzecit.
3. Consider că de ambele părți trebuie să existe respect și legalitate. Adresa nr. 1645 este ilegală, căci primul ei paragraf conține un fals în acte: eu de fapt nu am refuzat să merg cu actele la Protopopiat, așa cum sunt acuzat, pentru faptul că OFICIAL nu am fost NICIODATĂ chemat.
4. Sunt sigur să lupta mea antiecumenistă a condus la inventarea acestei ”soluții” de a mă lăsa fără acte, ca apoi să fiu dat afară și să se trâmbițeze faptul că sunt un hoț sau mai știu eu ce.
5. Eu zic, cu tot respectul, să lăsăm deoparte astfel de preocupări total nepotrivite pentru perioada Postului, de încercare de stopare a activității mele pastorale.
6. Acum vreo două luni eram pe locul 3 pe o ”listă patriarhală” de caterisiri. Nu am să îngădui să fiu caterisit din alt motiv decât pentru lupta antiecumenistă pe care o duc, nădăjduiesc că demn și frumos. Aveți cuvântul meu de preot în acest sens.

Sf. Gheorghe, 5 decembrie 2016

Cu respect, pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Preasfinției Sale,
Preasfințitului Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei

Anexe:

Să fim uniți în Adevăr !