Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

52. Vă mulțumim, domnule doctor Vasile Astărăstoae!

Într-o intervenție telefonică în emisiunea „România te privește” de pe Look Plus, fostul președinte al Colegiului Medicilor din România, Vasile Astărăstoae a oferit câteva declarații interesante cu privire la pandemia prin care trecem.

Acesta a analizat întreaga situație și a făcut un apel la calm, transmițând faptul că lumea ar trebui să poarte mască de protecție până pe 1 iunie, să respecte regulile de distanțare impuse și să-și facă propria igienă zilnic. Din considerentele sale, în perioada 15 mai – iulie, cazurile infectaților cu COVID-19 vor fi sporadice.

„Eu am spus de la început că nu putem să știm care este mortalitatea reală pentru că s-a schimbat modalitatea de raportare numai pentru cazurile COVID-19. Dacă cineva are un accident vascular cerebral este dus în spital, și să spunem că face o gripă, cauza morții este trecută ca accidentul vascular cerebral.

Dacă cineva însă face același accident și i se face testul, care uneori îi vine după ce a murit, cauza decesului îi este raportat COVID-19. Este absolut absurd.

Pentru mine este inexplicabil, irațional și absurd. Este o nebunie. N-am înțeles-o de la început, n-o înțeleg nici acum. Trebuia tratată cu seriozitate această pandemie, dar fără să practice panica și bagatelizare excesivă.

De la o simplă răceală s-a trecut la o apocalipsă. Este o afecțiune, o epidemie, un virus nou, toată lumea este de acord. Este clar că dă o anumită boală. Boala este cu puțin mai gravă decât gripa și o spun cu toată responsabilitatea pentru că vedeți, în Europa, în momentul de față, nu au ajuns la numărul mortal de gripă din sezonul 2017-2018.

N-am înțeles închiderea cimitirelor, bisericilor. Dacă se poate merge la sparanghel, la mall sau în Austria să acorzi asistență celor bolnavi, atunci de ce respectarea strictă a regulilor de distanțare socială nu te poate lăsa să ieși de aici. Nu înțeleg de ce nu poți ieși din localitate. Adică în afara localității stau virușii în „cohorte” și te atacă?

Da, nu poți să ieși din localitate unde este zonă roșie. De ce nu poți să circuli noaptea? Credeți că virușii sunt păsări de noapte care pot să te atace? Deciziile acestea au fost făcute din spaimă, ca nu cumva să se greșească.

Ce am observat și o spun cu toată sinceritatea, pentru că am susținut modelul suedez, în România există o criză de încredere. Guvernanții n-au încredere în români, îi tratează ca pe niște proști, inculți, limitați și așa mai departe. În condițiile astea nici cetățenii n-au încredere în statul român. N-au încredere în măsurile care se propun. Tot timpul au o bănuială, o suspiciune că în spate ar fi ceva ascuns sau o conspirație. Trebuie să fim mai atenți la dictatura politico-medicală pentru că este mai periculoasă decât orice.

Asimptomaticii puteau fi tratați acasă, la domiciliu. Doar Italia a făcut această prostie de a-i trata la un loc cu ceilalți și au fost sufocați. Nu văd nicio rațiune pentru care pacienții au fost alungați din spitale, când s-a spus că trebuie tratate doar urgențele, atât. De restul au spus să stea acasă.

Pacienții s-au speriat și n-au mai venit în spitale. Toți au crezut că spitalul este un focar de infecție cu un virus ucigaș. Pacienții ăștia au stat acasă, li s-a înrăutățit starea de sănătate, și unii, cred că au și murit din această cauză, și nu au diagnosticul de COVID.

Dacă la început am înțeles măsurile extreme, da, era un virus nou, toată lumea era speriată și atunci spui că faci mai mult, decât să fii acuzat. Dar pe măsură ce a trecut timpul, să menții aceleași măsuri, să le duci până pe 15 mai, când știi că o epidemie virotică respiratorie nu durează mai mult de 70-90 de zile, că vârful deja a fost atins. De ce oare nu se deschid stațiunile?

Pentru că oamenii după ce au stat atâta timp închiși în casă trebuie să se refacă. Să meargă omul în concediu la munte sau la mare, păstrând anumite reguli, dar nu ca acum. Până pe 15 mai vor fi mai cazuri, dar mai încolo, până în iulie, vă garantez că vor fi numai cazuri sporadice. Și asta o spun cu toată încrederea. Vreau să văd cine mă va contrazice.

De ce există un șomaj de peste 1 milion de oameni? Eu nu spun altceva decât să îi lase pe cei cărora nu le este frică să lucreze, iar cei care într-adevăr au acel sentiment de frică, pot să stea în casă până se va descoperi fie medicamentul, fie vaccinul. După părerea mea minim trei ani sau toată viața. Mai devreme nu se poate!

Pentru SARS-CoV-1 ați văzut că n-a mai apărut niciun vaccin. Pentru HIV sau Sida la fel. La gradul de versatilitate nu cred că se va reuși vaccinul pentru SARS-CoV-2 decât în 2-3 ani.

Lumea să poarte masca de protecție până pe 1 iunie și să respecte regulile de distanțare, dar nu și distanțarea socială. Să se spele pe mâini, pentru că este cea mai bună modalitate. Toți folosesc fel de fel de dezinfectante. Spălatul pe mâini după ce ai ajuns acasă, dar și pe față, te protejează mai bine decât toate celelalte.

Nu am înțeles nici acel Comitet de Comunicare Strategică. Cum ar putea ei să zică că unele știri sunt false? Să vină cu câteva argumente. Nu să facă cenzură în zilele noastre”, a explicat fostul președintele al Colegiului Medicilor din România, Vasile Astărăstoae, în cadrul emisiunii „România te privește”, de pe Look Plus.

Sursa – https://www.servuscluj.ro/una-dintre-cele-mai-bune-metode-impotriva-infectarii-coronavirusului-este-igiena-personala-vasile-astarastoae-pana-in-iulie-vor-fi-doar-cazuri-sporadice/

Am reîncărcat și video-ul respectiv, spre a fi accesibil la mai multe adrese (știm cât de repede se… evaporă de pe youtube)

Redacția

Episodul 51: „Anatomia unei crize” (Jean-Dominique Michel – elvețianul este unul dintre cei mai mari specialiști mondiali în sănătate publică, antropolog și epidemiolog recunoscut pretutindeni)

Hristos a înviat!


Mulțumim doamnei profesoare Mihaela Cristina Popa, care deși pensionară, are duh veșnic tânăr în Hristos. A tradus ideile principale ale acestui interviu. Le oferim și aici pe larg, la final este și un pdf cu varianta aranjată frumos în pagină, iar pe youtube am reîncărcat acest interviu și am pus și acolo textul de mai jos (câteva idei, căci nu ne-au lăsat să punem la descriere decât maxim 5.000 de caractere).

Anatomia unui dezastru

Interviu -26.04.2020 cu Jean-Dominique Michel

Motto: „Epidemia aceasta avea vocaţia de a fi una banală. Suntem acum pe cale de a o transforma într-o tragedie.”

Cuvintele lui Jean-Dominique Michel pot să şocheze sau să liniştească. Genevezul este unul dintre cei mai mari specialişti mondiali în sănătate publică, este antropolog şi epidemiolog recunoscut la nivel mondial. Articolul publicat în data de 26 aprilie 2020 se numeşte „Anatomia unei crize” (care deja în data 6 mai 2020 a adunat peste 534.000 de vizualizări – deci va fi imposibil de cenzurat) şi se referă la aşa-zisa pandemie de coronavirus, prin care trece lumea astăzi.

Gripa din fiecare an a generat asupra populaţiei o stare de teroare, care de această dată a fost amplificată prin mass-media; „din fericire am putut să-i punem în carantină”, „vai, cât a crescut numărul morţilor”!

Caracteristicile acestui episod de COVID-19 din punct de vedere al contagiozitaţii, al periculozităţii și al letalităţii sunt exact ale unei gripe sezoniere, nici mai mult, nici mai puţin. Acest lucru este liniştitor.

În discursul din partea autorităţilor s-a făcut din aceasta o catastrofă apocaliptică, făcându-se referire la numărul morţilor.

O întreagă epidemiologie arată că s-a procedat invers de cum trebuia să se acţioneze, respectiv la izolarea oamenilor în case. Autorul articolului numeşte aceasta „o politică sanitară imbecilă şi letală”. Se poate afirma că morţii de COVID-19 sunt morţi „politici”.

J.D. Michel a contractat el însuși COVID-19 şi s-a autoizolat, apoi s-a tratat la domiciliu, procurându-şi în mod clandestin medicamentul care în mod ipotetic i-a salvat viaţa. El a studiat în felul acesta boala din interior. Medicamentul folosit- hidroclorochina– interzis în Elveţia într-o manieră scandaloasă, afirmă autorul.

Daca ţi se interzice să gândeşti, pentru a te supune autorităţilor, ai de a face cu un nonsens din punct de vedere al ştiinţei. Ştiinţa înseamnă să te informezi, să studiezi, să compari, să analizezi situaţiile, datele.

Antropologul s-a ridicat împotriva „prescripţiei criminale” a medicamentului „plaquenile”, cu care nu a fost de acord. Articolul pe care l-a publicat în 18 martie 2020, în care s-a ocupat prima dată de COVID-19, a fost tradus în mai multe limbi, în toată lumea.

El a analizat epidemia frontal, contrastând, adică prin analiza contrastelor, căci el precizează că este epidemiolog al maladiilor netransmisibile. Face afirmaţia că a fost scandalos din partea colegilor care nu au afirmat evidenţele, făcându-se doar propaganda autorităţilor. S-a constatat o interdicţie a oricărei dezbateri, a oricărei reveniri asupra problematicii. Concluzia este o „tăcere asurzitoare” din partea celor care trebuiau să participe la dezbateri. Epidemiologul elvețian se referă la prof. Raoult, a cărui valoare în cercetările asupra tratamentului de COVID nu se recunoaşte.

În Franţa nu există media independentă, libertatea cuvântului nu mai există, deci presa nu mai există.

S-a basculat în faţa populaţiei un număr de cazuri care a creat panică. Se aminteşte Coreea de Sud cu un numar de morţi 4 / un milion. Dacă s-ar fi procedat corect, cu seriozitate, s-ar fi evitat dezastrele și morţii care au existat. El afirmă clar că este vorba de „perversitate” în a prezenta situaţiile.

În Elveţia s-a procedat într-o manieră mai blândă decât în Franţa, nu s-a creat panică, dar s-a ajuns la acelaşi rezultat, cu distrugeri, cu morţi.

Când vorbim despre o responsabilitate politică, constatăm ca deciziile luate nu au fost din cele mai corecte. Este intersant de făcut „anatomia unui dezastru”: începând din 2000 au existat mai multe epidemii anual – gripa aviară, gripa porcina, Ebola etc. Când strigi mereu: „lupii, lupii”, dar tu nu faci nimic, nu iei măsurile potrivite, se ajunge la dezastre, la atâţia morţi. S-au luat măsuri ca: privarea de libertate a persoanelor în vârstă, ceea ce este un lucru incorect. Compară cu ceea ce s-a întâmplat în Germania, care a luat lucrurile în serios, au gestionat mai bine epidemia, au paturi în spitale, au existat materiale sanitare de protecţie a celor care au îngrijit bolnavii și de aceea rezultatele sunt mult mai bune, nu există atâţia morţi ca în Franţa. La fel de bine s-a procedat şi în Singapore şi în Coreea de Sud.

Se probează o incapacitate de contrapolitic, de a acţiona corect, dar nu în concordanţă cu ce impune guvernul, politicul, autorităţile – o incapacitate de a recunoaşte erorile.

Următoarea întrebare care i se adresează lui J.D. Michel se referă la rolul O.M.S. (Organizația Mondială a Sănătății)

Răspunsul: aceasta a avut „rolul de a urla la lupi cât mai tare posibil”. Această organizaţie a deformat mult lucrurile, lipsindu-le rigoarea intelectuală. Există oameni plătiţi gras care să respecte politica acestor organizaţii, să analizeze datele aşa cum le doresc ei. Bill Gates este unul dintre finanțatorii acestei organizaţii – 60% dintre medicii din Elveţia au legătură cu industria farmaceutică şi cu companiile petroliere. Pentru această organizaţie există alte interese decât binele comun.

Antropologul aminteşte în legătură cu difuzarea prosperă a COVID-ului de parametri geoclimatici: în ţările cu temperatură 5-11 grade C şi mai puţină umiditate, riscul propagării este mai mic.

Alt tip de parametri din punct de vedere al populaţiei – relaţional se referă la ţările occidentale, unde a existat atitudinea de a banaliza, a dramatiza fără a da rezultate în cercetare. El numeşte aceasta „imbecilitate tehnică”. Aminteşte aici intubarea pacienţilor, pe care nu o consideră o practică indicată, corectă. Constată în aceste ţări existenţa unei „slăbiciuni de a gândi”, să nu-şi pună întrebări, să nu îşi coboare inteligenţa la cel mai jos nivel, să nu gândească. El numeşte asta „un delict de esenț”

În Elveţia s-a ajuns să se compare COVID-ul cu o altă maladie, de exemplu cu gripa sezonieră. S-a ajuns la crearea unei psihoze colective, generale. Ce este o psihoză? O distorsionare afectivă, emoţională, cognitivă, pentru a pierde contactul cu realitatea.

Delictul despre care vorbeşte el este dilema autorităţilor: „cum să panichezi oamenii, cum să ajungi la o stare de panică fără a le da impresia că îi panichezi, cât de mult poţi să îi panichezi”, să schimbi o cunoaştere eronată este dificil – se ajunge la un atac fizic.

Politica procedeaza invers, ajunge la sterilizarea gândirii. Nu ţine seama de poluarea atmosferică; mii de persoane mor în Elveţia şi în Europa anual din cauza acestei poluări, dar se constată dezinteresul guvernelor faţă de această realitate.

Antropologul vorbeşte despre absenţa unei politici de stat pentru a proteja populaţia – „o minciună de stat”. Nu există o politică de stat pentru sănătate. Se moare anual datorită poluării populaţiei cu particule fine, plămânii oamenilor sunt infestaţi cu aceste particule. Astfel sunt decizii politice aberante, dezinformante, care modifică adevărul.

Politica de stat a guvernelor reprezintă o manieră de a repara „dezastrele” şi nu a căuta evitarea apariţiei unor maladii. Aşa s-a transformat această situaţie în tragedie, s-au luat decizii politice aberante, ceea ce a dus la dezinformarea populaţiei, la inducerea panicii, ceea ce conduce la dezastru, nu la vindecarea populaţiei.

Dezbaterea nu este posibilă – falsificarea rezultatelor cercetării este 100% demonstrată. Întrucât se refuză demersul ştiinţific, al cercetării, se ajunge la absurdul ştiinţei. Datorită politicii autorităţilor avem de a face cu o „impostură intelectuală”.

Ar trebui să existe un plan de combatere a maladiilor, dar ce avem în schimb? Cei care sunt puşi să guverneze sunt de fapt „o cohortă de matematicieni, de modelizatori – des geeks”, care îşi petrec viaţa în faţa calculatoarelor, construind lumi care nu există. Trebuie să existe dezbateri bazate pe contraste ale inteligenţei colective, să fie angajaţi specialiştii, persoanele care au competenţe ştiinţifice,intelectuale, specialişti mondiali.

Nu trebuie să se recurgă la izolare totală, asa cum s-a procedat. Izolarea era necesară să se facă, dar doar a persoanelor bolnave şi să li se aplice tratamentul cu hidroxiclorochină.

Procedeul izolării totale in case este foarte toxic pentru sănătate, este o prostie, o specie de pasivitate a autorităţilor. Nu poţi să afirmi „că nu avem certitudinea vindecării sau că nu va mai reveni virusul”. Nu există certitudine în ştiinţă, afirmă antropologul J.D. Michel.

În două săptămâni epidemia dispare, dacă sunt luate măsurile corecte. A distruge legăturile sociale din-tre oameni reprezintă o măsură abominabilă pe plan etic.Este o dictatură sanitară instalată. Fascismul se întoarce, „este la noi acasă”.

Legăturile sociale reprezintă „inima sănătăţii noastre”. Prin măsura adoptată s-a creat un atac inalie-nabil la adresa libertăţii individului. De aici au decurs şi consecinţele sociale, neliniştile din punct de vedere economic. Distanţarea socială produce consecinţe psihice majore, chiar sinucideri.

Ceea ce am avut şi am trăit este o gripă ușoară 90% – „une grippette”, care s-a amplificat de către cei menționați mai sus (mass-media, guverne) la aceste cote nebănuite.

Săptămâna aceasta va apărea cartea semnată de Jean Dominique Michel, care este rezultatul cercetărilor în urma a sute de analize asupra îmbolnăvirilor cu COVID.

Concluzia: „ se moare pentru ca se vrea” (la nivel oficial).

„Un virus nu este o fiinţă vie”, este misterios, noi avem nevoie de microbi. 80% din populaţie sunt purtători ai virusului herpes, de exemplu. Virusul COVID-19 este puţin periculos, oamenii trebuie să ştie asta!

Câteva concluzii trase de acest epidemiolog:

– „discursul oficial legat de media este un soi de propagandă”;

– „eu văd acolo o delicvenţă etică, dar şi intelectuală şi filosofică a civilizaţiilor noastre. Din acest punct de vedere eu aş putea spune că COVID este un revelator al incoerenţelor noastre, incoerenţe fatale”;

– „odată ce s-a generat o stare de panică, este foarte dificil pentru noi să schimbăm o cunoaştere eronată”. S-a văzut o împiedicare de a acţiona, mergând spre sterilizarea gândirii şi o denigrare a realităţii.

Concluzia finală: „expunerea masivă a populaţiei adevăraţilor factori de risc, care sunt poluarea, stresul şi sedentarismul s-a regăsit în COVID-19.”

traducere din limba franceză de

prof. Mihaela Cristina Popa

Varianta pdf (vă rugăm, dacă binevoiți, să o descărcați, să o listați, multiplicați și împărțiți la cunoscuți și necunoscuți, făcând astfel un lucru bineplăcut lui Dumnezeu):

Anatomia unui dezastru

Redacția

50. De ce anume se tem demonii?


Dacă intrați pe youtube, la descriere veți găsi și traducerea integrală a celor din materialul video.

Pentru siguranță punem și aici cele traduse:

Sfântul Iacob Tsalikis din Evvia

„Auziți, doamna Meletia, fiica mea duhovnicească, pe noi ne sprijină rugăciunea, fiica mea… și postul… și smerenia și Dumnezeiasca Împărtășanie.

Se spune că l-au întrebat pe păstor, pe episcop, pe patriarhul Rusiei:

Preasfințite, l-au întrebat doi jurnaliști, pe dvs ce vă sprijină, pe voi, pe preoți și pe creștini?

Sfânta Împărtășanie.

Ați auzit, fiii mei? Știți ce zice diavolul? Că nu se teme de nimic! Desigur, însă, se teme de smerenie, de post nu se teme! De priveghere nu se teme diavolul, de nimic din acestea nu se teme! Însă noi, fiilor, trebuie s respectăm acestea (postul, privegherea), pentru că dacă ne găsește (diavolul)… nepregătiți, poate să intre în noi.

Diavolul a zis: Nu mă tem de nimic decât de ceea ce mănâncă preoții duminică în biserică! Adică de Dumnezeiasca Împărtășanie!

Auzi, fiul meu, ce a spus satana? Nu spun eu acestea, mă iertați, eu sunt neștiutor, nu am școală… dar, mă iertați, acestea le spun oameni educați, cu școală, dar o spune și Dumnezeu Însuși și o spun, mă iertați, și demonizații înșiși.

Măi, Iacobe, nu se teme diavolul de nimic decât de ceea ce mâncați în biserică!

Ce mâncăm noi în fiecare duminică în biserică? Dumnezeiasca Împărtășanie, adică Trupul și Sângele lui Hristos!

Căci spune (Hristos): Cel care mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică.”

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Notă: să ia aminte cei care „se împărtășesc” la cutiuță, singuri, acasă, fără preot, fără spovedanie, în stilul sectei macaro-niliste de la Schitul Oituz.

Episodul 49: „Cine îmi confirmă mie că Hristos a înviat?” (Sfântul Nicolae Velimirovici)

Mi-o confirmă conștiința mea, înainte de orice. Apoi mintea mea și voința mea.

Mai întâi, conștiința mea îmi spune: atâtea pătimiri (chinuri) câte a îndurat Hristos pentru binele și pentru mântuirea oamenilor nu ar putea să fie răsplătite cu nimic altceva decât cu Învierea și cu slava mai presus de lume. Pătimirile nespuse ale Dreptului au fost încununate cu slava cea nespusă. Acest lucru îmi dă o stare de mulțumire și de pace.

În al doilea rând, mintea mea îmi spune: fără victoria strălucită a Învierii, toată lucrarea Fiului lui Dumnezeu ar rămâne în mormânt, toată misiunea Lui ar fi zadarnică.

În al treilea rând, voința mea spune: Învierea lui Hristos m-a salvat din ezitările (oscilările) chinuitoare între bine și rău și mă pune cu hotărâre pe calea binelui. Și acest lucru îmi luminează calea și îmi dă sprijin și putere.

În afară de aceste trei glasuri care înlăuntru mă conving pe mine, există desigur și alte mărturii care confirmă aceasta (Învierea Domnului). Sunt slăvitele femei mironosițe, sunt cei 12 mari Apostoli și ceilalți 500 de martori, care L-au văzut și L-au auzit pe Hristos după Învierea Lui, nu în somn, ci în realitate, iar nu numai pentru un minut, ci vreme de 40 de zile întregi.

Îmi confirmă adevărul Învierii și vulcanicul Saul, cel mai mare prigonitor evreu al creștinismului; îmi confirmă că a văzut ziua în amiaza mare acea lumină a Domnului înviat și că a auzit glasul Lui și că a ascultat de porunca Lui.

La această mărturie Sfântul Pavel nu a renunțat nici după 30 de ani, nici chiar în ceasul în care la Roma sabia lui Nero a căzut peste capul lui.

Adevărul Învierii ne este confirmat și de Sfântul Procopie, conducător al armatei romane, care a plecat să îi nimicească pe creștinii din țările Răsăritului, iar acestuia pe neașteptate i s-a arătat Domnul Cel viu și l-a întors înapoi. Iar în loc să îi ucidă pe creștini, de bunăvoie Procopie s-a predat, pentru ca să fie ucis în numele lui Hristos.

Învierea îmi este adeverită și de miile de Martiri ai lui Hristos din închisori, de la locurile de execuție care au existat de-a lungul veacurilor, de la Martirii de la Ierusalim și până la Martirii din Balcani, până în zilele noastre, la Noii Mucenici moscoviți (ruși).

Învierea Domnului îmi este adeverită și de toate sufletele drepte și bune pe care adesea le întâlnesc în viața mea și care se bucură când aud că Hristos a înviat din morți. Acest adevăr răsună în conștiința lor, le încântă sufletul și le face inima să salte de bucurie.

Iau mărturie despre Înviere și de la păcătoșii și de la vrăjmașii lui Hristos. Chiar și numai din faptul că aceștia, ca niște păcătoși și plini de viclenie (răutate), resping Învierea lui Hristos, eu sunt convins de contrariul.

În fiecare tribunal se pune problema comportamentului martorilor și ca urmare a acestuia ei arată nivelul valorii mărturiei lor. Când plini de luciditate, curați și sfinți, Mucenicii susțin că știu că Hristos a înviat, eu primesc cu mulțumire mărturia lor ca fiind cea adevărată. Dar când cei necurați, nedrepți și inconștienți resping Învierea lui Hristos, prin aceasta ei întăresc mărturia primilor (a Mucenicilor) și îmi confirmă chiar mai mult adevărul Învierii Domnului, devreme ce ceea ce ei resping, o fac din împietrirea inimii (reaua obișnuință) și nu din cunoaștere.

Mă conving de Învierea Domnului și destule popoare și rase umane, pe care numai credința în Învierea lui Hristos le-a scos din starea lor de sălbăticie la luminare, de la robie la libertate, de la prăpastia imoralității și a întunecimii la lumina fiilor lui Dumnezeu. Și învierea poporului sârb îmi dă mărturie despre Învierea lui Hristos.

Chiar și cuvântul „Înviere” din morți îmi arată ceea ce este de la sine înțeles. Pentru că fără Învierea lui Hristos nu ar fi existat nici măcar acest cuvânt în limbile omenești. Când Sfântul Pavel a pronunțat pentru prima oară acest cuvânt în Atena multiculturală, atenienii au rămas uimiți și s-au revoltat.

Și astfel, fii ai lui Dumnezeu, vă salut și eu: Cu adevărat a înviat Hristos!

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Calea fără Dumnezeu nu rezistă,

Editura En plo, 2008 pp. 70-72)

Sursa – https://katanixi.gr/2020/05/02/%ce%ac%ce%b3%ce%b9%ce%bf%cf%82-%ce%bd%ce%b9%ce%ba%cf%8c%ce%bb%ce%b1%ce%bf%cf%82-%ce%b2%ce%b5%ce%bb%ce%b9%ce%bc%ce%af%cf%81%ce%bf%ce%b2%ce%b9%cf%84%cf%82-%cf%80%ce%bf%ce%b9%ce%bf%cf%82-%ce%bc%ce%bf-2/

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Cenzurați „Washington Times”, dacă vă dă mâna…

Mai sunt oameni în lume cărora nu le plouă în gât, ci au capul pentru a raționa cu el și a înțelege realitatea în care trăiesc:

https://www.luju.ro/cenzurati-washington-times-daca-va-da-mana-cotidianul-conservator-washingtontimes-com-demonteaza-isteria-coronavirusului-o-uriasa-farsa-pusa-la-cale-de-mass-media-de-asta-am-inchis-economia-sua-presa-a-prezentat-exagerat-covid-19-inca-din-prima-zi-alarman

Mulțumim fratelui Adrian, care ne-a trimis acest articol pe mail.

Redacția