Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Episodul 51: „Anatomia unei crize” (Jean-Dominique Michel – elvețianul este unul dintre cei mai mari specialiști mondiali în sănătate publică, antropolog și epidemiolog recunoscut pretutindeni)

Hristos a înviat!


Mulțumim doamnei profesoare Mihaela Cristina Popa, care deși pensionară, are duh veșnic tânăr în Hristos. A tradus ideile principale ale acestui interviu. Le oferim și aici pe larg, la final este și un pdf cu varianta aranjată frumos în pagină, iar pe youtube am reîncărcat acest interviu și am pus și acolo textul de mai jos (câteva idei, căci nu ne-au lăsat să punem la descriere decât maxim 5.000 de caractere).

Anatomia unui dezastru

Interviu -26.04.2020 cu Jean-Dominique Michel

Motto: „Epidemia aceasta avea vocaţia de a fi una banală. Suntem acum pe cale de a o transforma într-o tragedie.”

Cuvintele lui Jean-Dominique Michel pot să şocheze sau să liniştească. Genevezul este unul dintre cei mai mari specialişti mondiali în sănătate publică, este antropolog şi epidemiolog recunoscut la nivel mondial. Articolul publicat în data de 26 aprilie 2020 se numeşte „Anatomia unei crize” (care deja în data 6 mai 2020 a adunat peste 534.000 de vizualizări – deci va fi imposibil de cenzurat) şi se referă la aşa-zisa pandemie de coronavirus, prin care trece lumea astăzi.

Gripa din fiecare an a generat asupra populaţiei o stare de teroare, care de această dată a fost amplificată prin mass-media; „din fericire am putut să-i punem în carantină”, „vai, cât a crescut numărul morţilor”!

Caracteristicile acestui episod de COVID-19 din punct de vedere al contagiozitaţii, al periculozităţii și al letalităţii sunt exact ale unei gripe sezoniere, nici mai mult, nici mai puţin. Acest lucru este liniştitor.

În discursul din partea autorităţilor s-a făcut din aceasta o catastrofă apocaliptică, făcându-se referire la numărul morţilor.

O întreagă epidemiologie arată că s-a procedat invers de cum trebuia să se acţioneze, respectiv la izolarea oamenilor în case. Autorul articolului numeşte aceasta „o politică sanitară imbecilă şi letală”. Se poate afirma că morţii de COVID-19 sunt morţi „politici”.

J.D. Michel a contractat el însuși COVID-19 şi s-a autoizolat, apoi s-a tratat la domiciliu, procurându-şi în mod clandestin medicamentul care în mod ipotetic i-a salvat viaţa. El a studiat în felul acesta boala din interior. Medicamentul folosit- hidroclorochina– interzis în Elveţia într-o manieră scandaloasă, afirmă autorul.

Daca ţi se interzice să gândeşti, pentru a te supune autorităţilor, ai de a face cu un nonsens din punct de vedere al ştiinţei. Ştiinţa înseamnă să te informezi, să studiezi, să compari, să analizezi situaţiile, datele.

Antropologul s-a ridicat împotriva „prescripţiei criminale” a medicamentului „plaquenile”, cu care nu a fost de acord. Articolul pe care l-a publicat în 18 martie 2020, în care s-a ocupat prima dată de COVID-19, a fost tradus în mai multe limbi, în toată lumea.

El a analizat epidemia frontal, contrastând, adică prin analiza contrastelor, căci el precizează că este epidemiolog al maladiilor netransmisibile. Face afirmaţia că a fost scandalos din partea colegilor care nu au afirmat evidenţele, făcându-se doar propaganda autorităţilor. S-a constatat o interdicţie a oricărei dezbateri, a oricărei reveniri asupra problematicii. Concluzia este o „tăcere asurzitoare” din partea celor care trebuiau să participe la dezbateri. Epidemiologul elvețian se referă la prof. Raoult, a cărui valoare în cercetările asupra tratamentului de COVID nu se recunoaşte.

În Franţa nu există media independentă, libertatea cuvântului nu mai există, deci presa nu mai există.

S-a basculat în faţa populaţiei un număr de cazuri care a creat panică. Se aminteşte Coreea de Sud cu un numar de morţi 4 / un milion. Dacă s-ar fi procedat corect, cu seriozitate, s-ar fi evitat dezastrele și morţii care au existat. El afirmă clar că este vorba de „perversitate” în a prezenta situaţiile.

În Elveţia s-a procedat într-o manieră mai blândă decât în Franţa, nu s-a creat panică, dar s-a ajuns la acelaşi rezultat, cu distrugeri, cu morţi.

Când vorbim despre o responsabilitate politică, constatăm ca deciziile luate nu au fost din cele mai corecte. Este intersant de făcut „anatomia unui dezastru”: începând din 2000 au existat mai multe epidemii anual – gripa aviară, gripa porcina, Ebola etc. Când strigi mereu: „lupii, lupii”, dar tu nu faci nimic, nu iei măsurile potrivite, se ajunge la dezastre, la atâţia morţi. S-au luat măsuri ca: privarea de libertate a persoanelor în vârstă, ceea ce este un lucru incorect. Compară cu ceea ce s-a întâmplat în Germania, care a luat lucrurile în serios, au gestionat mai bine epidemia, au paturi în spitale, au existat materiale sanitare de protecţie a celor care au îngrijit bolnavii și de aceea rezultatele sunt mult mai bune, nu există atâţia morţi ca în Franţa. La fel de bine s-a procedat şi în Singapore şi în Coreea de Sud.

Se probează o incapacitate de contrapolitic, de a acţiona corect, dar nu în concordanţă cu ce impune guvernul, politicul, autorităţile – o incapacitate de a recunoaşte erorile.

Următoarea întrebare care i se adresează lui J.D. Michel se referă la rolul O.M.S. (Organizația Mondială a Sănătății)

Răspunsul: aceasta a avut „rolul de a urla la lupi cât mai tare posibil”. Această organizaţie a deformat mult lucrurile, lipsindu-le rigoarea intelectuală. Există oameni plătiţi gras care să respecte politica acestor organizaţii, să analizeze datele aşa cum le doresc ei. Bill Gates este unul dintre finanțatorii acestei organizaţii – 60% dintre medicii din Elveţia au legătură cu industria farmaceutică şi cu companiile petroliere. Pentru această organizaţie există alte interese decât binele comun.

Antropologul aminteşte în legătură cu difuzarea prosperă a COVID-ului de parametri geoclimatici: în ţările cu temperatură 5-11 grade C şi mai puţină umiditate, riscul propagării este mai mic.

Alt tip de parametri din punct de vedere al populaţiei – relaţional se referă la ţările occidentale, unde a existat atitudinea de a banaliza, a dramatiza fără a da rezultate în cercetare. El numeşte aceasta „imbecilitate tehnică”. Aminteşte aici intubarea pacienţilor, pe care nu o consideră o practică indicată, corectă. Constată în aceste ţări existenţa unei „slăbiciuni de a gândi”, să nu-şi pună întrebări, să nu îşi coboare inteligenţa la cel mai jos nivel, să nu gândească. El numeşte asta „un delict de esenț

În Elveţia s-a ajuns să se compare COVID-ul cu o altă maladie, de exemplu cu gripa sezonieră. S-a ajuns la crearea unei psihoze colective, generale. Ce este o psihoză? O distorsionare afectivă, emoţională, cognitivă, pentru a pierde contactul cu realitatea.

Delictul despre care vorbeşte el este dilema autorităţilor: „cum să panichezi oamenii, cum să ajungi la o stare de panică fără a le da impresia că îi panichezi, cât de mult poţi să îi panichezi”, să schimbi o cunoaştere eronată este dificil – se ajunge la un atac fizic.

Politica procedeaza invers, ajunge la sterilizarea gândirii. Nu ţine seama de poluarea atmosferică; mii de persoane mor în Elveţia şi în Europa anual din cauza acestei poluări, dar se constată dezinteresul guvernelor faţă de această realitate.

Antropologul vorbeşte despre absenţa unei politici de stat pentru a proteja populaţia – „o minciună de stat”. Nu există o politică de stat pentru sănătate. Se moare anual datorită poluării populaţiei cu particule fine, plămânii oamenilor sunt infestaţi cu aceste particule. Astfel sunt decizii politice aberante, dezinformante, care modifică adevărul.

Politica de stat a guvernelor reprezintă o manieră de a repara „dezastrele” şi nu a căuta evitarea apariţiei unor maladii. Aşa s-a transformat această situaţie în tragedie, s-au luat decizii politice aberante, ceea ce a dus la dezinformarea populaţiei, la inducerea panicii, ceea ce conduce la dezastru, nu la vindecarea populaţiei.

Dezbaterea nu este posibilă – falsificarea rezultatelor cercetării este 100% demonstrată. Întrucât se refuză demersul ştiinţific, al cercetării, se ajunge la absurdul ştiinţei. Datorită politicii autorităţilor avem de a face cu o „impostură intelectuală”.

Ar trebui să existe un plan de combatere a maladiilor, dar ce avem în schimb? Cei care sunt puşi să guverneze sunt de fapt „o cohortă de matematicieni, de modelizatori – des geeks”, care îşi petrec viaţa în faţa calculatoarelor, construind lumi care nu există. Trebuie să existe dezbateri bazate pe contraste ale inteligenţei colective, să fie angajaţi specialiştii, persoanele care au competenţe ştiinţifice,intelectuale, specialişti mondiali.

Nu trebuie să se recurgă la izolare totală, asa cum s-a procedat. Izolarea era necesară să se facă, dar doar a persoanelor bolnave şi să li se aplice tratamentul cu hidroxiclorochină.

Procedeul izolării totale in case este foarte toxic pentru sănătate, este o prostie, o specie de pasivitate a autorităţilor. Nu poţi să afirmi „că nu avem certitudinea vindecării sau că nu va mai reveni virusul”. Nu există certitudine în ştiinţă, afirmă antropologul J.D. Michel.

În două săptămâni epidemia dispare, dacă sunt luate măsurile corecte. A distruge legăturile sociale din-tre oameni reprezintă o măsură abominabilă pe plan etic.Este o dictatură sanitară instalată. Fascismul se întoarce, „este la noi acasă”.

Legăturile sociale reprezintă „inima sănătăţii noastre”. Prin măsura adoptată s-a creat un atac inalie-nabil la adresa libertăţii individului. De aici au decurs şi consecinţele sociale, neliniştile din punct de vedere economic. Distanţarea socială produce consecinţe psihice majore, chiar sinucideri.

Ceea ce am avut şi am trăit este o gripă ușoară 90% – „une grippette”, care s-a amplificat de către cei menționați mai sus (mass-media, guverne) la aceste cote nebănuite.

Săptămâna aceasta va apărea cartea semnată de Jean Dominique Michel, care este rezultatul cercetărilor în urma a sute de analize asupra îmbolnăvirilor cu COVID.

Concluzia: „ se moare pentru ca se vrea” (la nivel oficial).

„Un virus nu este o fiinţă vie”, este misterios, noi avem nevoie de microbi. 80% din populaţie sunt purtători ai virusului herpes, de exemplu. Virusul COVID-19 este puţin periculos, oamenii trebuie să ştie asta!

Câteva concluzii trase de acest epidemiolog:

– „discursul oficial legat de media este un soi de propagandă”;

– „eu văd acolo o delicvenţă etică, dar şi intelectuală şi filosofică a civilizaţiilor noastre. Din acest punct de vedere eu aş putea spune că COVID este un revelator al incoerenţelor noastre, incoerenţe fatale”;

– „odată ce s-a generat o stare de panică, este foarte dificil pentru noi să schimbăm o cunoaştere eronată”. S-a văzut o împiedicare de a acţiona, mergând spre sterilizarea gândirii şi o denigrare a realităţii.

Concluzia finală: „expunerea masivă a populaţiei adevăraţilor factori de risc, care sunt poluarea, stresul şi sedentarismul s-a regăsit în COVID-19.”

traducere din limba franceză de

prof. Mihaela Cristina Popa

Varianta pdf (vă rugăm, dacă binevoiți, să o descărcați, să o listați, multiplicați și împărțiți la cunoscuți și necunoscuți, făcând astfel un lucru bineplăcut lui Dumnezeu):

Anatomia unui dezastru

Redacția