Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Plictiseală sau viață adevărată?

– Părinte, rugăciunea cu mătăniile este foarte plictisitoare… Continuu repeți aceleași și aceleași cuvinte. Oricine repetă aceleași cuvinte este plictisitor și probabil nu este nici sincer. Niciodată nu aș avea încredere într-un astfel de om.

Bătrânul preot a privit-o pe tânăra aceea cu multă bunătate și a întrebat-o cine era tânărul care o însoțea.

Tânăra a răspuns că este logodnicul ei.

– Te iubește? a întrebat-o părintele…

– Desigur! a răspuns ea.

– Și de unde știi aceasta?

– Mi-a spus-o.

– Adică ce ți-a spus?

„Te iubesc!”

– Când ți-a spus aceasta?

– Mi-a spus-o în urmă cu vreo oră.

– Ți-a mai spus-o și altă dată?

– Da, aseară.

– Ce ți-a spus?

„Te iubesc!”

– Altă dată ți-a mai spus că te iubește?

– În fiecare seară!

– Adică ți-a spus de multe ori că te iubește?…

– Da

– Este foarte plictisitor…, îți spune aceleași și aceleași cuvinte. Nu este sincer. Este foarte plictisitor… Spune aceleași cuvinte!!!…

– Dar, părinte…

– Nu mi-a spus tu înainte această concluzie referitor la rugăciunea cu mătăniile?

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Episcopul ortodox Artemie despre schisma ucraineană și patriarhia ecumenică schismatică

În această vară, când am fost în Creta, am avut bucuria ca duminică, 2 septembrie 2018, să ne rugăm împreună la paraclisul Sfântului Maxim Mărturisitorul din munții Cretei și cu o familie de ortodocși din Serbia, IT-iști de meserie, care locuiesc în Canada și care se aflau în Creta în concediu.
Zilele trecute, domnul Goran ne-a trimis link-ul de mai sus și traducerea în limba engleză a celor discutate acum o lună în eparhia condusă de vlădica Artemie; mai jos este traducerea în limba română (acest material nu înseamnă – cum vor spune cârcotașii de serviciu, că facem „reclamă” cuiva, ci este pur și simplu o mărturie ortodoxă):
Horepiscopul Naum: „Vlădica, aș vrea să vă întreb care este opinia Preasfinției Voastre despre această nouă schismă?”
Episcopul Artemie: „Care schismă?”
Horepiscopul Naum: „Cea dintre Patriarhia de Constantinopol și Moscova.”
Episcopul Artemie: „Nu vreau să mă ocup, să discut despre ea, devreme ce este vorba doar de politică, de ambele părți. Din păcate, acel conflict nu este despre vreo problemă crucială, ci mai degrabă despre luptă pentru putere și pentru întâietate, care are și va avea consecințe pe termen lung asupra Bisericii Ortodoxe, devreme ce aceste două centre, Constantinopolul și Moscova, sunt foarte implicate în scufundarea Ortodoxiei în erezia ecumenismului. Ei însă nu discută despre aceasta, conflictul respectiv nu are legătură cu Credința, ci cu puterea lumească.”
traducere din limba engleză de
pr. Ciprian Staicu

Un nou fiu al Sfintei Ortodoxii, botezat de părintele Vasile Savin, la Schitul Rădeni

Un Domn, Iisus Hristos, o singură Biserică, un singur Botez – cel Ortodox – pentru toţi

 

„Şi Eu zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.” (Matei 16, 8)

 

Biserica este trupul tainic al lui Hristos; El a întemeiat-o pe Cruce și ea își săvârșește lucrarea în lume prin mărturisirea de credinţă pe care o dau toate generațiile de ortodocși, după exemplul Sfântului Apostol Petru și al tuturor Sfinţilor Apostoli. Hristos a întemeiat o singură Biserică, iar aceasta este Ortodoxia. Celelalte confesiuni care se numesc pe ele însele „biserici”, nu sunt deloc biserici, nu au har, nici Taine, nu fac parte din Trupul lui Hristos.

Din anul 381, de la Sinod II Ecumenic, în toate Bisericile Ortodoxe locale, la Sfânta Liturghie şi la alte slujbe bisericeşti s-a mărturisit mereu: „Şi întru una Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică.” Deci, există numai Una, nu mai multe, nici chiar două…

Eu, nimicul de mine, aşa am crezut din copilărie, că Biserica este Una, adică Unică. Când eram cam prin clasa a cincea şi păzeam oile prin izlazul satului, într-o zi frumoasă de vară, m-am întâlnit cu mătuşa Ilinca, o bătrână din sat care păzea şi ea cele trei capre ale ei. Citea dintr-o carte veche, înnegrită, oarecum neîngrijită. Am întrebat-o:

– Ce carte este aceasta, mătuşă Ilincă?

– Un Ceaslov. Uite, acum citesc Rugăciunile de dimineaţă. Tu ştii Crezul?

– Nu!

Ne-am aşezat amândoi pe o buturugă de arin şi m-a pus să Îl citesc. Mai corect, mai bâlbâindu-mă, citeam şi mă minunam în mintea mea… „Ce-or fi acestea? Cine-o fi scris toate acestea şi când?! Întru Una Sfântă Sobornicească şi Apostolească Biserică. Aceste cuvinte s-au lipit de inima mea cum se lipeşte mierea de albine pe mâini: „Mătuşă Ilincă, e vorba de biserica din sat de la noi?” În momentul acela, eu am crezut că există o singură biserică, biserica din satul meu, unde mă ducea mama Duminica şi în zilele de sărbători şi, unde, mă ţinea obligatoriu trei ore. Cu o faţă blândă şi cu ochii senini, bătrâna mi-a zis: „Nu, este vorba de Biserica Ortodoxă. Ea este singura Biserică pe care a întemeiat-o Hristos.” Aceste cuvinte s-au întipărit în sufletul meu pentru totdeauna. Cine să le scoată?!…

Zilele şi anii au trecut. După vreo 10-11ani am scăpat de păzitul oilor. Mama m-a dat la Seminar, iar acolo am învăţat multe… şi la Facultatea de Teologie, tot aşa, fel de fel… Cu mare recunoştinţă spun că am avut doi „profesori”, mătuşa Ilinca şi mama. Sau mama şi mătuşa Ilinca. Mama m-a învăţat să merg la biserică, iar mătuşa Ilinca m-a învăţat că există o singură Biserică, Biserica Ortodoxă. Celelalte „biserici” nu sunt Biserici, că, dacă ar fi tot Biserici, ar însemna că mărturisirea Sfinţilor Părinţi ar fi falsă. Să ne ferească Dumnezeu pe toţi de această hulă! Să nu fie nici în inima, nici în mintea, nici pe buzele cuiva această hulă!

Acum sunt alte vremuri… nu foarte fericite. Lumea este confuză, amestecând adevărul cu minciuna. Fiecare este liber să creadă şi să spună orice, numai că Hristos nu primeşte aceste „mărturisiri” de credinţă. Dimpotrivă. Se scârbeşte. Se scârbesc şi Maica Domnului, Sfinţii Îngeri, Sfinţii Apostoli, Sfinţii Mucenici şi toţi Sfinţii. Se scârbeşte, adică se mâhneşte tot Cerul.

Se pare că astăzi lumea şi-a cam pierdut busola…

Într-o zi vorbeam cu un tânăr despre cele ce se aud şi se petrec. Şi, ca să-mi arate că are „personalitate”, îmi zice: „Aşa or fi toate acestea, părinte, dar, după părerea mea…” Adică el şi toţi ca el nu mai cercetează dogmele Bisericii, nu mai citesc cărţile Sfinţilor Părinţi, ci se conduc după „părerea lor”…

Spre deosebire de tânărul de mai sus care m-a întristat cu „părerea lui”, cu mare bucurie  am cunoscut recent un tânăr, un alt fel de tânăr, în vârstă de 23 de ani, care a venit la mănăstire şi a spus: „Eu sunt catolic şi vreau să mă botez ortodox”. Părinţii din mănăstire l-au primit, l-au cercetat şi, spre surprinderea lor au constatat că au în faţă un tânăr cu convingeri ortodoxe. Ulterior, am stat şi eu de vorbă cu el şi m-am bucurat nespus.

Vorbim, deci, despre un tânăr catolic care s-a convertit la Ortodoxie, nefiind silit de cineva. Deşi nu avea pregătire teologică, a simţit in inima lui că Ortodoxia este credinta Sfinţilor, primită de la Sfinţii Apostoli, iar aceştia au primit-o de la Însuşi Hristos, Fiul lui Dumnezeu. A vrut neapărat să primească Botezul (Ortodox). Şi l-a primit prin mâna mea, a păcătosului preot care scrie acestea.

Eu l-am îndrăgit fiindcă a înţeles că in afara Bisericii Ortodoxe nu este mântuire. Desigur, mi-s dragi toţi oamenii pe care Dumnezeu i-a adus la viaţă, indiferent de neam, de convingeri religioase, dar le spun că numai Ortodoxia este credinţa dreaptă în care ne mântuim şi numai Biserica Ortodoxă este Biserica lui Hristos. Ea aşteaptă cu braţele deschise ca toţi să vină, indiferent unde sunt acum, să mărturisească public Ortodoxia, să primească Botezul Ortodox, în numele Sfintei Treimi, prin întreita afundare şi astfel să facă parte din Împărăţia lui Dumnezeu, care este Biserica, pe pământ şi în Cer.

Acum, în rezumat, câteva cuvinte spuse de acest tânăr, pe care le puteți urmări și în înregistrarea video:

sunt într-o biserică ortodoxă (la Schitul Rădeni) şi vreau să primesc Botezul(Ortodox);

sunt catolic, sunt eretic; acesta este adevărul. Nu poate exista altă „biserică” în afară de Biserica lui Hristos, care este Biserica Ortodoxă;

biserica catolică este o adunare de oameni care socializează, cântă;

da, sunt catolic din naştere. Şi mama, şi tata, şi bunicii sunt catolici;

biserica catolică” nu este Biserică, ci este o biserică în… ghilimele”;

părinţii mei ştiu că vreau să mă botez ortodox, dar ei nu înţeleg sau nu vor să înţeleagă adevarul; îşi astupă urechile şi ochii, nu vor să vadă, nici să audă;

părinţii mei spun că nu trebuie să treacă la altă religie, că aşa s-au născut şi s-au obişnuit, iar eu le spun că trebuie să se dea la Adevăr (Ortodoxie);

în biserica catolică, la catolici, e numai minciună;

m-am hotărât să mă fac ortodox în urmă cu mai bine de un an de zile, când l-am descoperit pe părintele Iustin Pârvu, citind din cărţile lui;

nu am fost la altă biserică ortodoxă, nici chiar la Episcopia Huşilor, pentru că nu mă atrage acolo;

într-o zi m-am întâlnit cu o maică şi m-a trimis la acest schit. Am venit, am vorbit cu părintele, i-am spus tot şi el a zis că mă botează;

am stat o săptămână aici, am participat la slujbe, dar am stat în pridvor, pentru că nu sunt botezat;

catolicii şi ceilalţi, care sunt în afara Bisericii, nu pot fugi de Adevăr; unde poţi fugi de Adevăr?!

Biserica lui Hristos este numai una, iar aceasta este Biserica Ortodoxă;

sunt convins că ne-ortodocşii sunt în afara Bisericii;

lipsa Adevărului duce la întunecarea minţii, chiar la posedare la propriu;

– unirea înseamnă venirea la Ortodoxie a ne-ortodocşilor, prin lepădarea credinţelor eretice, prin mărturisirea publică a Ortodoxiei şi prin Botez prin întreita afundare.

Preot Vasile Savin

Mondialism și sincretism la Congresul religiilor (octombrie 2018)

Din ce în ce mai puțin lipsită de rușine este acțiunea de susținere pentru lobby-urile globaliste din partea Congresului leaderilor religiilor, ajuns la a șasea ediție, care a avut loc în Astona (Kazakistan), între 10 și 11 octombrie 2018, pentru a celebra și cei 15 ani de la înființarea acestei organizații.
Au fost prezente la întâlnire reprezentanți din peste 82 de țări, 46 de nații au trimis delegații oficiale, în afară de ONU, care a fost reprezentat de Alianța civilizațiilor, de UNESCO, OSCE, Organizația pentru siguranța și cooperarea în Europa.
Cât despre religiile prezente, au fost reprezentate confesiunile creștine și islamul, ebraismul, hinduismul, taoismul și zoroastrismul. Biserica catolică a fost reprezentată de cardinalul Francesco Coccopalmerio, care a lăudat fără rezerve inițiativa organizării Congresului și secularizarea Kazakistanului și coexistența diferitelor etnii, culturi…
La cele două sesiuni plenare și în cele patru sesiuni de grup, s-a manifestat convingerea că conflictul între religii este din cauza războaielor și a terorismului internațional, teorie care are un singur scop, cel de a pune toate religiile la același nivel, ca și cum ar fi entități morale sau progresiste, și pentru a evita ca niciuna dintre ele să se considere superioară sau să pretindă a fi unica adevărată.
Sloganurile documentului final al congresului sunt: „drepturi de gen”, globaliste, pentru a promova „apropierea diferitelor civilizații și religii, care sunt stâlpii coexistenței umane”. Nu este deci fundamentală convertirea lumii întregi la unicul autentic adevăr, ci caruselul diferențelor.
Totul a fost exprimat cu o terminologie masonică, reprezentată și de arhitectura blocului președintelui Astoniei, unde a avut loc congresul, bloc precedat de două edificii, care reprezintă structura stâlpilor de bronz, nu degeaba chemați Boaz și Yakin, simboluri regăsite și în templele masonice.
Sursa: https://www.corrispondenzaromana.it/notizie-brevi/mondialismo-e-sincretismo-al-congresso-delle-religioni/
traducere din limba italiană de
Elena Iustina H.

Acești doi părinți – tată și mamă – știu ce este durerea. Noi… urmează să aflăm, datorită nepăsării noastre

https://youtu.be/vk0m-g_w9Zo?t=29
Le mulțumim celor care au votat la Referendum. Sfântul Grigorie Teologul spunea că nu este nimic mai frumos decât o conștiință liniștită și nimic mai greu de suportat decât o conștiință care te mustră.

Ne-am făcut datoria – câți am dorit aceasta. Vom continua lupta – câți vor dori aceasta.

Pe fiecare ne va judeca Dumnezeu după faptele noastre.

Redacția

 

Popor român, ridică-te din moarte! Îți întinde ACUM Hristos mâna Lui, ca să înviezi, cu puterea Lui!

Predica Părintelui Ciprian Ioan Staicu la Duminica Învierii fiului văduvei din Nain – 7 oct. 2018