Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Mati (Attica), a doua zi după o tragedie de nedescris


Dumnezeu să îi ierte pe cei ce și-au pierdut viața în acest infern pe pământ. Și să aibă parte frații noștri cei trecuți în veșnicie de milă la judecată.

Dumnezeu să îi mângâie pe cei rămași și să îi ocrotească de rău, să fie găsiți în viață cei dispăruți și să nu îi lase pradă disperării pe cei obidiți.

Dumnezeu să ne înțelepțească să părăsim păcatul, căci noi toți suntem de vină pentru că stihiile pământului se răzvrătesc asupra omului.

Nu este întâmplător că focul a ocolit multă vegetație, dar a distrus case și vieți. Însă focul acesta este incomparabil cu focul nestins al iadului, de care să ne ferească Hristos pe toți, pentru mijlocirile Preacuratei Maicii Sale și cu rugăciunile tuturor Sfinților!

Doamne, iartă-ne, că mult Ți-am greșit! Și ne întărește în dreapta credință și în curata viețuire după poruncile Tale cele sfinte și sfințitoare!

Redacția

Actualizare:

Acest bărbat este unul dintre supraviețuitori. Idei din interviul dat:

– a fugit de pe țărm și s-a refugiat în mare. S-a îndepărtat, cât a putut, de țărm.

– cu toate că era în apă, dinspre țărm venea foarte mult fum și nu mai vedea nimic.

– curentul l-a dus în lateral vreo 3 km.

patru ore a înotat în mare. Și-a păstrat calmul, fiind un bun înotător. S-a orientat după lună și după luminile de pe mal. Dar mulți au pierit și în valuri, înghițind apă amestecată cu cenușă etc.

– cei care l-au scos din apă au fost membrii unui echipaj cu o ambarcațiune particulară.

autoritățile nu au făcut aproape nimic, ci pescarii au venit cu bărcile și au salvat pe oameni.

– autoritățile i-au cerut datele, dar numai numele de familie, iar când a vrut să spună și numele de botez și numele tatălui, spre o identificare mai bună, i s-a refuzat.

grecii au fost uniți între ei – oamenii simpli – oferind tot ajutorul celor afectați de incendii. Cinste lor!

 

Actualizare 2:

Nici biserica nu este ocolită de foc atunci când în ea nu se mai mărturisește dreapta credință, ci panerezia ecumenistă antihristică:

Ferească Dumnezeu, și de foc, și de erezie, și de nepăsare și de toată fărădelegea!

Teologie ortodoxă și viață athonită de mărturisire neîncetată a lui Hristos

A apărut pe net acest link de mai jos, de unde se pot accesa aproape toate înregistrările video din ultimii ani cu Gheron Sava Lavriotul (în număr de 55, dintre care multe sunt și în limba română):

https://synaksiorthodoxon.blogspot.com/2018/07/blog-post_10.html

Dumnezeu să îl țină sănătos și ortodox !

Redacția

Lanțul… slăbiciunilor ecumeniste

Am primit pe mail:

A se vedea link:

http://orthochristian.com/114467.html

Cu comentariul:

„Arhiepiscopul Onufrie slujește cu patriarhul Kirill!!! Iar arhiepiscopul Longhin îl pomenește pe arhiepiscopul Onufrie (care-l pomenește pe patriarhul Kirill)!!!

Să mai zică cineva ceva!!”

Și dovezile ereziei de facto a falșilor anti-ecumeniști vor continua…

Bucuria și Dumnezeu sau Dumnezeul adevăratei și nesfârșitei bucurii

„Lipsa bucuriei înseamnă lipsa lui Dumnezeu (din viața noastră), în vreme ce bucuria este dovada prezenței Lui. Dacă cineva este un om lumesc și se desfătează de cele trecătoare, de plăceri, de cele deșarte, acesta va simți probabil o anumită plăcere sau satisfacție, dar în realitate, dacă cineva privește cu atenție, va vedea că în viața acelei persoane există durere și tristețe, așa cum spune Sfânta Scriptură: durere și mâhnire are sufletul fiecărui om care săvârșește răul.

Nu este posibil să existe bucurie acolo unde se încalcă poruncile lui Dumnezeu, așa cum este imposibil să existe tristețe acolo unde este respectată cu adevărat Legea Domnului.”

(Gheronda Emilian Simonopetritul)

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Spus-a un monah despre tăcere

„Am observat că în prezent mulți nu pot să mai suporte tăcerea (liniștea). Managerii strigă. Tinerii ascultă muzică su sonorul tare. Vârstnicii se uită la nesfârșit la televizor. Se pare că fiecare se teme să fie singur cu sine însuși. Aceasta sugrumă vocea conștiinței.

De fapt conștiința este un mesaj de la Dumnezeu pentru noi. A trăi după cum îți spune conștiința înseamnă să trăiești cu ajutorul veștilor pe care ți le aduc îngerii buni.

Când o persoană nu cunoaște tăcerea, nu poate să îi audă pe îngeri. Se spune atunci când ești liniștit și pașnic: un înger plin de pace zboară pe lângă noi.

Tăcerea ajută. În tăcere, mama poate să audă plânsul copiilor ei care sunt departe și să se roage cu grijă pentru ei. Numai în tăcere omul vorbește cu Dumnezeu. Iar Acesta îi răspunde tot în tăcere.

În cărțile duhovnicești pot fi găsite descrieri ale unor asemenea stări precum „liniștea sau pacea minții.” Iar Hristos este numit: „Domnul tăcerii” și „Începătorul păcii.”

Aveți în viața voastră liniște și pace…?

Să trăim o viață liniștită și tăcută, cu toată evlavia și cu credința cea dreaptă.”

Sursa – http://apantaortodoxias.blogspot.com/2018/07/blog-post_985.html
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu

Îngrădire de erezie (întreruperea pomenirii episcopilor eretici) sau… ascultare de papa?

Ghenadie Scholarios, primul patriarh al capitalei Bizanțului după cucerirea acesteia de către turci (29 mai 1453), scria:

„Eu cred următoarele: cel care îl va pomeni pe papa sau va fi în comuniune cu cei care îl pomenesc sau va sfătui și va îndemna pe cineva să îl pomenească, îl voi considera exact cum a făcut Sfântul și Marele Sinod de la Constantinopol, care a cercetat dogma latină (papistașă) și i-a condamnat pe cei care credeau în ea, adică pe patriarhul Ioannis Vekkos și pe cei de un cuget cu el.

De asemenea, nu consider că pomenirea papei sau a oricărui alt episcop este un lucru neînsemnat. De altfel, comuniunea duhovnicească a celor de aceeași credință și supunerea lor desăvârșită față de adevărații păstori se exprimă prin pomenirea numelui lor.

Sinoadele și Sfinții Părinți au hotărât că trebuie să ne ferim de comuniunea cu cei de al căror cuget ne lepădăm. Mai presus de toate, însă, Domnul Hristos ne spune: „Oile nu urmează glasul străinului , ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul lui.” (Ioan 10, 5)

Să nu cumva să se întâmple ca eu să fac să cadă în erezie Biserica mea, care este Mama Sfântă a ortodocșilor, acceptând pomenirea papei, căci papa mărturisește și crede cele pe care Biserica nu le acceptă.

Așadar, cel care vă mărturisi că papa învață acum drept cuvântul adevărului, mărturisește astfel că strămoșii noștri au fost eretici. Părerea mea a fost și este aceasta: urmând Sfinților Părinți, fără nicio îndoială nu voi fi vreodată în comuniune cu papa și cu cei care au comuniune cu el. Pentru că noi trebuie să imităm, să urmăm credința Sfinților Părinți, devreme ce nu avem sfințenia și înțelepciunea lor (ca să zicem că am putea face altfel – n.trad.).”

Sursa – https://synaksiorthodoxon.blogspot.com/2018/07/blog-post_13.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu