Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

„Nu luptăm cu un virus, ci cu o poruncă satanică”

Spunem cu hotărâre și cu statornicie:

NU măștilor!

NU închiderii în case!

NU distanței sociale!

NU fricii!

NU, NU, NU vaccinului obligatoriu!

DA, DA, DA Domnului nostru Iisus Hristos!

Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!

Redacția

Episodul 100 (FINAL): Despre sfințenia Preacuratei Fecioarei Maria, de Dumnezeu Născătoarea

Un creștin (adică un ortodox – n.trad.) era odată într-un cerc de protestanți, care vorbeau urât despre Maica Domnului și spuneau că ea nu este sfântă.

Ortodoxul se simțea foarte stânjenit de cele auzite, însă nu era așa de înaintat din punct de vedere duhovnicesc încât să le poată da răspunsul potrivit.

Deci, s-a rugat lui Dumnezeu să îl ajute, măcar să spună ceva, pentru că el însuși nu știa ce trebuia să facă în acea situație. Atunci, ca și cum a început să îi vorbească cineva înlăuntrul lui, i-a întrebat pe protestanți:

– Pe ce munte a avut loc Schimbarea la Față a Domnului Iisus Hristos?

– Pe Muntele Tabor, au răspuns aceia.

Și de ce a fost numit sfânt acest munte? a întrebat din nou ortodoxul.

– Pentru că Hristos a fost acolo (a mers, a pășit pe acolo), au răspuns aceia.

– Și atunci nu este sfântă Maica Domnului, care L-a avut pe Hristos nouă luni în pântecele ei? a fost răspunsul ortodoxului.

Aceasta este! Mi s-a întâmplat și mie. Atunci când nu știm ce trebuie să spunem într-o situație, noi să ne rugăm lui Dumnezeu cu credință și cu smerenie (făcând o mică rugăciune înlăuntrul nostru).

Dumnezeu îți va pune cuvinte în gură și vei vorbi așa cum trebuie, chiar dacă nu ești cunoscător al subiectului respectiv.

† Dimitrie Panagopoulos

Sursa – site http://trelogiannis.blogspot.com/

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Episodul 99: Ce este fericirea? Ne răspunde Sfântul Vasile cel Mare

„Fericirea este atunci când te bucuri și Îl slăvești pe Dumnezeu pentru ceea ce ai și nu te neliniștești, nici nu te întristezi pentru cele care visezi că ar trebui să le ai.

Trăiește-ți fiecare zi a ta simplu, cu mulțumire, fără o grijă peste măsură (plină de tulburare) pentru viitor.

Nu îți imagina cele inexistente (pe care nu le ai), ci poartă de grijă să pui în valoare ceea ce ai acum.

Să fii cu mintea limpede, lucid, consecvent, harnic și prevăzător. Ai grijă de tine însuți (adică ascultă glasul conștiinței tale – n.trad.).

Încredințează-ți viața ta cu nădejde în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, căci iubirea Lui ți-a dăruit existență și viață, aducându-te din neființă la ființă.

Pentru tine au fost create marea și pământul și tot ce există pe sau în ele. Ție, omule, își arată aerul, cerul și stelele rânduiala și armonia lor.

Pentru tine, omule, a fost Întruparea Fiului Lui.

Pentru tine este dăruirea (răspândirea) harismelor Duhului Sfânt.

Pentru tine este anularea sau biruirea morții și nădejdea Învierii.

Pentru tine este Împărăția Lui cea plină de fericire (atot-fericită) și cununile dreptății, dacă te strădui pentru dobândirea virtuții.”

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2020/01/blog-post_856.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Episodul 99: Zis-a Avva…

„Există și avort duhovnicesc, adică uciderea Logosului înlăuntrul nostru de către mintea noastră cea egoistă și trupească…”

Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici spunea:

„Oamenii care nu pot să își stăpânească inima (adică poftele), cu atât mai puțin pot să își stăpânească limba (gura).

Oamenii care nu pot să își pună viața lor în rânduială, cu atât mai puțin pot să pună rânduială într-un stat (o țară).

Oamenii care nu pot să îi primească pe alții în inima lor, cu atât mai puțin pot să se vadă pe sine ca făcând parte din lume (ca fiind în rând cu ceilalți oameni).

Oamenii care nu pot să participe la durerea unui alt om, cu atât mai puțin pot să participe la bucuria lui.

Ține toate lucrurile la distanța potrivită de tine, numai sufletul tău apropie-l cât mai mult de Dumnezeu.

Dacă verși apă în foc, nu vei avea nici apă, nici foc.

Dacă dorești cele străine (ce nu este al tău), vei urî ceea ce ai deja și le vei pierde pe ambele (adică și ce ai și ce nu ai).

Dacă te apropii de slujnica (sau de colega de serviciu) ta la fel de mult ca de soția ta, nu vei mai avea nici slujnică (sau colegă), nici soție.

Dacă bei adesea în sănătatea altuia, ți-o vei pierde pe a ta.

Dacă numeri sau ții socoteala banilor altuia fără încetare, vei avea din ce în ce mai puțini bani ai tăi.

Dacă fără oprire numeri sau ții cont de păcatele altuia, ale tale se vor înmulți!

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

În loc de încheiere:

„Singura zi în care nu am greșit este… cea de mâine.”

Și un îndemn sfânt:

„Odată, fiind în pelerinaj în Sfântul Munte Athos, am ajuns și la Katunakia. Acolo era un om care ajunsese la o mare măsură de sfințenie. Semăna mai mult cu un înger decât cu un om. Chipul lui strălucea de harul lui Dumnezeu.

În călătoria mea aceasta spre Katunakia am avut împreună cu mine pe doi profesori de teologie și pe un student la Politehnică. Am ajuns la Gheronda după un urcuș greu. Ne-a primit cu o bucurie nesfârșită și cu dragoste.

Mă bucur tare mult, a spus el. Un preot a venit la chilia mea.

Ne-am așezat, iar unul dintre profesori l-a întrebat:

Gheronda (Părinte), puteți să ne spuneți ceva despre mireasma Duhului Sfânt?

Gheronda a devenit foarte serios și a întrebat:

Ce vrei să spui?

Gheronda, Sfintele Moaște și sfintele icoane nu răspândesc o anumită mireasmă?

Aaa…, a spus Gheronda și în timp ce se gândea ce să răspundă, și-a plecat capul și tăcerea s-a așternut peste tot locul acela.

Apoi o mireasmă a umplut tot acel loc. Mi-am ridicat privirea și i-am văzut pe ceilalți trei cu ochii plini de lacrimi, că se uitau la mine. Gheronda a rămas cu capul plecat. O dulceață ne-a umplut inimile, o stare care amintea de cuvintele Scripturii: ceea ce la inima omului nu s-a suit, după cum spune Sfântul Apostol Pavel.

Gheronda și-a ridicat capul, ca un copil rușinos, și ne-a spus:

Să mă iertați, nu știam cum să vă spun și I-am cerut lui Dumnezeu să vă arate (ce anume este mireasma Duhului Sfânt – n.trad.).”

Ieromonahul Luca Grigoriatul