Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

Să fim uniți în Adevăr !

În urma unei convorbiri telefonice pe care am avut-o astăzi cu Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim de Kythira facem publică luarea sa de poziție față de comunicatul de presă dat în data de 24 noiembrie 2016, la sfârșitul celei de-a doua ședințe extraordinare a ierarhiei (Sinodului) Bisericii Greciei. Reamintim faptul că în cea de-a doua zi a ședinței sale extraordinare, Sfântul Sinod al Ierarhiei Bisericii Greciei, sub conducerea Preafercitirului Arhiepiscop Ieronim a dat un comunicat de presă care a revoltat, a dezamăgit și a înfuriat pliroma creștină a Bisericii prin hotărârea pe care a luat-o, potrivit anunțului.
”… În încheiere, după alocuțiunea Preafericitului Ieronim, președintele Sfântului Sinod, care a fost în mod unanim acceptată, după informarea în totalitate și amănunțită a Ierarhiei Bisericii Greciei, s-a accentuat unitatea ei și s-a hotărât aprobarea propunerilor prezentării făcute de mitropolitul Teologos de Serres, precum și studierea de către Sinodul permanent a tuturor textelor care au fost depuse, astfel încât să fie alcătuit un anunț spre informarea clerului sfințit și a poporului…”
Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim de Kythira a făcut următoarea declarație, exprimându-și în același timp și convingerea că respectivul comunicat de presă va fi retras, căci el nu corespunde realității și se va emite un nou comunicat, care va corecta lucrurile și va restabili adevărul celor petrecute.
Declarația Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim de Kythira este următoarea:
“Consider că anunțul dat în urma celei de-a doua zi de ședință a Sfântului Sinod nu redă cu exactitate hotărârea cinstitei ierarhii în ceea ce privește acel punct unde se spune că ierarhia a aprobat propunerile conținute în expunerea Înaltpreasfințitul Mitropolit Teologos de Serres și Nigrita.
O astfel de temă nu a fost supusă la vot, nici verbal, nici în taină, nici în vreun alt mod (prin ridicarea mâinii sau prin luare de cuvânt).
S-au spus păreri și aprecieri referitoare la expunere din partea a mulți ierarhi și după aceea Preafericitul i-a mulțumit și l-a felicitat pe vorbitor, a declarat că acum nu luăm nici o hotărâre, ci depunem subiectul acesta în sarcina Sinodului Permanent, care va evalua întregul material, toate intervențiile Înaltpreasfințiților Mitropoliți, procesele verbale ale întrunirii și câteva memorii care au fost depuse de membrii sinodali și, după toată această procedură, Sinodul Permanent va alcătui o enciclică, iar aceasta va fi adresată pliromei ortodoxe a Bisericii Greciei.
Prin urmare, nu este vorba de luarea unei decizii de către cinstita ierarhia referitoare la tot acest subiect, care a fost discutat în cele două zile, de aceea orice apreciere și luare de poziție este considerată pripită și inexactă.
Acestea s-au scris pentru liniștirea poporului lui Dumnezeu, recomandând așteptarea hotărârii finale, care va fi formulată de Sinodul Permanent, care este organul executiv al Ierarhiei Bisericii Greciei.”
În calitate de administratori ai site-ului Katanixis, îi mulțumim călduros Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim de Kythira pentru intervenția lui și pentru precizările lui foarte clare. Trebuie însă să remarcăm faptul că nu suntem optimiști că respectivul comunicat de presă va fi înlocuit. Și, lucru știut, cele scrise rămân și, atâta vreme cât comunicatul de presă rămâne același, noi ne vom neliniști și vom fi îngrijorați. Trebuie să constatăm că s-a făcut schimbarea în anunțul ierarhiei astfel încât să prindem din nou curaj și să respirăm ușurați, scăpând de senzația de dezamăgire și de furie care ne stăpânește.
În fine, să remarcăm și ceva care este important. Știți care este ierarhul responsabil cu comunicatele de presă ale ierarhiei? Înaltpreasfințitul Mitropolit Ignatie al Dimitriadei. Acest lucru spune multe (este cel care a înființat Academia Teologică din Volos, de fapt un cuib de ecumeniști, care au formulat acolo și teologia postpatristică, în fapt o erezie – demascată de prof. Dimitrie Tseleggidis și de pr prof. Theodoros Zisis – care încearcă să surpe întreaga învățătură a Sfinților Părinți; chiar și despre Sfântul Marcu Eugenicul au spus ecumeniști că a fost un fel de ecumenist la vremea lui, lucru total opus realității – n.trad.)

Sursa: https://katanixis.blogspot.ro/2016/11/blog-post_957.html

traducere de pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Alaltăieri, 23 noiembrie 2016, s-a întrunit pentru prima zi a sesiunii sale extraordinare Sinodul Greciei, iar ieri pentru a doua zi. Pe scurt, că nu merită multă bătaie de cap, mitropolitul Teologos de Serres a ținut în prima zi un referat despre ce s-a întâmplat în Creta, propunând ca Sinodul să informeze poporul despre cele semnate și hotărâte în Creta, să se facă conferințe, să se scrie articole de către profesorii universitari, să se facă emisiuni la radio și televiziune, să se implementeze hotărârile respective în fiecare mitropolie. A doua zi de ședință – după ce arhiepiscopul Ieronim l-a felicitat pe mitropolitul de Serres pentru cele expuse, s-a votat și comunicatul oficial al Sinodului spune că ierarhii au fost de acord cu cele propuse.

Cu alte cuvinte, totul este ok din punctul lor de vedere, urmează explicarea textelor, răspândirea lor și implementarea hotărârilor. Adică APOSTAZIE generală (desigur, cu excepția câtorva dintre ei, câți, nu știm).

Părintele Theodor Zisis mi-a spus luni că nu își pune mari speranțe, pentru că ecumeniștii sunt foarte porniți. Păcat de greci, va fi vai de ei, căci Dumnezeu nu Se lasă batjocorit.

a consemnat,

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Canonul 50 Apostolic zice: „Dacă vreun episcop sau prezbiter nu va săvârși trei afundări ale Tainei, ci o afundare, care se dă întru moartea Domnului, să se caterisească. Că nu a zis Domnul întru moartea Mea să botezați. „Ci mergând, învățați toate neamurile, botezându-i pe ei în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” (Matei 28,19).
Aceasta este, iubiți frați, pedeapsa pentru cei care stâlcesc Sfântul și Dumnezeiescul Botez: caterisirea. Vedem în acest canon cum Sfinții Apostoli poruncesc a fi caterisiți cei care îndrăzneau să facă doar o afundare la botez, pentru că atunci în acele vremuri, aceasta era rătăcirea.

Nu putem să nu ne întrebăm care ar fi reacția lor dacă ar vedea ANOMALIA prestată (zicem prestată, pentru că aici verbul „a săvârși” nu își are locul) de domnul Vincențiu Grifoni, care pur și simplu își bate joc de Taina Botezului (vezi clipul alăturat, la minutul 29, secunda 20), efectuând un soi de „spălare pe spate cu udare pe cap” a acelei fetițe, care din nefericire vedem că este din familie preoțească.
Acesta este episcopul care a oprit de la slujire pe fratele nostru Claudiu Buză, preotul mărturisitor al dreptei credințe, zicându-i acestuia, împreună cu inspectorii eparhiali, că habar nu are de teologie.

Întrebăm și noi, dar voi aveți habar de cele ale preoției? Dacă da, atunci de ce efectuați acest minciuno-botez în mijlocul bisericii? Au nu știți voi, „meseriașilor”, că botezul se face în pronaos? Câte școli trebuie să mai faceți pe la papistași, ca să înțelegeți că în mijlocul bisericii nu poți intra decât DUPĂ CE EȘTI BOTEZAT?

Sau dacă Molitfelnicul spune că preotul după ce unge cu untdelemnul bucuriei copilul la frunte (ceea ce dl Grifoni nu face), la piept, la spate, urechi, mâini, picioare, luând cu două degete untdelemn, unge PESTE TOT TRUPUL pruncul, apoi îl botează, așadar dacă așa trebuie făcut, voi, specialiștii, de ce nu faceți?
Se pune întrebarea, pe aceștia care își bat joc de Sfintele Taine și de învățăturile Sfinților Părinți, cine îi caterisește, cine îi oprește de la aceste anomalii pe care le fac? Răspuns: nimeni, pentru că toți cei care ar putea să facă acest lucru sunt în aceeași barcă cu ei! O barcă mai condamnată decât Titanicul însuși.

Deci, dacă privim acest video, vedem că se cântă tare frumos, totul e filmat profesional, însă toate acestea sunt deșertăciuni, devreme ce biata copilă de fapt NU A FOST BOTEZATĂ.

Pe youtube, în dreapta acestui video apare un altul, intitulat (https://www.youtube.com/watch?v=8k9gZzJplC4). Cu toate că are un titlu ciudat (vorbește de ”rit ortodox”), și este vorba de episcopul Siluan al Italiei – cunoscut ca un fervent ecumenist – cu toate că face parte din același Sinod cu episcopul Vincențiu, totuși botează copiii (nu unul, ci patru), așa cum trebuie, conform filmării de la minutul 2, secunda 38 înainte.

Deci se poate, numai să vrei!

Părinte Claudiu, prietene drag, Hristos este cu tine!

Domnul să aibă milă de noi și să ne întărească în lupta până la capăt cu fiara ecumenistă! Amin !

Preot Ioan Miron

Pr. Ciprian-Ioan Staicu

Azi dimineață ni s-a atras atenția că a apărut la adresa http://basilica.ro/evaluarea-sfantului-sinod-al-patriarhiei-alexandriei-referitoare-la-sfantul-si-marele-sinod-din-creta/ știrea prezentată mai jos. Conștiința ne spune că trebuie să luăm atitudine. Ne vor întreba ecumeniștii: Cine sunteți voi? Vreți să ieșiți în evidență? Vă împotriviți unui întreg Sinod? Ați înnebunit de tot? etc. Răspunsul nostru este simplu: nu acceptăm ca nimeni să terfelească credința Sfinților Părinți ai Bisericii Ortodoxe. Dar, pentru a face acest lucru cu binecuvântare, vom apela la cuvintele unui ierarh mărturisitor, mitropolitul Serafim de Kithira, conform articolului postat la adresa http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro/2016/11/un-mitropolit-grec-contrazice.html
Mai întâi care este știrea:

Evaluarea Sfântului Sinod al Patriarhiei Alexandriei referitoare la Sfântul și Marele Sinod din Creta

Sfântul Sinod al Patriarhiei Alexandriei s-a întrunit în şedinţă de lucru în perioada 15-17 noiembrie 2016, sub președinția Preafericitului Părinte Teodor al II-lea, Papă și Patriarh al Alexandriei și al întregii Africi. Miercuri, 16 noiembrie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Alexandrine a publicat un comunicat referitor la lucrările Sfântului şi Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, care a avut loc în Creta, în luna iunie a acestui an.
1. Dăm slavă și laudă Dumnezeului în Treime, Care ne-a învrednicit să participăm la Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, în luna iunie, care a trecut. Sinodul a reprezentat pecetluirea unui drum lung, de mai multe zeci de ani, parcurs prin consultări teologice intense, acorduri și dezacorduri. El a fost viziunea predecesorilor noștri luminați și harismatici, care s-au rugat să ajungă ziua convocării acestuia, însă nu au reușit. Ne exprimăm adânca recunoștință față de aceștia și ne rugăm pentru odihna sufletelor lor.
2. Sinodul din Creta a reprezentat un eveniment extrem de important pentru cursul Bisericii Ortodoxe, întrucât a oferit lumii contemporane o mărturie de unitate, responsabilitate și efort susținut. A fost, este și va rămâne o mare minune „a întâlnirii și a coexistenţei” Bisericilor Ortodoxe și credem că această nouă experiență va fi deslușită treptat și va aduce noi roade în spațiul ortodox. Fericiți sunt cei care vor gusta din aceste roade!
3. Acesta a confirmat faptul că sinodalitatea reprezintă expresia prin excelență a conștiinței eclesiologice a Bisericii Ortodoxe și, în același timp, reprezintă un răspuns dinamic pentru propovăduitorii înflăcărați ai introversiunii, exclusivității, etnofiletismului și fundamentalismului. Credem că, în viitorul apropiat, orice imperfecțiuni și neajunsuri ale acestui Sinod vor fi depășite la Sinoadele care vor urma, cu ajutorul lui Dumnezeu.
4. Mulțumim din inimă Sanctității Sale, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, Președintele Sfântului și Marelui Sinod, Preafericiților Întâistătători și tuturor celor care au lucrat fără încetare pentru realizarea Sinodului, în mijlocul multor adversități și provocări.
5. Considerăm foarte importantă consolidarea la nivel sinodal a iconomiei ecleziastice, în condițiile diferitelor poziții extremiste și conservatoare, deoarece se oferă posibilitatea Bisericilor Locale de a aplica pastorația în timp real, în anumite locuri și circumstanțe. Însă, în ciuda glasurilor profetice care s-au făcut auzite în cadrul Sinodului și cele din timpul Conferințelor Presinodale, am constatat cu regret neîndrăzneală și reticență de a înţelege unele „abateri” de la vechile rânduieli ale vieții Bisericii și ale turmei ca rigoare (acrivie) și nu ca pogorământ (iconomie), deși aceasta ar fi afirmarea reală a Tainei Întrupării lui Hristos astăzi, adică revelarea vie și mântuitoare a lui Dumnezeu. Diferitele abordări ale problemelor legate de viața Bisericii nu reprezintă pentru noi deviații de la adevărul ortodox, ci adaptarea la realitatea africană.
6. Biserica Africii va continua participarea ei activă la toate dialogurile intercreştine şi interreligioase oficiale, în ciuda dificultăților şi problemelor care apar ocazional. Pe lângă participarea noastră la Consiliul Mondial al Bisericilor, promovăm prezenţa şi activitatea noastră la Consiliul Panafrican al Bisericilor. În fiecare clipă, trebuie să oferim cu smerenie o mărturie despre credinţa ortodoxă, despre deplinătatea revelaţiei divine, pe care Biserica noastră o păstrează. Mergând pe urmele lui Iisus, trebuie să devenim instrumente ale reconcilierii şi să cultivăm convieţuirea paşnică a oamenilor, respectând şi protejând diversitatea lor etnică, rasială şi religioasă. Suntem chemaţi împreună cu alte Biserici şi comunităţi religioase să lucrăm în vederea combaterii oricărei nedreptăţi sistemice şi demonice, în orice chip apare, anulând viaţa turmei noastre grav rănite şi însângerate.
7. Suntem conştienţi de faptul că fiind o Biserică vie şi dinamică, manifestată înlăuntrul unei lumi dezvoltate şi mult pătimitoare, avem datoria de a formula cu îndrăzneală şi viziune profetică condiţiile pentru angajarea şi transformarea lumii noastre, de a oferi speranţă şi viaţă deplină tuturor oamenilor, precum şi bucuria Învierii. Solicităm rugăciunile din suflet ale Trupului Bisericii noastre, ale clerului şi poporului, ca în cooperare cu toată lumea să punem în valoare dinamica Marelui Sinod şi să eliberăm acele puteri care vor arăta Biserica Africii o prezenţă profetică, întru frica Domnului ei, fiind mereu deschisă faţă de lucrarea uimitoare a Preasfântului Duh.

Analiza ideilor principale (mai întâi ideea, apoi răspunsul nostru, după cum ne-a luminat Hristos):

1. ”Dăm slavă și laudă Dumnezeului în Treime, Care ne-a învrednicit să participăm la Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe.”
Răspuns: Se cuvine a da slavă neîncetat lui Dumnezeu, însă în Duhul Adevărului, în vreme ce singura treime prezentă la acest sinod a fost: masoneria, CIA și Vaticanul. Bieții ierarhi ortodocși au fost simple glastre pentru flori, iar întâi-stătătorii au făcut jocul ereziarhului patriarh ecumenic, care a organizat în așa măsură Sinodul încât să nu poată fi schimbat nimic în textele pregătite dinainte. Batjocorirea eclesiologiei ortodoxe nu cred că are vreo legătură cu slăvirea Dumnezeului-Treimic. Sau, după cum spune mitropolitul Serafim de Kithira, documentul cel mai eretic, cel cu nr. 6, poate fi caracterizat ca o „piatră de poticnire” nu doar pentru „mulți credincioși, dar și pentru patru Biserici Locale, care concentrează majoritatea credincioșilor ortodocși.”
2. Sinodul a fost ”viziunea predecesorilor noștri luminați și harismatici.”
Răspuns: De fapt inițiatorii lui, încă de acum 100 de ani, au fost masoni, deci poate iluminați, adică slujitori ai satanei. Nume de patriarhi din secolul al XX-lea, ca Metaxakis, Athenagora, Bartolomeu sunt o rușine pentru istoria Bisericii Ortodoxe. Sfântul Paisie Aghioritul s-a rugat îndelung ca Dumnezeu să nu îl pedepsească cu moarte năpraznică pe ecumenistul Bartolomeu, așa cum merită pentru blasfemiile lui, ci să îi dea timp de pocăință. Însă ecumeniștii cei lipsiți de harul Duhului Sfânt merg din rău în mai rău.
3. ”Sinodul din Creta a reprezentat un eveniment extrem de important pentru cursul Bisericii Ortodoxe, întrucât a oferit lumi contemporane o mărturie de unitate, responsabilitate și efort susținut.”
Răspuns: Care unitate, devreme ce nu au fost reprezentați mai mult de 50% dintre ortodocșii lumii? Care unitate, când 33 de episcopi din 165 nu au semnat documentul eretic nr. 6? Care responsabilitate, când metoda folosită a fost presiunea, șantajul, calomnia, amenințarea? Efortul susținut se referă oare la ideea: hai să terminăm cât mai repede, sinodul nu poate fi prelungit, trebuie să semnăm acum tot, să nu amânăm nimic, că altfel Stăpânii ne iau capetele? Acest efort se referă la neputința arhiepiscopului Ciprului de a se abține de la o mare fărădelege și în consecință a semna în locul mitropoliților Athanasie și Neofit, care au refuzat să o facă? Credem că sentimentul cu care sinodalii s-au întors la casele lor a fost siluirea propriei conștiințe, în pofida cazării la hotel de cinci stele și a priveliștii naturale încântătoare. Cred că cei mai șocați nu suntem noi, pliroma Bisericii Ortodoxe, ci ierarhii înșiși care în cinci zile au reușit să ajungă de același rang cu Iuda și cu Arie (fapt pe care de altfel l-au invocat cu ocazia hirotoniei întru arhiereu, ca blestem de la Dumnezeu dacă nu vor apăra și nu vor propovădui curat și integral credința ortodoxă).
4. ”Sinodul din Creta a reprezentat… o mare minune… și va aduce noi roade în spațiul ortodox. Fericiți sunt cei care vor gusta din aceste roade!”
Răspuns: Minunea a fost că nu s-au deschis cerurile să tune și să fulgere și să împrăștie adunarea apostaților. Toți cei care vor gusta din aceste roade vor trăi pe viu sentimentul de golătate și de singurătate al Evei după ce a gustat din fruntul oprit. Mai întâi să facă ierarhii ascultare de Dumnezeu Cel revelat în Scripturi și mărturisit de Biserica Ortodoxă a Sfinților Părinți și apoi să pretindă altora ascultare.
5. ”Acesta (sinodul) a confirmat faptul că sinodalitatea reprezintă expresia prin excelență a conștiinței ecleziologice a Bisericii Ortodoxe.”
Răspuns: Mitropolitul Serafim de Kithira a acuzat sinodul cretan ”de o încălcare flagrantă a consfătuirii, pentru că majoritatea episcopilor ortodocși nu au avut ocazia să ia parte la munca sinodului.” De asemenea, el a numit inacceptabilă decizia de a mărturisi îmbisericirea celorlalte confesiuni creștine. „Timp de nouăsprezece secole Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească a refuzat să numească diferite comunități eretice ca fiind biserici creștine.” Care sinodalitate? A fost o piesă de teatru, iar bieții ierarhi niște spectatori ai propriei lor căderi. Frumoase roade! În veci nu ne trebuie!
6. ”Am constatat cu regret neîndrăzneală și reticență de a înţelege unele „abateri” de la vechile rânduieli ale vieții Bisericii și ale turmei.”
Răspuns: Cu alte cuvinte, noi suntem o adunătură de proști care nu înțelegem aggiornamento făcut de ierarhii cretani, adică aducerea la zi a învățăturii Bisericii. Ceea ce ei numesc acum Ortodoxie nu este altceva decât arianism, macedonianism, nestorianism, hiliasm, iconoclasm etc, căci ei au recunoscut ca biserici pe toți ereticii. În vreme ce aceștia îi consideră în CMB pe ortodocși ca fiind cei mai de plâns creștini, pentru că nu acceptă căsătoriile homosexuale și preoția femeilor. Neîndrăzneala noastră se numește bun simț, se numește respect față de Sfinții Părinți, în vreme ce documentele cretane sunt o blasfemie la adresa Duhului Sfânt.
7. ”Biserica Africii va continua participarea ei activă la toate dialogurile intercreştine şi interreligioase oficiale, în ciuda dificultăților şi problemelor care apar ocazional.”
Răspuns: Adică ecumenismul merge înainte, cei care se opun vor fi anihilați rând pe rând, antihristul poate să vină. Părerea noastră este că ori de ne cunoaștem, ori de nu ne cunoaștem, noi, potrivnicii blasfemiei cretane și ei, susținătorii ei, ne vom întâlni, în fața lui Hristos, la Dreapta Judecată. Atunci se va vădi tot adevărul. Noi nu ne temem, căci ne-am expus cu totul, pentru ca Biserica lui Hristos cea Una, Sfânta Ortodoxie, să nu fie întinată de ereticii lupi în piei de oaie. Mitropolitul Serafim de Kithira se întreabă: ”Nu vom răspunde noi, ortodocșii, în Ziua Judecății pentru construcția acestui turn Babel spiritual și tăinuirea Adevărului Dumnezeiesc mântuitor?”
8. ”Avem datoria de a formula cu îndrăzneală şi viziune profetică condiţiile pentru angajarea şi transformarea lumii noastre, de a oferi speranţă şi viaţă deplină tuturor oamenilor, precum şi bucuria Învierii. Solicităm rugăciunile din suflet ale Trupului Bisericii noastre, ale clerului şi poporului.”
Răspuns: Noi întrerupem pomenirea ierarhilor ecumeniști, pentru că vrem să ne împărtășim cu Hristos, nu cu satana. Tot mitropolitul Serafim spune: ”Noi nu abandonăm acea statornicie pentru întunericul ereziei și a intențiilor malițioase, pentru a găsi pacea în confuziile lor și a spiritualității lor întunecate.”
În concluzie, cu durere vedem că ecumeniștii se tot duc de-a berbeleacul. Se potrivește aici un cuvânt al părintelui Damaschin Grigoriatul, misionar de aproape 30 de ani în Africa: atunci când creștinii africani se întorc la practicile lor magice, se îndrăcesc. Și îi aduc familiile lor la preoții care i-au botezat – protestanți, papistași sau ortodocși (fiecare după alegerea lui) – ca să se izbăvească de duhul cel rău. Iar papistașii și protestanții le spun: vă ajutăm cu orice vreți, vă dăm alimente, vă sprijinim în viața socială, însă pentru a ieși satana din cei îndrăciți trebuie să mergeți la ortodocși, numai ei pot să vă ajute. Iată credința care biruie pe satana. Iată la ce dau cu piciorul ecumeniștii, apostaziind. Vai de bieții și sărmanii africani, care vor lua binecuvântări de la ierarhii și preoții ecumeniști.

Dacă ar trăi Sfântul Apostol Pavel în ziua de astăzi, ar spune la fel ca în Epistola către Tit, 1,12-14: „Cretanii sunt pururea mincinoşi, fiare rele, pântece leneşe. Mărturia aceasta este adevărată; pentru care pricină, mustră-i cu asprime, ca să fie sănătoşi în credinţă și să nu dea ascultare basmelor iudaiceşti şi poruncilor unor oameni, care se întorc de la adevăr.”

Ieromonah Macarie Banu
Pr dr. Ciprian-Ioan Staicu

Ideile principale ale mărturiei părintelui Iulian Prodromitul

– Dacă Sinodul din Creta a fost unul ”panortodox”, de ce nu au participat numai ortodocșii, ci au fost prezenți și ereticii?

– Ce facem noi acum? Credem sau nu în ce spun canoanele Sfinților Părinți?

– Dacă te-ai întâlnit cu un eretic, ai stat de vorbă cu el, dar nu l-ai înfruntat, nu i-ai spus adevărul, înseamnă că te-ai făcut prieten cu el, te-ai dat de partea lui.

– Sfinții Părinți au ținut învățătura cea dreaptă cu mare strictețe.

– Am ajuns vremuri de prigoană, așa cum spunea Sf. Pavel în epistola II Timotei 3, 12: ”toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi.”

– Creștinul ortodox trebuie să își cunoască bine credința, să respecte canoanele Sfinților Părinți.

– Se zice de către ecumeniști că în Creta nu s-a schimbat nimic din credința noastră. Părintele Iulian spune că a colo a fost o viclenie ascunsă.

– Un exemplu din Proloage despre un episcop care a greșit, iar pentru că turma credincioșilor a insistat să nu îi părăsească, după ce și-a recunoscut greșeala, el i-a pus ca să calce peste el, în timp ce stătea culcat pe pragul bisericii. Și s-a auzit glas din cer: iertate sunt păcatele tale pentru smerenia și umilința ta.

– După canoanele Sfinților Părinți, episcopii care au semnat trădarea Ortodoxiei în Creta nu mai trebuie pomeniți la sfintele slujbe de către preoți.

– Episcopii apostați spun că cei care întrerup pomenirea, fac dezbinare (schismă). Însă nu este adevărat. Părintele Iulian spune. cine a pus focul, acela să îl stingă.

– NU MAI MERGE CU JUMĂTĂȚI DE MĂSURĂ !!!

– Să avem însă nădejde că mai este posibilă pocăința ierarhilor ecumeniști.

– Ceea ce am ajuns acum este faptul că ne pedepsește Dumnezeu pentru păcatele noastre.

– Dumnezeu vrea un singur lucru de la noi: să Îl cunoaștem. Însă pentru aceasta este nevoie să ne cunoaștem pe noi înșine.

– Orice am face și oriunde am fi, suntem înaintea lui Dumnezeu, El ne vede, de El nu putem ascunde nimic.

– Să spunem: Doamne, pentru păcatele noastre pătimim acum. Și așa Îl vom îmbuna să ne ierte și să ne ajute.

– Era mai bine să aibă lor un război în lume și să se spulbere toate și să nu mai fi avut loc acest Sinod din Creta decât să fie așa cum s-a petrecut el (trădarea Ortodoxiei).

– Nu știm ce va mai fi de acum încolo, însă noi să ținem dreapta credință!

– Întreabă domnul Mihai Silviu Chirilă: ce ne vom face, că suntem puțini în România în lupta aceasta antiecumenistă? Răspunde Părintele Iulian: să avem nădejde, să ne rugăm.

– Dumnezeu poate să facă orice. Doamne, nu mă lăsa ! Atât e nevoie. Și El știe ce este de făcut.

– Profetul Ieremia arată că blestemați sunt cei ce fac cu nebăgare de seamă lucrarea în numele lui Dumnezeu, precum și cei care se încred în oameni, nu în El.

– Mare este sminteala adusă de adunarea din Creta. Vor da seama autorii ei.

– Să ne păzim, mai ales de păcatele trupești, care ne tulbură mintea.

– Păcatele grele se fac întotdeauna în ascuns, dar de fapt ele se petrec tot sub Ochiul lui Dumnezeu, Care știe toate.

– Gândiți-vă bine: orie am gândit noi, orice am făcut, totul s-a săvârșit înaintea lui Dumnezeu.

– Nu a fost clipă în viața mea când Tu nu ai fost de față. Iartă-mă, Doamne !

– Să ne rugăm pentru duhovnicii noștri, chiar dacă ei sunt ecumeniști: Adu-L, Doamne, la credință!

– Preoții care vor fi caterisiți pentru că au apărat dreapta credință rămân preoți, caterisirea nu este valabilă.

– Să ne rugăm, că nu știm ce ne mai așteaptă încă.

– Chiar dacă episcopii ne spun să tăcem, să nu spunem adevărul, că nu avem blagoslovenie de la ei să facem aceasta, NOI SĂ NU TĂCEM !

– Dacă vezi că este călcat în picioare adevărul Sfinților Părinți, cum să taci ???

– Dacă dialogurile ecumeniste cu ereticii au vreun sens, până acum ce anume din dreapta credință au primit, au acceptat ereticii? Ce anume le-a dat lor dreptul să fie prezenți la Sinodul ortodox?

– Ereticii au fost lăsați să participe la slujbele ortodoxe săvârșite cu ocazia sinodului din Creta ca să dea impresia că noi cu ei suntem una. Dar NU ESTE AȘA !

Vă sărutăm dreapta, Cuvioase Părinte Iulian, ca unui veritabil patriarh în Duhul Sfânt al Ortodoxiei Sfinților Părinți!