Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

La mulți BANI, preanefericite!

Văzând, cu durere în suflet, cum pupinactivenews-iștii habarniști de teologie ortodoxă vin cu urări la adresa patriarhului României, m-am tot gândit ce reacție s-ar cuveni să am. Prima care mi-a venit în minte a fost legată de țărâna ușoară și betonul greu, cum spuneam deunăzi într-o predică, dar m-am gândit că nu are sens să întinăm cuvântul „țărână”, pentru care martirii și eroii neamului și-au dat viața, nici să risipim betonul, că este scump.

Așa că acum, pregătind cărțile cu opera epistolară a Sfântului Fotie cel Mare, care a fost cu adevărat MARE și nu oricine, ci Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, cel care a anathematizat învățătura eretică „Filioque” (la Sinodul al VIII-lea Ecumenic), pe care papistașii o păstrează, ca pe vipera la sân, până astăzi, am găsit următoarele texte (mai sunt multe, dar aici pun doar câteva), pe care i le dedic pe post de tort (sau tortură pentru dracii de sub mitra de patriarh) celui ce a împlinit 75 de ani, cică „în slujba Bisericii”:

Deci, Sfântul Fotie cel Mare scria episcopilor din vremea sa: „Aceștia (ereticii papistași – n.trad.) șed la catedra de învățători ai propriilor absurdități și nebunii”. (în Epistola a 24-a, Către mitropolitul de Akylia, în colecția E.P.E, p. 254).

Pe papistași, Sfântul Fotie îi numește: „slujitorii întunericului” (p. 164).

Erezia Filioque e numită de el „nou-arătata cangrenă a hulei la adresa Bisericii” (Idem, în Epistola a XIII-a, p. 168).

Pentru fărădelegile neamului românesc, țara noastră are un patriarh pur-sânge ecumenist, are episcopi visarioniști, are episcopi turnători ai Securității, are episcopi care țin spatele confraților lor homosexuali și pedofili etc.

Dacă asta înseamnă „slujirea Bisericii” lui Hristos, atunci SLAVĂ DOMNULUI CĂ NE-AM ÎNGRĂDIT DE ASEMENEA LUPI ERETICI NEMILOȘI ȘI UCIGAȘI DE SUFLETE!

Cu urări de pocăință „patriarhală”,

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Ortodocșii = iubitorii nevoinței duhovnicești și trupești