Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Scrisoarea mărturisitorilor mireni olteni antiecumeniști și răspunsul ”pastoral”… în dodii al mitropolitului eretic al Olteniei

Acum mai bine de o lună mirenii olteni antiecumeniști i-au adresat o scrisoare foarte bine argumentată mitropolitului ecumenist Irineu al Olteniei. Nu au primit nici un răspuns până acum… prin pastorala de Paști, așa cum de altfel au făcut și alți pseudo-ierarhi ecumeniști, ca să se spele odată pe mâini de păcatul ereziei semnate în Creta, desigur… rămânând tot în ea, dar închizând gurile potrivnicilor ereziei, de fapt mărturisitorilor adevărului.
Iată scrisoarea oltenilor, scrisă frumos, argumentat, concis, ORTODOX.

Scrisoarea marturisitorilor olteni

Conform celor publicate oficial de Mitropolia Olteniei la adresa http://www.mitropoliaolteniei.ro/?p=20807,
în final se vorbește de cei care s-au îngrădit de erezie, aducându-se următoarele argumente lacrimogene ecumeniste:

”Cum se face că unii creştini ortodocşi, pretinzând că sunt exigenţi, sunt atât de nedrepţi cu Biserica lor? Vorbesc despre ea la trecut şi speranţa le dispare în negura timpului. Prin supoziţiile lor, ei înlătură şi înlănţuiesc pe Mama lor, Sfânta noastră Biserică strămoşească. Mai mult, aceştia ajung nişte păzitori trişti şi mânioşi ai Bisericii, împiedicând-o astfel să vestească cuvântul lui Dumnezeu, să ajute pe omul în suferinţă şi să depăşească în duh creştinesc momentele dificile ale poporului nostru.”

Aceste cuvinte au ca premisă afirmațiile mitropolitului Irineu din aceeași pastorală:

”Dacă Biserica este deseori defăimată, ea nu poate fi, totuşi, niciodată evaluată pe baza părerilor noastre sau a sondajelor de opinie. Prin urmare, ca să ne redresăm viaţa trebuie să îndrăznim să credem mai mult în Dumnezeu şi în Biserica noastră Ortodoxă. Pentru a cunoaşte mai bine acest fenomen, vă propun o analiză sinceră.”

Comentariul meu:

Mai întâi de toate țin să spun că mitropolitul Irineu a fost în comisia de doctorat în fața căreia mi-a susținut teza, în anul 2008. Atunci mi-a luat apărarea în fața ecumenistului Laurențiu Streza, care a vrut să mă împiedice să îmi susțin o parte a tezei care era antiecumenistă, însă de ciudă că nu a putut, a ieșit afară din examen. Deci i-am purtat întotdeauna respect mitropolitului Irineu, însă totul merge până la erezie. Este un mare profesor de morală, însă acum s-a ridicat împotriva Adevărului-Hristos, ceea ce nu este de dorit pentru nimeni, căci NIMENI nu poate birui Adevărul prin alianța cu ”tatăl minciunii” despre care Același Adevăr ne-a spus că este diavolul (Ioan 8, 44) Îi doresc pocăință grabnică, materializată și prin încetarea prigonirii ortodocșilor.

Așadar, mitropolitul Irineu propune o ”analiză sinceră.” Ea are următoarele elemente:

a) ”unii creştini ortodocşi, pretinzând că sunt exigenţi, sunt atât de nedrepţi cu Biserica lor”;

b) ”vorbesc despre ea la trecut şi speranţa le dispare în negura timpului”;

c) ”prin supoziţiile lor, ei înlătură şi înlănţuiesc pe Mama lor, Sfânta noastră Biserică strămoşească”;

d) ”aceştia ajung nişte păzitori trişti şi mânioşi ai Bisericii, împiedicând-o astfel să vestească cuvântul lui Dumnezeu”; etc.

Răspuns la punctul a):

Se pare că mitropolitul ecumenist își asumă afirmația papei Pius al IX-lea de la Conciliul II Vatican, că ”Io sono la Chiesa” = Eu sunt Biserica” (a se vedea studiul foarte bun postat la adresa: http://revistateologica.ro/vechi/articol.php?r=39&a=3613) Nici papistașii nu au fost de acord cu așa ceva; cum să fim noi de acord cu o atitudine papistașă a unui episcop ortodox, care a semnat în Creta că ”crede” într-Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică Biserică? Cum sunt ortodocșii ”nedrepți” cu Biserica devreme ce nu vor ca ea să fie întinată de ecumenist? Mitropolitul face pe victima, dar de fapt este TORȚIONARUL Bisericii locale, al Mitropoliei Olteniei.

Ortodocșii sunt exigenți pentru că aceasta înseamnă să fii ortodox. Dar poate că ÎPS Sa are nevoie doar de ortodocși ”ascultători”, furnizori cu toată umilința de pomelnice și danii către centrul eparhial? Dreptul la conștiință trebuie îngropat?

De fapt, toți creștinii care sunt cu adevărat ortodocși se caracterizează prin EXIGENȚA PERSISTENȚEI PÂNĂ LA MOARTE ÎN ADEVĂR. Din ascultare față de Hristos!

Răspuns la punctul b):

Afirmația mitropolitului este o minciună. Ortodocșii nu și-ar permite să vorbească despre Biserică la trecut, pentru că ea este Trupul lui Hristos Cel pururea viu. Iar singura speranță care pe zi ce trece le ”dispare” este pocăința ierarhului ecumenist, căci faptele lui dovedesc contrariul.

Expresia ”negura timpului” pare luată din romanele cavalerești. Probabil pentru a accentua faptul că Don Quijote de Craiova va nimici toate… morile de vânt.

Răspuns la punctul c):

”A înlănțui” Biserica este exact ceea ce fac ecumeniștii. Pentru ei dumnezeu este banul, slava, influența și, cam prea adesea… masoneria.

Cum să ”înlături” Biserica dându-ți și sângele pentru ea, așa cum face părintele Grigorie de la Lacu Frumos, una dintre ”victimele” colaterale ale ÎPS Sale? Ce să mai vorbim de Frăsinei? Starețul Ioanichie mi-a spus (de două ori în aceeași discuție) că Sinodul din Creta a fost ”vax albina.” Din păcate, deocamdată preferă să rămână cu albinele, care au… ac în dotare.

Răspuns la punctul d):

Expresia ”păzitori trişti şi mânioşi ai Bisericii” este degradantă pentru autorul ei. Ne așteptam la mai mult de la un profesor universitar de morală decât metafore și hiperbole cu pretenție poetică, ce nu reușesc decât să calce în picioare – așa și-ar dori – sufletele credincioșilor.

Adevărul este că Hristos este trist pentru căderile succesive ale ecumeniștilor, iar sabia mâniei dumnezeiești stă exact deasupra capetelor lor.

Unii au simțit-o, mai pe la Sibiu, chiar în ziua de Paști a acestui an, prin cel care a ridicat sabia Duhului împotriva ereziei ecumeniste, vrednicul părinte Evghenie.

În concluzie, frați olteni, asta este important: HRISTOS A ÎNVIAT! Faceți-vă datoria înaintea lui Hristos și nu luați seama la poveștile de adormit copiii, ci fiți bărbați ai credinței apostolice, plini de râvnă și de Duhul Sfânt.

Așa să vă ajute Dumnezeu Cel întrupat și înviat din morți!

Cu respect, pr. dr. Ciprian Staicu

Lupta oficială, asumată și continuă a pliromei Bisericii contra panereziei ecumeniste a fost declanșată astăzi

Azi, 4 aprilie 2017, cu ajutorul lui Dumnezeu s-a desfășurat Sinaxa inter-ortodoxă de la Thesalonic. Ziua a fost foarte plină; de dimineață am vorbit la telefon cu părintele Theodor Zisis, care ne-a spus că nu va participa la Sinaxă și ne-a invitat la Pereea, lângă Thesalonic, să ne explice motivele sale.

Ne-a spus că a apărut o ispită, o problemă de comunicare și de hotărâre, că părinții aghioriți vor să transforme Sinaxa în ceva nepotrivit, cu accente violente de limbaj și că, pentru a nu se provoca tulburare, el nu va participa.

Mărul discordiei a fost reprezentat de problema iconomiei sau a acriviei în ceea ce privește viitorul luptei antiecumeniste. Am filmat o oră și jumătate, cu întrebări și răspunsuri, iar în final am plecat spre biserica Sf. Dimitrie, deciși să mergem totuși la sinaxă, iar dacă lucrurile o iau razna, să părăsim sala.

Însă surpriza a fost foarte pozitivă: o sală plină, peste 1.000 de oameni, au fost foarte mulți participanți români, iar duhul a fost foarte pașnic, constructiv, ortodox.

Îmi pare rău că românii nu au înțeles cele prezentate în greacă – părintele Sava a făcut efortul de a da spre traducere în română textul conferinței sale, împărțind-o la mulți dintre românii prezenți – dar am făcut un rezumat al fiecărei intervenții, care urmează a fi publicat săptămâna viitoare, acum fiind în Sf. Munte.

Totuși, la finalul Sinaxei am realizat, în mijlocul românilor prezenți, următoarea înregistrare, care rezumă cele petrecute, mai ales rezoluția votată în final în unanimitate de cei prezenți.

Unii greci ne-au felicitat personal – mai ales au dorit a transmite acest lucru tinerei eleve Iuliana Chiperi de la Seminarul Teologic “Veniamin Costachi” din Târgu-Neamț – pentru lupta antiecumenistă. Gheron Sava a afirmat în plen că, iată, o fetiță română ne dă lecții tuturor cum trebuie să ne raportăm la erezie: refuzând-o total. De fapt, putem, spune că a fost o frumoasă Sinaxă greco-românească.

Deci a fost condamnat ecumenismul și Sinodul din Creta de către clerul și poporul prezent și s-a cerut ierarhilor ortodocși din întreaga lume să ia atitudine hotărâtă împotriva ecumenismului și a hotărârilor eretice ale sinodului cretan din 2016.

Până atunci este clar că discuția despre existența sau nu a harului în BOR nu își are sensul, ci trebuie să ne concentrăm pe luminarea cât mai multor clerici și mireni referitor la panerezia ecumenistă, pentru ca frontul de luptă antieretic să crească și să se întărească.

În concluzie, mărturisim clar că harul lucrează în Biserică și că este nevoie de mărturisire și de asumarea întreruperii pomenirii, pe care toți cei prezenți la această Sinaxă au făcut-o cu toții, clerici și mireni.

Vom reveni cu amănunte, inclusiv din Sf. Munte, peste câteva zile.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

 

a consemnat pr. Ciprian Staicu,

cu rugăciunile tuturor fraților români prezenți:

ieromonahi, monahi, monahii și mireni

PS – textul omiliei lui Gheron Sava pentru sinaxa de la Thesalonic a fost tradus de altcineva în limba română. Autorul a împărțit la Sinaxa de la Thesalonic varianta în limba română direct. Eu nu am văzut originalul grec, ci doar am preluat textul în română așa cum era, însă mi s-a transmis că traducerea din greacă nu a fost exactă, deci informația despre un viitor sinod și despre desfășurarea lui în Ucraina nu se confirmă. Îmi cer iertare pentru neplăcerile provocate fără voie. Nu a fost inițiativa mea, ci doar am transmis ceea ce mi s-a dat. Am modificat și textul omiliei primite. Ce se va întâmpla în viitor doar Dumnezeu știe. Să avem nădejde, întru rugăciune. (pr. Ciprian).

Cuvânt de salut la Sinaxa inter-ortodoxă din 4 aprilie 2017 (Thesalonic, Grecia)

Înaltpreasfinţiile Voastre,
Preacuvioşiile Voastre, Preacucerniciile Voastre,
Distinşi Domni Profesori,
Fraţi şi surori întru Hristos,

Îngăduiți-mi ca, deși suntem încă în perioada Postului Mare, să îmi exprim sentimentele pe care le am acum nu cu cuvintele mele sărace, ci cu esența credinței noastre, salutându-vă pascal: Hristos a înviat!
Este o mare bucurie pentru mine, cât și pentru românii care au venit la această Sinaxă nu numai din România, ci din întreaga lume, să fie împreună cu voi pentru a ne face datoria ca mădulare ale Bisericii lui Hristos și să condamnăm împreună panerezia ecumenismului și sinodul tâlhăresc din Creta.
Așa cum va spune și domnul Mihai Chirilă, în România se duce acum cea mai aprigă luptă împotriva ecumenismului, dar și prigoana împotriva ortodocșilor este cea mai mare. Noi trăim, într-o anumită măsură, ceea ce au avut de îndurat înaintașii noștri la mijlocul secolului al XX-lea, când sute de mii de români au fost chinuiți și uciși în închisorile comuniste, pentru că nu s-au lepădat de credința în Hristos. Noi încă nu am suferit fizic, dar nu este exclus ca așa ceva să se întâmple în viitor. Pentru că noi îi iubim mult pe acești Noi Mucenici, ei ne ajută să trecem prin prigoană, să le urmăm exemplul și nu vrem să pierdem această mare șansă la mântuire.
Suntem singura țară ortodoxă în care toată ierarhia susține ecumenismul și ne este foarte greu. Suntem ca oile fără păstor și vrem să ne ferim de orice cădere, atât în schismă, cât și în erezie. Am încercat să păstrăm o linie de mărturisire patristică, să ne ferim de pericole. Sunt mulți trădători care au fost infiltrați deja printre noi. Considerăm că cel mai important este să slujim cât mai des Sfânta Liturghie, căci puterea nu este a noastră, ci a lui Hristos, pe Care Îl iubim, așa nevrednici cum suntem.
Am așteptat cu multă nerăbdare această zi și știm că acum și aici Iisus Hristos, împreună cu Biserica biruitoare, este alături de noi toți. Lupta va fi lungă, însă acest început de azi și această condamnare a panereziei ecumenismului este foarte importantă. Este pregătirea noastră pentru vremurile din urmă. Cred cu tărie acest lucru și mă rog Domnului ca, orice s-ar întâmpla, să nu ne pierdem mântuirea.
Pentru că am puține minute la dispoziție și pentru că în finalul Sinaxei este prevăzut un timp pentru discuții, aș dori să îi întreb pe preasfințiții ierarhi prezenți și pe părinții profesori, dar și pe părinții aghioriți următoarele lucruri:
1. Cred că întreruperea pomenirii ierarhilor ecumeniști nu este de ajuns, nu îl ferește pe mărturisitor de alte căderi. Acum avem următoarea problemă: primul cleric român care a întrerupt pomenirea a ajuns să dea Sfânta Împărtășanie în cutiuțe credincioșilor mireni, pentru ca aceștia să se împărtășească singuri acasă, în fiecare zi. Credincioșii dau un bip pe telefonul mobil al părintelui, aceasta înseamnă că își cer iertare pentru păcatele lor, după ce le-au ”spovedit” în fața icoanei Mântuitorului, în taină, acasă la ei, iar părintele le dă dezlegare tot printr-un bip. Credem că această practică este o batjocorire a Tainei Spovedaniei, a Tainei Împărtășaniei și a Tainei Preoției și vă rugăm să ne dați un răspuns patristic la acest subiect, ca să putem să îi ferim pe oameni de așa ceva.
2. După anathematizarea de astăzi a ecumenismului și a sinodului din Creta ce anume se schimbă în Biserica lui Hristos? În ce situație sunt preoții și credincioșii care rămân de partea ecumenismului? Biserica ecumenistă va mai avea har sau nu? Oamenii ne întreabă, ce le putem răspunde?
3. Suntem până acum cinci preoți români care am fost caterisiți de ecumeniști. Ce să răspundem oamenilor care ne privesc cu neîncredere, ca pe niște trădători sau ca foști preoți, fără har?
4. Noi pomenim la sfintele slujbe pe toți ierarhii care învață drept cuvântul adevărului. Încă nu avem nici un ierarh antiecumenist român. Cât timp vom mai putea pomeni așa? Vom fi primiți sub o altă jurisdicție, fără a crea vreo schismă sau rămânem în starea aceasta? Nu vrem să provocăm schisme, ci să ducem lupta din interiorul Bisericii, până la sfârșitul vieții noastre.
5. După Sinaxa de astăzi ce să le spunem oamenilor, pe care până acum i-am trimis la bisericile unde slujesc ecumeniștii sau cei nehotărâți doar ca să facă misiune, să împartă broșuri, să vorbească cu preoții, cu ceilalți credincioși, dar să nu se împărtășească acolo. De acum înainte ce să le spunem să facă? Subliniez că este foarte vie conștiința dogmatică la cei care deja s-au hotărât să nu accepte hotărârile sinodului tâlhăresc din Creta.
Aceste întrebări le voi lăsa aici la prezidiu și așteptăm răspunsul dvs. Noi am trecut prin 50 de ani de comunism ateu și 25 de ani de post-comunism. Nu mai știm așa multă teologie patristică și vă rugăm să ne călăuziți întru adevăr.
Vreau la finalul cuvântului meu să prezint pe scurt și broșura pe care am editat-o acum două săptămâni, subliniind că ea deja a fost tradusă în limba franceză și engleză, pentru cei care vor să știe mai multe despre ceea ce se va discuta și azi aici.
Broșura este destinată oamenilor care nu cunosc subiectul sinodul din Creta sau au fost dezinformați în legătură cu acesta. Ea a apărut cu binecuvântarea părinților aghioriți, cuprinde 40 de argumente teologice că sinodul din Creta nu a fost în duhul Sfinților Părinți. De asemenea cuprinde o scurtă istorie în câteva paragrafe a tuturor celor 9 Sinoade Ecumenice, ca toți cititorii ei să știe ce înseamnă un asemenea Sinod. Are și citate patristice și contemporane împotriva ecumenismului, precum și o declarație antiecumenistă foarte clară. Am împărțit deja gratuit peste 4.000 de exemplare și am oferit-o și pe internet celor care vor să o tipărească singuri și să o ofere cunoscuților lor.
Am început această luptă pentru că vrem să fim ai lui Hristos. Știm că este nevoie de jertfire de sine și vă rugăm să ne pomeniți în rugăciunile voastre, ca Domnul să ne întărească pe calea mărturisirii. Mărturisitorii credinței în România sunt din ce în ce mai mulți, slavă lui Dumnezeu, cu toate că ecumeniștii împrăștie multă teroare, minciună, calomnie în jurul lor. Dar, așa cum îmi spunea duhovnicul: ”fiecare face ce păcate vrea.”
Vă doresc statornicie în adevăr și Învierea Domnului Iisus Hristos să aducă lumina necreată a harului în sufletele tuturor. Noi vă dorim din tot sufletul sănătate și mântuire. Nu trăim pentru lumea aceasta, ci pentru veșnicie.

Vă mulțumesc!

Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu