Varava a fost slobozit, iar Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit.
Oare se mai se poate întâmpla aceasta și astăzi?
Sfântul Nicolae, Episcopul Ohridei și Jicei
Sunt întâmplări în istoria neamului omenesc care, precum un clopot mare, răsună în urechile celor ce aud și cheamă conștiința la o trezire. O astfel de întâmplare, care de două mii de ani tulbură conștiința oamenilor, este alegerea între Hristos și Varava sau Baraba – așa cum pronunță ereticii din Apus.
Cel ce a propus și a prezidat această alegere a fost Ponțiu Pilat, un roman politeist; cei care au ales au fost evreii monoteiști. Pilat a încercat tot ce putea ca să-L slobozească pe Iisus, căci nu izbutise să găsească vreo vină la El. Cea din urmă încercare a fost de a-i pune pe evrei să aleagă: Iisus ori Varava.
El a socotit logic: nici o învinuire împotriva lui Iisus nu era dovedită, în vreme ce toate învinuirile aduse lui Varava erau probate și vădite. Varava își merita moartea, ca răzvrătit și ucigaș. Pilat nădăjduia că de fapt conștiința mai marilor iudeilor nu se mistuise întru totul și că aceștia vor izbuti să se înalțe deasupra răutăților și netrebniciei personale și să aleagă pe Cel Drept în locul unui făcător de rele.
Pilat gândea că oamenii îl vor alege, negreșit, pe Iisus și din pricina praznicului în ajunul căruia trebuia încheiată alegerea. Căci oare care era rostul Marelui Praznic, dacă nu de a curăți și de a sfinți conștiința omului? Poporul monoteist, Praznicul Paștilor, Dreptul Iisus!
Pilat socotea că în câteva clipe, prin slobozirea dreptului Iisus, o va bucura și pe soția sa, Claudia, care îl rugase să nu verse sângele acestui Drept. Așa că politeistul Pilat a strigat monoteiștilor evrei: Pe care voiți să slobozesc vouă, pe Varava sau Iisus?
Dar, spre marea mirare a politeistului Pilat, evreii monoteiști au strigat puternic: Pe Varava, pe Varava!
Nedumerit și palid în urma unui astfel de răspuns, Pilat a mai pus o întrebare acelei gloate îndrăcite, nechibzuite și fără conștiință – politeistul către monoteiști: Dar ce voi face lui Iisus, ce se zice Hristos? La aceasta monoteiștii au urlat precum niște lupi flămânzi: Să se răstignească! Să se răstignească!, iar politeistul Pilat și-a spălat mâinile de sângele dreptului.
Și lupii în piele de om au urlat din nou, ca și cum ar fi fost cuprinși de turbare: Sângele Lui asupra noastră și a copiilor noștri! (Matei 27, 17-25).
Ce s-a întâmplat și se întâmplă și astăzi: Varava a fost slobozit, iar Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, a fost trimis pe Golgota și răstignit pe cruce. Iar când cel mai drept de sub soare și mai presus de soare Își dădea sufletul pătimind pe cruce, Varava, în pivnițele Ierusalimului, îi cinstea pe cei ce-l aleseseră.
Alegere între Dumnezeu și satana. Alegere între binefăcător și răufăcător. Alegere între Iisus și Varava.
Aceasta este, într-adevăr, marele clopot ce tulbură în fiecare zi conștiința omenească. Toți se întreabă: Cum s-a putut întâmpla așa ceva?
Și noi ne întrebăm: Cum de mai se poate întâmpla aceasta și astăzi?
Oare nu vedeți, fraților, că și în zilele noastre la alegeri câștigă Varava și pierde Iisus?
Pricina întunecatului zbucium al omenirii apusene (astăzi și răsăritene, în egală măsură – n.n.) se poate lămuri într-un cuvânt: pentru că l-au ales pe Varava, în locul lui Hristos; pentru că au ajuns barabe[1], în loc să fie creștini. Barbare le sânt și țelurile, barbare și mijloacele[2].
Țelul lor este să se înalțe pe sine și pe poporul lor până la ceruri, iar pe ceilalți oameni și popoare să îi calce în picioare, ca noroiul; iar mijloacele sunt aceleași cu cele ale lui Varava: uneltiri, minciună, răzvrătire și sânge.
Care este pricina întunecatei tragedii sârbe din ultima vreme? Aceeași ca și pricina întunecatei tragedii europene. Mai-marii sârbilor (românilor, creștinilor – n.n.) l-au ales pe Varava în locul lui Hristos. Se cuvenea ca poporul creștinesc să se ridice împotriva acestei grozăvii și rușini, dar nu s-a ridicat. De aceea s-au abătut și peste casa noastră flăcările războiului, în care mulți dintre noi au ars și din care am ieșit toți cu arsuri dureroase (încă se întâmplă și în aceste zile, în războiul ruso-ukrainean și cauza este aceeași: l-au ales pe Varava în locul lui Hristos – n.n.).
Și acum, fraților, ce vom face? Întrebările care ne stau înainte sunt: Ce vom face? Cum vom face? Cu cine vom face?
Trebuie să fim de acum înainte pentru Hristos și împotriva tuturor barabelor din lume. Ori ne vom îngădui să fim mai păgâni decât politeistul Pilat? El, politeist fiind, a vrut să-L scape pe Hristos de evrei. Precum au fost în trecut evreii pentru Varava, așa și creștinii de astăzi, ai Europei, sunt pentru tâlhar și împotriva lui Dumnezeu.
Alegeți, fraților, viața sau moartea, cinstea sau rușinea, lumina sau întunericul, dreptatea sau nedreptatea, Dumnezeu sau diavolul, alegeți! Alegeți ori Hristos, ori Varava. De această alegere a ținut tot trecutul vostru. De ea va ține și tot viitorul vostru. Amin.
(Sfântul Nicolae Velimirovici,
Prin fereastra temniței,
Editura Predania, pp. 42-44)
Notă: titlul aparține redacției.
[1] Joc de cuvinte, în original: numele Varava este transliterat în unele limbi din Europa Apuseană „Baraba”; în limba sârbă „baraba” înseamnă vagabond, om fără căpătâi.
[2] Iarăși joc de cuvinte, în original, bazat pe asemănarea fonetică între „baraba” și „barbar” – paronomază.
