Omul nu vrea să știe adevărul, ci vrea să fie păcălit. Acest lucru l-am citit de curând undeva. Bietul om…
În 2004 am fost trimis de ÎPS Ioan Selejan la studii în Grecia. De fapt voia să scape de mine. Nu suporta faptul că eu nu suportam minciuna. M-am întors în 2010. Același om.
În 2012 am ținut în California câteva conferințe despre Sfinții din închisorile comuniste. Am fost acolo cu binecuvântarea părintelui Iustin Pârvu. Am primit ofertă de a rămâne preot la grecii din San Francisco. Am refuzat, m-am întors acasă, mi-am făcut împreună cu familia o căsuță.
Acasă, în județul Covasna, printre unguri. Dar cei care m-au săpat nu au fost în primul rând ungurii, ci psd-iștii și masonii, care făceau pe patrioții și își vedeau de planurile lor pe termen lung: surparea Ortodoxiei și a neamului românesc.
În 2016 m-am îngrădit de panerezia ecumenistă. De 8 ani duc cu demnitate această luptă, studiind, scriind, traducând, tipărind cărți ortodoxe, în același timp slujind lui Hristos în chip liturgic. Am avut multe contacte cu diaspora românească. Am avut fii duhovnicești printre ei. Odată cu plandemia nu am mai fost acolo; unii s-au repatriat.
Am avut de îndurat continuu umilințe, prigoană, din afară și din interior, de la eretici și de la frații mincinoși. Dar toate au trecut ca un fum, cu ajutorul lui Hristos.
Acestea fiind spuse, iată că acum țara fierbe. Încearcă să își aleagă un conducător. de aceea iată ce spune acum conștiința mea (voi enumera, ca să fiu succint):
1. Oamenii s-au descreștinat profund. Mulți din cei care au rămas creștini (și aici mă refer la cei botezați ortodocși) sunt superficiali. Adică oamenii se gândesc la cele ale acestei vieți și deloc serios la veșnicie. Ori acest lucru nu face cinste niciunui creștin.
2. Orice păcat se plătește. Cu atât mai mult fărădelegile. Dar oamenii nu vor să audă de pedeapsa primită pentru păcat. Însăși atenția lor îndreptată spre bunăstare lumească este cea mai mare pedeapsă: să stingi dorul de veșnicie din tine.
3. Azi mulți pun accentul pe neam. Poate nu știu că există o erezie, numită etnofiletism, adică acea iubire de neam, care pune neamul mai presus de orice. Iar de Dumnezeu se folosesc fără scrupule când și cum au nevoie de numele Lui.
4. Trăim, murim, ne ducem la judecată. Toți pederaștii și pedofilii nepocăiți se vor duce în focul nestins al iadului. De ei aici doar te poți feri ca de ciumă și să spui NU la tot ceea ce ei cer și pretind. Și să fii stâncă împotriva lor, chiar cu prețul vieții tale pământești. Așa dovedești că ești al lui Hristos.
5. La Judecată vom avea de răspuns despre cât de credincioși am fost lui Hristos: în fața păcatelor, a trădării, a ereziei, a minciunii, a hoției, a simoniei, a masoneriei, a avortului etc.
6. Ambii candidați la postul de președinte au spus că nu sunt împotriva avortului. Ca să nu le sară uni în cap. Deci, chiar dacă ești pro choice (pentru alegere liberă), dacă nu spui pe șleau că avortul este o crimă abominabilă și că ești total împotriva lui, nu ai cum să fii de partea Creatorului Dumnezeu.
7. Neamul nostru piere nu de foame sau de frig, ci pentru că pruncii sunt măcelăriți zi de zi, fără excepție. Mii și milioane. În România. Și vine Călin file de poveste masonică și ne spune că vrea să salveze neamul, dar nu este împotriva avortului? Adică ești pentru o viață de bunăstare, dar nu te împotrivești genocidului?
8. Războiul din Ucraina va fi gata curând, spre a face loc celui din Iran. Toți cei implicați în jocurile politice spun că nu sunt antisemiți. Asta înseamnă de fapt un singur lucru: închid ochii la crimele abominabile ale evreilor în Gaza. Păi dacă închizi ochii la avorturile românești, nu este mare lucru să faci același lucru și cu referire la niște oameni aflați departe de tine, de care, la urma urmei, nu îți pasă. Chiar dacă vorbești despre pace. Doar și ecumenismul vorbește despre… iubire. Dar este ură de Hristos.
9. Vrei să fii om, dar durerea oamenilor de departe nu o vezi. Cum ești ortodox, dacă în inima ta nu este loc pentru sobornicitatea acestei lumi create de un singur Făcător?
10. Ceea ce trăim acum este pur și simplu pedeapsa lui Dumnezeu. Românii L-au trădat, cei care se folosesc de numele Lui L-au trădat, ierarhia L-a trădat. Iar anii de pocăință nu au fost folosiți pentru a o dobândi.
Plâng pentru poporul meu și mă rog lui Hristos să dea fiecăruia în parte – și mie – gând și faptă de adâncă pocăință pentru tot ce I-am greșit – și să nu ne dea pe mâna lui antihrist, căci digitalizarea totală este aproape, lepădarea de Dumnezeu este la culme și lumea a înebunit cu totul, fiind controlată de demoni (cu excepția turmei mici, care Îl iubește pe Hristos, pătimește pentru El și stă cu trezvie, drept învățând cuvântul adevărului).
Duminică voi săvârși Sfânta Liturghie. Alt vot nu știu. Și nici nu îmi trebuie, căci lumea aceasta este la apusul ei, dar noi stăm cu ochii ațintiți spre Răsăritul de Sus: HRISTOS DOMNUL SLAVEI!
pr. Ciprian Staicu
