Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Cuvânt la Praznicul Cincizecimii (8 iunie 2025)

Erezia papistașă Filioque și combaterea ei ortodoxă – fișe de idei

Teologul catolic B. Bartmann scrie: „Filioque apare prima oară la Fericitul Augustin.” (vezi P. Trembelas, Dogmatica…, volumul I, Atena, 1959, p. 286)

Mai înainte de Fericitul Augustin, nefericiții în ce privește credința, Tertulian și Origen, care au avut erezii, au introdus o învățătură asemănătoare despre Duhul Sfânt.

Mai rău, Origen a mers mai departe și a spus că Duhul Sfânt ar fi cea mai cinstită creatură a Fiului. Dar în altă parte tot el observă că Duhul Sfânt nicăieri în Scriptură nu este numit creatură. (Despre principii, I, 3, 3)

Înaintea lui Augustin, Sfântul Ambrozie al Milanului vorbește despre purcederea Duhului și de la Fiul, însă expresia „purcede de la Tatăl și de la Fiul” (procedit a Patre et Filio) o folosește în sensul trimiterii temporale a Duhului și nu în cel al purcederii Lui veșnice. (P. Trembelas, Dogmatica…, vol. I, Atena, 1959, p. 286)

Corect a observat Sfântul Ioan Damaschin că Duhul Sfânt este numit Duhul Fiului nu pentru că ar purcede din Acesta, ci ca Cel ce Se arată prin Fiul: „prin Fiul El se arată și Se trimite creației, dar nu are din El (din Fiul) existența.” (Omilie la Sâmbăta Mare, 4, în P.G. vol. 96, coloana 605B)

Fericitul Augustin a ajuns în final la Filioque identificând evident purcederea veșnică (de dinainte de veci) și arătarea în timp a Duhului în lume.

Însă învățătura lui Augustin despre Filioque nu a fost folosită vreme de secole întregi ca un izvor dogmatic autentic nici măcar de către Biserica Apuseană (înainte de Schismă). Această părere înșelată a lui a fost folosită de teologii latini ca armă împotriva teologilor greci numai la Sinodul de la Florența (1438-1439).

Conform lui Ghenadie Scholarios, chiar și dacă Augustin învăța Filioque, Biserica nu își va schimba credința ei pentru Augustin, pentru că Biserica nu este rânduită de către Augustin, ci Biserica, prin Sfânta Scriptură și prin Sinoadele Ecumenice, își stabilește canoanele sau legile credinței. (Ghenadie al Constantinopolului, Despre Duhul Sfânt, 2, 2, în P.G. vol. 160, col. 694B)

Bine a observat Sfântul Marcu Eugenicul că Domnul Hristos, dacă ar fi fost corect Filioque, nu ar fi spus „Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede” (Ioan 15, 26), ci Duhul „Care din noi purcede (este purces).” (în Acta Concil. Florent., sess. XXIII)

Ghenadie Scholarios le-a spus latinilor: „Noi în Biserică credem ceea ce Scripturile canonice recomandă și Sinoadele comune ale credincioșilor prezintă în Biserica lui Hristos, nu credem în Augustin.” (Împotriva adăugirii…, în P.G. volumul 160, coloana 718B)

Sfinții Părinți ai Bisericii știau că niciodată o înșelare nu se combate prin adăugarea unei alte înșelări. Patriarhul Ghenadie Scholarios spune că erezia Filioque a fost folosită din motive de combatere a arienilor, însă în niciun fel ea nu poate constitui învățătura autentică a Bisericii.

(Din lucrarea monumentală Ortodoxia și papismul,

în pregătire pentru tipărire)

Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu