Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Un gând al Sfântului Serafim de Sarov despre sufletul smerit și cel mândru…

/ By / In Fără categorie

„O, cât de mult trebuie să Îl rugăm pe Domnul, ca să dea sufletului Duhul Sfânt Cel smerit!

Sufletul smerit are parte de o mare odihnă, însă cel mândru se chinuie pe sine însuși.

Cel mândru nu cunoaște iubirea lui Dumnezeu și se află departe de El. Se mândrește că este bogat și cunoscător și slăvit, însă nu cunoaște sfârșitul lui întru sărăcie și osândă, pentru că nu L-a cunoscut pe Dumnezeu.

Însă celui care se luptă împotriva mândriei Domnul îi va veni în ajutor, ca să biruie această patimă.”

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2019/07/blog-post_676.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

„Până când moartea ne va despărți?” GREȘIT! Pentru cine iubește cu adevărat, se zice așa: „până când moartea ne va uni pe veci!”

/ By / In Fără categorie

Mai demult, lângă un mic sat din Creta, într-o dimineață, când începea să se lumineze de ziuă, au apărut în larg, pe mare, corăbii cu pirați.

Toți sătenii s-au tulburat foarte tare când le-au văzut, cuprinși de frică și de neliniște și au alergat încolo și încoace spre a se ascunde înainte ca pirații să își pună piciorul pe uscat.

Fiecare făcea ce putea, dar înainte de orice avea grijă de fete, ca nu cumva acestea să cadă în mâinile necredincioșilor. Pe Maria a lui Constantin au ascuns-o în fântână, pe Lena al lui Manole în capătul unei curți mari, iar pe Mitso al lui Anastasie au ascuns-o în spatele stâncii mari din fața turmei de oi, iar de acolo ea urmărea în tăcere ce se întâmpla în sat.

Pirații au ajuns pe țărm și au început să urce malul abrupt spre sat, iar Ioannis a alergat repede la coliba lui, care era la marginea satului. Soția lui, Akrivi, stătea pe prispă și fredona un cântec.

– Vai de mine, Akrivi, hai repede înăuntru și să te ascund undeva, a spus Ioannis înspăimântat, încuind ușa de două ori.

– Dragul meu, ce se întâmplă și de ce vorbești în șoaptă? a răspuns ea.

– Au venit pirații și mă tem pentru tine, să nu cumva să îți facă rău.

Akrivi a început să râdă încet, discret.

– Moșul meu drag, pentru aceasta te tulburi așa de tare? Pentru vlăstarele tinere este pericol, dar nu pentru mine, care sunt trecută de 80 de ani.

El s-a uitat la ea dulce, cu durere. Și i-a răspuns:

– Și dacă te vor privi așa cum te privesc ochii mei?

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2019/07/blog-post_114.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

„Fără faptele virtuții nu vom dobândi niciodată comuniunea cu Dumnezeu” (Sfântul Isaac Sirul)

/ By / In Biblioteca, Biblioteca, Biblioteca, Biblioteca, Biblioteca, Biblioteca, Biblioteca, Comunitatea Terapeutică Ortodoxă Sf. Efrem cel Nou, Comunitatea Terapeutică Ortodoxă Sf. Efrem cel Nou, Comunitatea Terapeutică Ortodoxă Sf. Efrem cel Nou, Comunitatea Terapeutică Ortodoxă Sf. Efrem cel Nou, Comunitatea Terapeutică Ortodoxă Sf. Efrem cel Nou, Comunitatea Terapeutică Ortodoxă Sf. Efrem cel Nou, Noutăți, Noutăți, Noutăți, Noutăți, Noutăți, Noutăți, Noutăți, Revista Curajul de a fi fericit, Revista Curajul de a fi fericit, Revista Curajul de a fi fericit, Revista Curajul de a fi fericit, Revista Curajul de a fi fericit, Revista Curajul de a fi fericit, Revista Curajul de a fi fericit

Cel desfrânat nu are minte smerită și inimă curată și mănâncă din hrana fiarelor (a demonilor) și nu a îngerilor. Omul smerit este înfrânat și cu bun simț, iar cel mândru este slujitor al desfrânării.

Iubește sărăcia. Ai grijă de sufletul tău, îndepărtează-te de oameni. Îmbracă-te cu haine simple, pentru că este mândru cel care se împodobește cu veșminte de vază.

Cu toate că sunt bolnavi sufletește, mulți au intrat în marea lumii pentru a vindeca (salva) sufletele altora și și-au pierdut și propriile lor suflete, pentru că au devenit pătimași și morți sufletește.

Oriunde ai merge fii străin de tine însuți (adică nu îți îndeplini poftele, nu îți face voia  – n.trad.) și te vei feri de pierderea îndrăznelii în rugăciune. În orice situație prefă-te că tu nu cunoști nimic (că ești neștiutor, de nebăgat în seamă – n.trad.).

Vorbește ca unul care vrea să învețe de la alții, nu ca un învățător. În orice problemă să consideri că ai nevoie de învățare și vei fi înțelept în întreaga ta viață.

Nu citi niciodată cărți ale ereticilor! Să citești întotdeauna cărțile învățătorilor Bisericii noastre (adică ale Sfinților Părinți – n.trad.).

Binecuvântează (Vorbește frumos) întotdeauna și să nu blestemi! Pentru că binecuvântarea naște (aduce) binecuvântare și acuzația osândă.

Nu îl învăța pe altul ceea ce tu nu ai învățat prin faptă.

Când harul dumnezeiesc îți deschide ochii sufletului, atunci lacrimile curg ca dintr-un izvor, iar acesta este cel mai vădit semn al cercetării (binecuvântării) dumnezeiești.

În casa ta să îi primești numai pe cei asemenea ție în ceea ce privește modul de viețuire, punctul de vedere, cugetul și virtutea.

Lipsa mâncărurilor îl duce pe om la înfrânare, iar abundența la neînfrânare. Cel care biruie în războiul simțurilor seamănă cu cel care închide porțile cetății și se luptă numai cu vrăjmașii care au pătruns deja în interiorul ei.

Dacă nu moare omul cel din afară față de toate lucrurile lumii și față de păcat și de dorințele rele și de gândurile rele, nu se va mișca (sălășlui) în om dulceața Duhului Sfânt.

Fericit cel care se liniștește (trăiește isihast) și se ocupă numai cu rugăciunea și nu se preocupă de nimic altceva (desigur, se referă în special la monahi – n.trad.).

Cel care s-a îndepărtat de lume prin modul său de viață a aflat în sufletul său taina fericirii veșnice și s-a învrednicit de harul dumnezeiesc.

Sursa – https://synaksiorthodoxon2.blogspot.com/2019/07/blog-post_2.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu