Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Primăvara mântuirii, adică Hristos, Domnul nostru!

10001

 

Mitropolitul Antonie Plămădeală al Ardealului, zicea că „istoria este o sursă inepuizabilă de înţelepciune”. Dacă simţim că nu ştim ce cale să urmăm, o atitudine înţeleaptă este a privi spre trecut, la pilda înaintaşilor şi să renaştem duhovniceşte din ea, să făptuim ca şi ei, având mărturia istoriei că etosul lor merită a fi întrupat şi în viaţa românului secolului XXI. Chiar dacă românii au avut de înfruntat teroarea istoriei, nu au fost înghiţiți de negura istoriei, ci au dăinuit, cu ochii aţintiţi spre Cel care a făgăduit fericirea cea veşnică tuturor împlinitorilor voii Lui sfinte.

În ultimul interviu acordat de Pr. Dumitru Stăniloae înainte de plecarea sa înspre veşnicie, marele teolog îi spunea lui Costion Nicolescu şi, prin el, nouă tuturor: sfinţenie, mucenicie, model de viaţă curată, generoasă, jertfelnică. Aceasta este ortodoxia noastră românească. Şi n-a plecat oricum dintre noi părintele Dumitru, ci avertizând: Ne piere neamul!

De aceea, cred că este nevoie de un plan concret, de soluţii clare pentru a scoate neamul românesc din fundătura în care nu au reuşit 20 de veacuri să îl împingă, dar noul umanism se pare că o face cu succes. Acest plan de resacralizare nu îl pot alcătui singur, ci trebuie să apelez la oameni în care duhul înţelepciunii este viu.

Mai întâi trebuie amintite aici cuvintele mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei: el propunea un principiu revoluţionar, pentru reaşezarea societăţii pe baze mai solide şi mai drepte: în locul aristocraţiei care pretindea că i se cuvinte totul prin simplul certificat al naşterii, el propunea meritocraţia, principiul accesului tuturor la toate poziţiile şi demnităţile în societate, pe baza meritului, a valorii personale.

Folosind un termen din informatică, părintele Rafail Noica spunea că astăzi suntem formataţi aşa încât Dumnezeu nu mai are acces la noi şi că, de fapt, noi nu ne dăm seama cât de mult trăim în închipuire. Sensul acestei închipuiri este dezvăluit prin sintagma drogare a simţurilor, tot mai stăpânitoare în societatea contemporană în general şi în cea românească în particular:

  1. a) drogul ochilor, realizat prin scene erotice care au împânzit mijloacele mass-media şi nu numai, dar şi prin moda tot mai senzuală, care se shimbă într-un ritm ameţitor, se vulgarizează chipul autentic al românului. Românul spune: ori te poartă cum ţi-e vorba, ori vorbeşte cum ţi-e portul. Sensul acestui port este legat, dincolo de hainele de pe noi, şi de sufletul nostru. Din păcate, societatea contemporană a devenit o arenă de confruntare, în care fiecare om, bărbat sau femeie, se luptă pentru a ajunge sus, indiferent prin ce mijloace.
  2. b) drogul gustului este variat: unii doresc ameţeala prin alcool, în vreme ce alţii doresc drogurile, deoarece sunt la modă. Însă cel mai des produce dependenţă drogul prin care se vulgarizează limbajul. Societatea românească oscilează verbal azi între o balcanizare şi o cocacolizare a limbii. Dialogul dintre oameni a devenit tot mai vulgar. Suntem însă pe zi ce trece tot mai gălăgioşi, mai aplecaţi spre o dispersare iraţională a cuvintelor noastre, fără a ne da seama că ele, chiar şi cele vulgare, sunt o secătuire a eului nostru, deoarece le scoatem din noi, şi ne vlăguim sufletul, golindu-l.
  3. c) drogul tactilului – remarcăm o deschidere nesăbuită a societăţii noastre spre rebuturile occidentale sau spre cele orientale de mahala. Nu se mai cultivă sentimentul frumosului din inima omului, ci se injectează în el mesaje codificate sau directe, prin care acesta îşi pierde sensul sănătos al vieţii sale.
  4. d) drogul mirosului, care face ca omul să nu mai aprecieze frumuseţea unui câmp cu flori, fiind prea infestat de nicotina care i-a anihilat plămânii sau de gazele de la eşapament care epuizează omul pe stradă şi îi distrug sănătatea.

Sunt multe forţe care ar dori să ne vadă o ţară de nevertebraţi spiritual şi economic, o ţară permanent cu mâna întinsă. În primul rând ar trebui recomandată citirea, pentru cei care nu au făcut-o, a unei cărţi de mare valoare a spiritualităţii ortodoxe – Paza celor cinci simţuri, a Sfântului Nicodim Aghioritul. Cine să ne sfătuiască mai bine decât un sfânt, înţeleptul prin excelenţă, biruitorul patimilor şi făptura unită cu Dumnezeu? Lupta este dură, însă ea trebuie dusă. Nu avem voie să cădem în deznădejde, căci Dumnezeu nu că va birui lumea, a biruit-o deja prin Iisus Hristos. Există azi curente, precum Emo, care reprezintă încercarea diavolului de a câştiga fără replică sufletele celor ce-i cad în mreje, mai ales tineri şi copii. Cine s-ar fi gândit că vom asista la o efervescenţă a religiei tristeţii, a cultului disperării şi al sinuciderii? Iată ce se întâmplă când cel ce caută, o face strâmb, fără înţelepciune.

Azi Biserica este înconjurată de trei curente spirituale universale: un curent este caracterizat prin lozinca să ţinem la religia veche; al doilea curent vrea o religie nouă, iar al treilea curent nu vrea să ştie de nici o religie. Nu mai este timp de pierdut, căci, cum spune proverbul, a ajuns cuţitul la os. Vom schiţa câteva posibile soluţii:

  1. Spun unii astăzi că Iisus Hristos este depăşit. De fapt aceştia îl urăsc pe Hristos şi nici nu suportă să audă numele Lui ori, dimpotrivă, vorbesc adesea de un hristos făurit după chipul lor, golit de dumnezeire. Şi de ce se crede că Hristos este depăşit? Pentru că nu oferă ceva nou. Însă noutate înseamnă pentru lumea contemporană cădere tot mai jos în păcat, depărtare de la faţa lui Dumnezeu. Adevărul este că omenirea este departe de a fi ca Hristos! Şi aceasta pentru că NU VREA. Lumea este ahtiată după nou, după senzaţional, călcând toate regulile în picioare, toate rânduielile. Pr. Dumitru Stăniloae spunea: cu cât mă duc mai mult în trecut, cu atât văd un om superior omului de azi. Omul nu a evoluat, cum afirmă ateii, ci a involuat, s-a îndobitocit, a ajuns la roşcove şi încă nu se pocăieşte sincer pentru trădarea faţă de Dumnezeu.

Umanismul Ortodoxiei nu e raţionalist, ci credincios, mergând pe formula: tot ce este bun şi frumos este pentru slava lui Dumnezeu. El este democrat, nu este aristocrat. În timp ce umanismul greco-roman pur se adresa unui cerc restrâns de iniţiaţi, savanţi şi literaţi, umanismul ortodox se adresează întregului popor. El poartă pecetea celei mai democrate instituţii a lumii – Biserica. O primă sugestie ar fi căutarea modului teandric de a fi, realizabil numai in Hristos.

  1. Ortodoxia nu este o religie între alte religii. Ea e un mod de viaţă. Viaţa în Hristos este normalitatea existenţei umane. Ortodoxia este Biserică în sensul de Casa sau Trupul împăratului, unde omul Îl cunoaşte dialogic, nu dialectic pe Dumnezeu. Ortodoxia nu a fost niciodată în criză, ci a avut parte doar de provocări. Cine să fi pus în pericol Trupul al cărui Cap este Însuşi Fiul lui Dumnezeu?

Ce este de făcut? Trebuie tăiate de Trupul lui Hristos uscăturile care se propovăduiesc pe ele însele şi, cum spuneam mai sus, pusă în vigoare meritocraţia reală. Preotul nu este actor de teatru, ci este foc ce împăr-tăşeşte creştinilor Focul euharistic dumnezeiesc. Să nu uităm, însă, un lucru: printre milioanele de copii avortaţi în ultimii 20 de ani sigur se găseau şi o mulţime de viitori preoţi de înaltă vocaţie şi jertfelnicie. Cum spunea Andrei Şaguna: vreţi preoţi buni, naşteţi-i!

  1. b) Să nu ne fie ruşine că suntem ortodocşi, să mărturisim, chiar dacă unii vor râde de noi. Să mărturisim cu cuvântul, dar mai ales cu viaţa noastră, pentru a înţelege cei rătăciţi că merită să fii al lui Hristos. Dacă ei râd de noi, oare Dumnezeu n-a văzut şi acest lucru? Deci vom primi plată şi pentru mărturisire, şi pentru răbdare, şi pentru umilinţă.

Bântuie azi prin lume şi prin multe suflete omeneşti un duh demonic al tăcerii, al nemărturisirii lui Hristos, al fricii vinovate de laşitate că ne vom pierde poziţia socială sau respectul şi prestanţa în faţa lumii. Şi atunci când ortodoxul doarme, surprize de genul celei avute de unii nu sunt întâmplătoare, ci grăitoare. Sincretismul religios este aproape pretutindeni la el acasă. O anumită pătură intelectuală confundă ocultismele şi manifestările para-creştine cu elementele spiritualităţii unui popor. Împotriva acestora trebuie ridicat glasul şi mărturisit unicul Adevăr-Hristos.

O mare problemă a ortodoxului astăzi este individualismul lui, atunci când nu înţelege sau nu vrea să recunoască faptul că fiecare cădere este personală, însă ridi-carea e comunitară. Fără aproapele nu ne vom putea mântui. Câţi dintre noi ştim cine este cel de lângă noi, la Sfânta Liturghie? Ne interesează măcar? Oare într-o bătălie fiecare soldat luptă după cum vrea el sau împreună cu toţi camarazii lui, căci numai astfel poate fi înfrânt duşmanul?

  1. Este necesară schimbarea mentalităţii acelora care zic: cred în Dumnezeu şi atât, mai mult nu mă mai interesează, nici de Biserică nu mă apropii. Lor le lipseşte ritmul liturgic pe care îl aveau străbunii. Ţăranii români ÎI aveau pe Dumnezeu în fiecare moment al vieţii lui, peste tot era cu ei. Existau bătrâni analfabeţi, dar care ştiau Evanghelii pe de rost. Şi azi? Ε sigur că dacă imaginea bătrânilor noştri simpli va dispare din sufletul nostru, niciodată nu vom putea să le călcăm pe urme şi să fim buni ca ei.

Desigur, cel mai greu se schimbă mentalitatea cuiva. Nu este nevoie de poliloghie, ci de exemplu viu, să vadă cel rătăcit că se poate trăi şi altfel. Misiune creştină se poate face trăind pur şi simplu în Duhul lui Hristos. Este greu ca atunci când ne trezim dimineaţa, să simţim să Dumnezeu este Cel care ne-a trezit, cand ne apucăm de lucru, să simţim că Dumnezeu ne întăreşte? Avem o tradiţie de 2.000 de ani în spate, care afirmă cu certitudine că numai sub acoperământul harului şi cu ajutorul sfinţilor putem rezista la atacurile diavolului, care nimic nu urăşte mai mult pe lume decât un popor ortodox.

  1. Omul intră in veşnicie cu ceea ce agoniseşte aici. Cum se modelează în lumea asta, aşa se prezintă în faţa lui Dumnezeu. Raiul sau iadul ni le pregătim noi, aici. Sfinţii Părinţi spun că dacă omul duce o viaţă bună, curată, cinstită, când se întâlneşte cu păcatul, acesta nu-1 atrage şi se ruşinează de el. În schimb, omul pătimaş pe dinafară rămâne om, dar pe dinăuntru este chip al păcatelor pe care le săvârşeşte. Părintele Petroniu, fostul stareţ al schitului românesc Prodromu din Muntele Athos, spunea că trebuie să ajungem la conştientizarea păcatului ce ne stăpâneşte şi în care trăim. Şi, mai ales, trebuie să vrem să scăpăm de tirania păcatului – că fără voia omului, remediu nu există! Restul îl face Dumnezeu! Este ca la doctor: doar trebuie noi să mergem la el, nu e necesar să ne tratăm singuri, ci aceasta e datoria şi ştiinţa lui.
  2. Dacă am ţine mai mult post, poate ne-ar ajuta Dumnezeu, ne-ar mai schimba. În trecut dorul postului era mare. Acum postul pare o povară. Alexandre Schmemann spunea că postul este ca un pelerinaj: pleci de undeva şi ajungi undeva. Dacă nu faci asta, degeaba n-ai mâncat. Ai ajuns ca magii la Betleem, simţi că S-a născut Hristos sau nu în sufletul tău? Dacă ai ajuns la Betleem, te întorci pe aceeaşi cale, cum a spus Irod, sau mergi pe altă cale? Dacă L-ai găsit pe Hristos, nu te vei mai întoarce pe aceeaşi cale a bâjbâitului, a întrebatului, a colindatului la curtea pă-catului şi a păcătosului.

Să ne aducem aminte de Părinţii din vechime, care posteau mult şi totuşi nu mureau de foame, ba dimpotrivă, trăiau chiar peste 100 de ani. Astăzi am ajuns robi ai cancerului, dar nu numai al celui trupesc, dar mai ales al celui sufletesc care este pofta, nesaţiul.

  1. Pentru orice problemă să ne rugăm şi vom scăpa, căci Dumnezeu nu lasă pe cine Îl caută. Creştinul este omul rugăciunii, este casnicul lui Dumnezeu. Diavolul ar vrea ca să nu se mai roage nimeni lui Dumnezeu cel adevărat, ci toţi să îl slujească. Să nu îi facem pe plac, căci acelaşi vrăjmaş ne va pârî apoi lui Dumnezeu că nici măcar nu L-am căutat.

Pr. Prof. Emil Jurcan spunea: Dumnezeu nu ne lasă, dar doar dacă ne agăţăm de haina Lui. Lumea se înghesuie peste tot, dar numai spre Hristos nu. Să fim conştienţi că şi prin lumea înghesuită mai trece azi Hristos. Să ne agăţăm de El şi se va opri să stea de vorbă cu noi, ne va vindeca şi ne va milui, aşa cum a făcut şi cu femeia bolnavă de 12 ani de scurgerea sângelui, menţionată în Sfânta Evanghelie.

Folosul rugăciunii e imens. Ea ne curăţeşte sufletul, ea ne mijloceşte harul divin, ea ne face prieteni cu sfinţii. Să nu ne simţim aici în lume acasă, ci să fim străini călători spre veşnicie. Cine nu are program de rugăciune zilnic, acela nici să nu îndrăznească a se numi pe sine creştin. Să ne rugăm, mai ales pentru alţii şi pentru cei care ne urăsc, căci la fel a făcut şi Hristos-Înţelepciunea Tatălui.

  1. Dacă am avea râvnă mai mare pentru Potir, sigur ar scădea râvna pentru păcate. Ne lipseşte pulsul Euharistiei, dorul după Hristos. Fără un dinamism spre Dumnezeu suntem deja înmormântaţi înainte de moartea trupului. Ştim, vedem, simţim că se face totul ca în timpul Sfintei Liturghii, mai ales duminica, oamenii să fie ocupaţi cu altceva, să nu participe la slujbă. Orice să facă, numai rugăciune nu. Diavolul ştie că Liturghia este Hristos şi că împreună cu Hristos creştinii sunt de nebiruit.

Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, pentru ca prin vinele noastre, încă de aici să nu curgă numai sângele nostru, ci şi sângele Lui. Ne-a făcut mădulare ale Bisericii şi pe toţi ne călăuzeşte spre mântuire. Ni se cere doar să răspundem fără întârziere şi pe măsură iubirii Lui dumnezeieşti. Iar plata va fi fără egal: dumnezei prin har.

 

Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Sf. Gheorghe, 1 martie 2016


Iubirea de mucenicie – fundamentul Ortodoxiei

cop.Andreev.Sfintii.catacombelor.Rusiei.165x235-page-001

Doamne ajută!

Ne cerem scuze pentru absența îndelungată. Site-ul a fost blocat, datorită faptului că platforma folosită a fost anulată și a trebuit reconfigurat site-ul din punct de vedere … tehnic. Dar rămânem în același Duh și vă oferim ceea ce am primit azi și noi, spre întărirea sufletească în vremurile pe care le trăim și pentru atitudine curajoasă în fața ispitelor veacului.

sfintii catacombelor rusiei


Paraclisul Sfântului Ierarh Ioan Maximovici – fragment (1 iulie 2015)


În data de 1 iulie 2015, la biserica Bunavestire din orașul Sf. Gheorghe, județul Covasna, s-a săvârșit slujba Privegherii în cinstea Sfântului Ioan Maximovici, având de față o părticică din Sfintele lui moaște, primite din San Francisco (SUA).

Slăvit să fie Dumnezeu întru sfinții Lui !

Pr. paroh Ciprian-Ioan Staicu

Pr Ciprian Staicu – lucrare de doctorat în teologie ortodoxă, dedicată Sfinților din închisorile comuniste din România

Coperta 1 - Teza de doctorat

Din mila lui Dumnezeu, la 6 ani după susținerea ei, sub îndrumarea Pr. Prof. Univ. Dr. Ilie Moldovan, vede lumina tiparului lucrarea de doctorat în teologie morală ortodoxă, având titlul: Semnificația și valoarea Înțelepciunii divine în spiritualitatea românească.

Este o lucrare în care am cercetat cum și cât este prezent Iisus Hristos, Fiului lui Dumnezeu, Înțelepciunea dumnezeiască întrupată, în viața și spiritualitatea poporului român, considerând că la ora actuală această Prezență este Unica noastră șansă ca neam pentru a dăinui în istorie.

Am învățat multe de la Sfinții lui Dumnezeu și am ales ca să dedic această lucrare prietenilor mei dragi, Sfinții Mari Mucenici și Mărturisitori din închisorile comuniste din România secolului al XX-lea.

Coperta 4 - Teza de doctorat

Textul lucrării nu vorbește despre martiriul și mărturisirea lor, însă prezintă focul interior care i-a făcut să reziste fiarei comuniste și să se sfințească în și prin Hristos. De aceea am ales ca pe coperta 4 să apară banner-ul arborat de câțiva frați întru credința ortodoxă la parastasul de 1 an al Cuviosului Justin Mărturisitorul de la Petru-Vodă.

În comisia de doctorat am avut doi ierarhi din Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române – ÎPS Laurențiu, Mitropolitul Ardealului și ÎPS Irineu, Mitropolitul Olteniei. Așadar, această lucrare – tipărită exact în forma în care a fost susținută ca teză de doctorat – chiar dacă nu apare cu binecuvântarea expresă a unui ierarh, așa cum se obișnuiește, nu este lipsită de girul celor doi menționați mai sus. Nu am vrut să implic pe nimeni în demersul meu de a închina această lucrare viitoarei canonizări a Sfinților din închisori, însă nici nu am putut tăcea cu privire la jertfa lor și la prinosul de cinstire care li se cuvine.

De asemenea, mărturisesc cu toată inima SFINȚENIA a doi dintre cei ce apar pe coperta cărții – atât Sfântul Ilie Lăcătușu, cu ale cărei rugăciuni s-a născut MARIA, fiica mea și a soției mele, cât și Sfântul Justin Mărturisitorul, cu a cărui binecuvântare mi-am petrecut smerita mea viață din anul 2008 încoace.

Cuprinsul acestei teze de doctorat este următorul:

Introducere

 Capitolul I: Tainele Înţelepciunii divine descoperite în Sfânta Scriptură

A. Revelaţia Vechiului Testament despre Înţelepciunea lui Dumnezeu

  1. Universul – capodoperă a Înţelepciunii dumnezeiești
  2. Protopărinţii neamului omenesc și Înţelepciunea divină
  3. Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu
  4. Înţelepciunea în literatura sapienţială vechi-testamentară

 B. Noul Testament și Înţelepciunea lui Dumnezeu

  1. Logosul din Prologul Evangheliei după Ioan
  2. Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu
  3. Înţelepciunea divină răstignită și nimicitoare a morţii
  4. Înţelepciunea – Duhul Sfânt și Biserica lui Hristos
  5. Despre Înţelepciunea divină în Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel
  6. Dialectica înţelepciunii în epistola sobornicească a Sfântului Apostol Iacob

 Capitolul al II-Lea: Tradiţia patristică ortodoxă – adevărata spiritualitate a Înţelepciunii divine

  1. Raportul dintre religia creștină și filosofia greacă antică
  2. Cultul divin ortodox – expresie vie a lucrării Înţelepciunii divine– Logosul divin întrupat – Dăruitorul înţelepciunii- Maica Domnului – mijlocitoarea creștinilor pentru primirea Înţelepciunii- Condiţiile morale necesare creștinului pentru dobândirea Înţelepciunii divine

    – Înţelepciunea divină și omul cel nou în Hristos

    – Martiriul – cunună a iubitorilor de Hristos

  1. Discernământul – păzitorul virtuţilor și lumina înţelepciunii creștine în spiritualitatea ortodoxă
  2. Apologetica sofiologică a Sfinţilor Părinţi
    • Doctrina ariană despre Înţelepciunea lui Dumnezeu
    • Răspunsul patristic împotriva lui Arie
    • Precizări referitoare la raportul dintre Înţelepciune și ideile divine
    • Teoria filosofică sofiologică
  1. Capitolul al III-Lea: Semnificaţia și valoarea Înţelepciunii divine în spiritualitatea românească 1. Precreștinismul dacic, premisă a înţelepţirii în Hristos
  2.  Întruparea paradigmei divine a poporului românÎnceputurile creștinismului în DobrogeaEtnogeneza româneascăLegea românească
  3. Paradisul etnic românesc – o realitate sofianică
  4. Evaluarea Înţelepciunii divine în paremiologia românească
  5. Înţelepţii cei îndumnezeiţi ai neamului românesc

 Capitolul al IV-lea: Importanţa modelului spiritualităţii românești în societatea contemporană

  1. Încercări contemporane de subminare a sofiologiei ortodoxe si a spiritualităţii româneștiZeiţa Sofia – dumnezeul feminismului contemporan
  2. România eternă și România istorieiO soluţie românească la ispitele contemporaneităţii

Un plan concret de resacralizare a societăţii românești actuale

 Concluzii

 

Cine dorește să citească această lucrare și să o aibă în biblioteca sa personală mă poate contacta la numărul de telefon 0740788876 sau la adresa de mail ciprioan@yahoo.com. Prețul acestei cărți este 15 lei. Ea se poate trimite prin poștă, iar cu tot cu taxele poștale, inclusiv cele de ramburs, prețul total este 20 de lei. Cine dorește mai multe exemplare, va avea parte de reducere. Am trimis această lucrare în mai multe locuri din țară, de unde doritorii o pot procura direct: librăria Sophia din București, librăria Editurii Evanghelismos din București și Librăria Mitropolitană din Sibiu.

Dumnezeu să apere neamul românesc de tot răul și să ne dea Înțelepciunea care biruie păcatul și moartea!

 

Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Acatistul Sfântului Noul Mucenic Evghenie soldatul

 Sf Evghenie

Condacul 1

 

Pe tine, ostaşul lui Hristos, te lăudăm, căci ai suferit cu curaj mucenicia şi ai zdrobit armele celor rău credincioşi; căci ai mărturisit puterea Crucii şi te-ai înălţat la ceruri împreună cu Hristos, pe Care l-ai iubit, de aceea îţi strig ţie: Bucură-te, Mucenice Evghenie !

 

Icosul 1

 

Înger fără de răutate te-ai arătat din copilărie, Evghenie, păzind legea Domnului şi ca un slujitor vrednic al Acestuia te-ai arătat ca fiind un Sfânt plin de putere, rugându-te pentru cei care îţi cântă:

Bucură-te, lira armoniei;

Bucură-te, roua nestricăciunii;

Bucură-te, slăvirea lui Dumnezeu Celui Preaînalt;

Bucură-te, ajutorul poporului celui căzut;

Bucură-te, harfă prin care este lăudat Hristos;

Bucură-te, psaltire minunată lăudătoare a raiului;

Bucură-te, căci cântare desăvârşită înalţi spre ceruri;

Bucură-te, că ai fost poet în timpul acestei vieţi;

Bucură-te, odă dulce răsunătoare;

Bucură-te, voce care slăveşte pe Făcătorul;

Bucură-te, cel prin care se laudă credinţa;

Bucură-te, cel prin care se binecuvântează Creatorul;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Evghenie !

 

Condacul 2

 

Ca o săgeată purtătoare de foc dumnezeiesc ţi-a străpuns inima fapta plină de bună-cuviinţă a bunicii tale şi cu râvnă te-ai dus cu ea la biserică unde te-ai arătat a fi ucenic smerit, preacinstite, prin primirea Crucii bucurându-te, strigând: Aliluia !

 

Icosul 2

Limbile amăgitoare ale ateilor s-au ridicat asupra ta ca nişte flăcări şi dojana mamei tale cu privire la Cruce nu ai luat-o în seamă, fiind înţelept şi plin de curaj, în tăcere ai îndurat întotdeauna insultele, pentru aceasta te laud aşa:

Bucură-te, izvor de credinţă veşnică;

Bucură-te, chivot al iubirii dumnezeieşti;

Bucură-te, tezaur al desăvârşitei înţelepciuni;

Bucură-te, vas al discernământului;

Bucură-te, cetate cu ziduri de aur, ca un palat strălucitor;

Bucură-te, turn preafrumos, păzitor al comorilor ascunse;

Bucură-te, nimicire înfricoşătoare a ateilor;

Bucură-te, buna apărare a drepţilor;

Bucură-te, biserică a bunătăţii dumnezeieşti;

Bucură-te, stâlp puternic şi lăcaş al bunei-cuviinţe;

Bucură-te, cel ce sfărâmi minciunile viclene;

Bucură-te, cel ce nu iei în seamă părerile celor care te jignesc;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Evghenie !

 

Condacul 3

 

Prin puterea mâinilor tale te-ai arătat mare meşter al sculpturilor în lemn, un dar prin care ai dobândit multe bogăţii duhovniceşti şi te-ai învrednicit de bunătăţi, Cuvioase Mucenice, iar noi lăudându-ţi talantul îţi zicem cu credinţă: Aliluia!

 

Icosul 3

 

Să lăudăm cu toţii frumuseţea Sfântului Evghenie, ca pe un crin bine mirositor al Împăratului Hristos; căci înălţimea virtuţii lui ni s-a arătat nouă ca un zid nestricat; de aceea minunându-ne, îl lăudăm pe purtătorul de lumină aşa:

Bucură-te, floare minunată a fecioriei;

Bucură-te, stâlpnic strălucit al înfrânării;

Bucură-te, cunună de mare preţ a înţelepciunii;

Bucură-te, laudă neclintită a dreptăţii;

Bucură-te, preacinsite, care străluceşti ca aurul curat;

Bucură-te, neîntinatule, care luminezi ca o stea;

Bucură-te, că ai primit cununile celor feciorelnici;

Bucură-te, că tu cureţi sufletele celor căzuţi în păcat;

Bucură-te, vindecarea patimilor trupeşti;

Bucură-te, neprihănitule, care îi înveţi a trăi pe cei tineri;

Bucură-te, floare înmiresmată a sfinţeniei;

Bucură-te, zid nesurpat al purităţii;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Evghenie !

 

Condacul 4

 

Sfinte Evghenie, trăind tu în mod bineplăcut lui Dumnezeu, ca fiu al Celui Preaînalt, ai fost slăvit de Acesta, căci l-a trimis pe îngerul Său şi te-a uns cu untdelemn ceresc pe tine cel lipsit de răutate, iar eu aflând de chemarea ta de la Duhul Sfânt, zic: Aliluia !

 

Icosul 4

 

Fericite, era la vremea secerişului când ai fost chemat să îţi îndeplineşti datoria faţă de ţară în armata rusească, unde ai ajuns un soldat puternic, iar în vreme de război ai fost purtător de biruinţă, pentru care te cinstim, cântându-ţi:

Bucură-te, păzitor al armatei şi al ţării tale;

Bucură-te, scut al poporului îndurerat;

Bucură-te, nimicire a vrăjmaşilor nevăzuţi;

Bucură-te, pază a credincioşilor lipsiţi de apărare;

Bucură-te, că ai învins uneltirile vrăjmaşilor;

Bucură-te, că ai umplut de mâhnire oastea demonilor;

Bucură-te, zid de necucerit al celor războiţi de cel rău;

Bucură-te, izbăvirea şi turnul celor prigoniţi;

Bucură-te, sabie de foc care ne scapi;

Bucură-te, lance ascuţită care ne aperi;

Bucură-te, păzitorul nostru, arma cea sigură;

Bucură-te, luptătorul nostru şi biruitorule preacinstit;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Evghenie !

Condacul 5

 

Ţi-ai pus, Mucenice, Crucea ta cea de argint în inimă ca pe un tron mare şi slăvit, pe care cu credinţă l-ai făurit, pentru ea punându-ţi toată râvna, Sfinte, şi trăind în hotarele ţării tale cu căldură cântai: Aliluia !

 

Icosul 5

 

Pietre preţioase împodobesc Crucea Domnului în biserica inimii tale şi bine luptând pentru Hristos, te-ai arătat nou Mucenic al Crucii, păzind hotarele ţării tale cu vitejie, iar noi cei ce te iubim, îţi cântăm aşa:

Bucură-te, izvor al doxologiei Sfintei Cruci;

Bucură-te, răsuflare a Învierii dumnezeieşti;

Bucură-te, păzitorul cel slăvit al graniţelor;

Bucură-te, biciuirea neîntârziată a celor vicleni;

Bucură-te, arcul puternic care biruieşte oştiri multe;

Bucură-te, săgeată fulgerătoare care dărâmă zidurile întunericului;

Bucură-te, cel ce mult ai iubit Crucea;

Bucură-te, mângâiere neîndoielnică a celor credincioşi;

Bucură-te, cel ce cu puterea Crucii aperi pământul;

Bucură-te, scut şi tunet de biruinţă al oştirii aflate în război;

Bucură-te, mare comandant al celor ce luptă pentru credinţă;

Bucură-te, călăuzitor înţelept al sufletelor căzute în amăgire;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Evghenie !

 

Sf Evghenie 2

Condacul 6

 

Vrând cu nerăbdare să vă facă robi, cecenii cei aflaţi sub stăpânirea celui rău, s-au apropiat de voi atunci când cu credinţă făceaţi de pază. Şi având ei arme şi făclii, ca şi odinioară iudeii pe Hristos, te-au luat în timpul nopţii, pe tine cel lipsit de răutate, împreună cu camarazii tăi, rămânând doar stelele să cânte: Aliluia !

 

Icosul 6

 

Ţi-ai spălat cu lacrimi, Mucenice, rănile mâinilor tale, ai ieşit, împreună cu vrăjmaşii tăi, din Rusia, căci ai fost răpit în chip barbar de aceştia, Cuvioase şi ai fost dus în ţara lor ca un miel. Împreună-pătimind cu tine, cu durere îţi cântăm ţie:

Bucură-te, răbdarea celor înfricoşaţi;

Bucură-te, rugăciunea celor îndureraţi;

Bucură-te, cel care vindeci rănile celor înlănţuiţi;

Bucură-te, cel care opreşti izvoarele lacrimilor;

Bucură-te, apărare caldă a celor prigoniţi;

Bucură-te, dreptate sigură a celor nedreptăţiţi;

Bucură-te, veselie şi odihnă a celor suferinzi;

Bucură-te, nădejde şi ajutor al celor întemniţaţi;

Bucură-te, că pe cei care suspină îi mângâi cu dragoste;

Bucură-te, că eşti Înger de lumină pentru cei deznădăjduiţi;

Bucură-te, că în suferinţele noastre eşti alături de noi;

Bucură-te, că în ispite te avem împreună-luptător;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Evghenie !

Condacul 7

 

Mama mea, care strigi cu durere: unde este apărătorul meu, roagă-te ca să primesc slava cerească. Şi ea s-a rugat fierbinte Domnului, care este Singurul dătător al binelui. De aceea şi noi cu lacrimi îi cântăm Acestuia zicând: Aliluia !

 

Icosul 7

 

Mulţimea de răufăcători înşelaţi de diavolul, l-au răpit pe soldatul cel preacinstit al lui Hristos şi l-a ţinut prizonier, vreme de o sută de zile acesta bucurându-se în chinuri pentru Hristos, iar noi ne închinăm pătimirilor lui şi îi spunem:

Bucură-te, vas al nerăutăţii;

Bucură-te, glas al mărturisirii;

Bucură-te, purtătorule de grijă al celor întemniţaţi;

Bucură-te, liniştire a valurilor tristeţii;

Bucură-te, săgeată puternică care îi ajuţi pe cei răniţi;

Bucură-te, apă preadulce, vindecătoare a bolilor;

Bucură-te, Mucenice, care eşti prigonit de duşmani, dar nu eşti părăsit de Hristos;

Bucură-te, întru toate suferindule, însă cu totul neîntristatule;

Bucură-te, încetarea dumnezeiască a lacrimilor;

Bucură-te, ajutătorul minunat al celor înlănţuiţi;

Bucură-te, alinarea celor cumplit schingiuiţi;

Bucură-te, cel ce îi întăreşti în răbdare pe cei pe nedrept omorâţi;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Evghenie !

 

Condacul 8

 

Ca un străin în primejdii fiind, înlănţuit şi singur, nu ai vrut să primeşti slavă de la musulmanii cei barbari şi nu ai acceptat voinţa lor. De aceea necredincioşii căutau să te omoare, bunule Evghenie, chinuindu-te în închisoare şi multe de la ei pătimind, tu însă te rugai mereu, iar noi, închinându-ne pătimirii tale, îţi cântăm: Aliluia !

 

Icosul 8

 

Acum se apropie slujitorii morţii să îl ucidă cu cuţitul pe ostaşul cel viteaz. Spune-ne, slăvite Mucenice, cum luminează Crucea ta, în zorii zilei tale de naştere ? Ca un miel spre junghiere, fără de glas, ai fost adus, iar noi, văzând uciderea ta cea nedreaptă, strigăm:

Bucură-te, mieluşel al Păstorului cel Mare;

Bucură-te, neprihănitule, cel lipsit de viclenie;

Bucură-te, icoană a blândeţii sfinte;

Bucură-te, cel ce ai câştigat virtutea curajului;

Bucură-te, oaie fără prihană, care ai fost înjunghiată;

Bucură-te, floare preabine mirositoare, retezată de pe pământ;

Bucură-te, zăpadă imaculată;

Bucură-te, ogor plin de roade;

Bucură-te, jertfă înfricoşătoare pentru Hristos;

Bucură-te, bună mărturisire până la moarte;

Bucură-te, slujitor iscusit al Domnului Slavei;

Bucură-te, rob adevărat al Crucii Iubirii;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Evghenie !

 

Condacul 9

 

Credem că soldatul Evghenie este un mieluşel înjunghiat al turmei dumnezeieşti a lui Hristos. Şi în braţe ţinând el cele ale lui Hristos, împreună cu Acesta s-a suit la cetele cereşti, iubindu-ne pe noi toţi, cei care cu căldură cântăm: Aliluia !

 

Icosul 9

 

Mulţime de credincioşi ruşi s-au apropiat, împreună cu mama ta, de locul înfricoşătorului tău martiriu şi, căutând comoara moaştelor tale preacurate şi aflându-le, le-au însoţit cu alai, iar noi cinstindu-ţi sfintele moaşte, îţi cântăm:

Bucură-te, nădejde şi păzitor al Rusiei;

Bucură-te, capcană şi bici împotriva tiraniei;

Bucură-te, cel ce îi arăţi pe ortodocşii cei slăviţi de Hristos;

Bucură-te, cel ce îi mustri pe eterodocşii cei rău credincioşi;

Bucură-te, că s-au ruşinat tâlharii cei de alt neam;

Bucură-te, că s-au bucurat foarte tare armatele ruseşti;

Bucură-te, cel în care strălucesc virtuţile sfinţilor cuvioşi;

Bucură-te, cel ce nimiceşti armele celor neevlavioşi;

Bucură-te, încetare a prigoanei ateiste;

Bucură-te, arătare a mărturiei lui Hristos;

Bucură-te, glas al celor care se nevoiesc întru credinţă;

Bucură-te, lăcaş sfânt al celor ce Îl iubesc pe Creator;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Evghenie !

 

Sf Evghenie 3

Condacul 10

 

Harul Crucii îţi luminează faţa în chip minunat şi face ca mormântul tău să strălucească asemenea unui astru, de aceea noi te cinstim cu evlavie şi ca pe un Sfânt slăvit al lui Hristos te îmbrăţişăm şi, cerându-ţi cu bucurie rugăciunea cea neîncetată, cântăm: Aliluia !

 

Icosul 10

 

Mulţi tineri te-au recunoscut ca Sfânt pe tine, marele Evghenie Rodionov Rusul, ca ostaş al Domnului. Căci Hristos, Împăratul tuturor, împreună cu îngerii te-a uns pe tine conducător vrednic în oastea Raiului şi apărător al nostru, al celor care îţi cântăm:

Bucură-te, biruinţă asupra necredinţei;

Bucură-te, poartă a bunei rânduieli;

Bucură-te, general al cetei cereşti;

Bucură-te, conducător al oştirii nenumărate;

Bucură-te, că i-ai alungat pe cei care ţi se împotriveau fără ruşine;

Bucură-te, că ai luptat alături de cei care au fost răniţi în luptă;

Bucură-te, putere minunată a mucenicilor;

Bucură-te, privelişte curată a îngerilor;

Bucură-te, luptător alături de cei ucişi pentru credinţă;

Bucură-te, atlet al ascezei şi biruitor al tuturor loviturilor;

Bucură-te, ostaş sfânt al Domnului;

Bucură-te, arhanghel strălucit al lui Hristos;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Evghenie !

Condacul 11

 

Toţi cei care ajung în faţa sfintelor tale moaşte îţi cântă imne, cerându-ţi să te rogi pentru ei; căci având tu îndrăzneală în faţa lui Hristos, pentru noi te rogi neîncetat, fiindu-ne mijlocitor milostiv şi de aceea cântăm: Aliluia !

 

Icosul 11

 

Vedem acum o lumină puternică în icoana ta, căci tu eşti un sfeşnic al muceniciei. Dar cum vom putea noi, nevrednicii, să te lăudăm pe tine, cuvioase, frumosule trandafir alb? Însă, văzând liniştea chipului tău preadulce, cu curaj îţi strigăm ţie acestea:

Bucură-te, stea de pe bolta cerească;

Bucură-te, focul dorului îndumnezeit;

Bucură-te, flacără a virtuţii şi a jertfelniciei;

Bucură-te, lumină şi nădejde a Rusiei;

Bucură-te, că semeni cu cerul cel plin de stele;

Bucură-te, că mintea noastră cea înflăcărată de patimi tu o întorci spre Dumnezeu;

Bucură-te, lumină preastrălucită a Ortodoxiei;

Bucură-te, rază a mijlocirii înaintea lui Dumnezeu;

Bucură-te, zori ai zilei de vară;

Bucură-te, izvor al nădejdii pline de lumină;

Bucură-te, strălucire cerească a stelelor;

Bucură-te, exemplu de trăire îngerească a sfinţilor;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Evghenie !

 

Condacul 12

 

Fulgi imaculaţi de nea cad în inimile noastre şi ne înconjoară un frig pătrunzător şi, răniţi fiind de păcate şi suspinând, aşteptăm venirea ta cea caldă în inima noastră, Sfinte Evghenie, ca pe o primăvară şi ca nişte raze de soare, pentru care îţi cântăm ţie: Aliluia !

 

Icosul 12

 

Se cuvine să îţi cântăm din inimă, ostaşule viteaz, căci ai primit o cunună nepieritoare. Vedem că ai în sufletul tău, Evghenie, nestinsă strălucirea Crucii şi ai intrat împreună cu Hristos, cu Care te-ai înălţat, în palatul Lui, atletule preacinstit, de aceea păşeşti spre Învierea vieţii veşnice, iar noi te lăudăm zicând:

Bucură-te, gură de neoprit, prin care este lăudat Dumnezeu;

Bucură-te, cunună de diamant a luminii Învierii;

Bucură-te, pom ceresc, de care se bucură cei credincioşi;

Bucură-te, floare bine mirositoare, cu care se împodobesc bisericile;

Bucură-te, lăcaş preacurat al Împăratului cerurilor;

Bucură-te, laudă minunată a oştirilor şi a credincioşilor;

Bucură-te, candelabrul Ortodoxiei cel cu multe lumini;

Bucură-te, zid de necucerit al întregii Rusii;

Bucură-te, dorire a bunătăţilor celor veşnice;

Bucură-te, adunare a oştilor cereşti;

Bucură-te, comoară de virtuţi şi de vitejie;

Bucură-te, călăuză a mântuirii noastre;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Evghenie !

Condacul 13

 

Multpătimitorule Mucenice Evghenie, cel care ai biruit şi ai alungat oştirile celor de alt neam, primind această rugăciune de acum, pe noi pe toţi ne izbăveşte de orice primejdie, iar sufletele noastre cele întunecate le umple de bucurie, ca să îţi cântăm ţie: Aliluia ! (de 3 ori)

 

Troparul, glas 8

 

Să îl lăudăm acum pe ostaşul cel viteaz ca pe un mieluşel al raiului, căci a fost ucis pentru Cel pe care L-a iubit şi în turma cea dumnezeiască a lui Hristos s-a odihnit; de aceea să îi cântăm cu lacrimi şi să spunem: dă-ne şi nouă darul vitejiei, ca să strigăm: Bucură-te, Sfinte Mucenice Evghenie !

 

Să îi lăudăm în cântări pe cei împreună cu Evghenie, care au fost ucişi în chip cumplit şi în chinuri şi au pătimit multe din partea celor de alt neam, pe Alexandru şi pe Andrei cel preaviteaz şi pe Igor cel curajos, veniţi să îi cântăm, ca să ducă rugăciunile noastre spre Sfântul Evghenie.

 

 

Slavă lui Dumnezeu pentru toate !

 

 

Traducere din limba greacă de

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Cea mai bună carte împotriva ecumenismului paneretic …

rugaciunea-comun-ereticii-197691

     În ultimele decenii, problema rugăciunii în comun cu ereticii a neliniştit serios poporul ortodox, căci s-au înmulţit încălcările acelor Sfinte Canoane care condamnă rugăciunile în comun, cu o limpezime de netăgăduit. De-a lungul multor secole, în practica Bisericii s-a respectat şi s-a păstrat sfânta rânduiala canonică.

     Din păcate, ascensiunea Ecumenismului sincretist eretic, fără piedici serioase din partea Bisericii, şi tocirea sistematică a sensibilităţii ortodoxe în ultimele decenii din pricina tăcerii şi indolenţei celor împuterniciţi să apere şi să păzească predaniile Sfinţilor Apostoli şi ale Sfinţilor Părinţi, i-a încurajat pe ecumenişti să organizeze „săptămâni de rugăciune în comun” cu participarea clericilor şi a profesorilor Facultăţilor de Theologie, să ia parte fără nici o teamă la slujbele eterodoşilor, unii trecând chiar şi peste „linia roşie” socotită drept cea din urmă limită de îngăduinţă, şi anume împărtăşirea la aşa-zisa „Dumnezeiasca Euharistie,” lipsită de har, a eterodocşilor; prin aceasta, cei care s-au împărtăşit la asemenea pseudo-euharistii „devenind azimiţi.”

     Dintre toate scrierile ortodoxe pe această temă, cea mai bună dintre toate, cartea perfectă, este cea pe care o ţinem în mână, a părintelui Anastasie Goţópulos, un preot binecuvântat şi înzestrat, care nu aparţine doar Sfintei Mitropolii a Patrelor, ci întregii Ortodoxii. Ca profesor universitar, obişnuit de zeci de ani să evaluez şi să pun note textelor şi studiilor, am simţit o mare bucurie când am luat în mâini ediţia întâi a cărţii.

     Din două motive: în primul rând pentru caracterul exhaustiv al prezentării temei, cât şi pentru cunoaşterea izvoarelor şi a bibliografiei corespunzătoare. Ar putea foarte bine să fie susţinută ca lucrare de doctorat în Dreptul Canonic. Impresionează prin vastitatea cunoştinţelor din domeniul literaturii canonice. Al doilea şi cel mai important motiv este faptul că părintele Anastasie, cu multă bunăcuviinţă, se confruntă curajos cu adversarii lui, chiar dacă aceştia sânt clerici de rang înalt sau profesori ai săi de la Facultatea de Theologie din Athena, unde a absolvit, sau profesori de la Facultatea de Theologie din Thessalonic. Nu se mărgineşte la expunerea învăţăturii Sfintelor Canoane, ci îi şi pune la punct cu mult succes pe oponenţii lui printr-o argumentare imbatabilă. Printre aceştia se numără şi câţiva dintre cei mai titraţi în domeniul Dogmaticii şi al Dreptului canonic. În cazul lor este valabil cuvântul: „Zicându-se pre sine a fi înțelepți, au nebunit.” (Romani 1, 22)

Protopresviter Theódoros Zísis

ATENȚIE ! – Cartea a puteți comanda, la cel mai mic preț (13 lei) de la traducător, tel. 0740788876 (pr. dr. Ciprian Staicu). La această sumă se adaugă taxele poștale de expediere. Se fac reduceri pentru comandarea mai multor volume. Adevărul trebuie cunoscut de toți, spre a ne mântui. Doamne ajută !