IPS IOACHIM,
Cu destul de mulți ani în urmă am fost fiică a Eparhiei pe care acum o păstoriți, după care m-am mutat din Roman, dar am rămas fiică duhovnicească a Părintelui Elefterie și am urmărit și urmăresc din motive de suflet ce se întâmplă în viața Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, cel mai adesea pe site-ul episcopiei, precum și pe alte site-uri, am citit și scrisorile pe care vi le-a adresat Părintele Elefterie în luna august, și răspunsul pe care l-ati dat, după care am rămas fără putere de a face vreun comentariu, dar dacă îmi îngăduiți, vă pot mărturisi că în urma citirii scrisorilor mi-a venit în minte o declarație pe care ați făcut-o neașteptat de clar , tranșant și foarte emoționat în cuvântul de la hirotesia întru Arhiepiscop : „ÎN PRIMUL RÂND VREAU SĂ MĂ MÂNTUIESC ” .
Mă întreb, poate nu e treaba mea, dar nu pot fi indiferentă, OARE CREDEȚI CĂ PĂRINTELE ELEFTERIE ESTE UN OPONENT AL ACESTUI DEZIDERAT PE CARE VI L-AȚI PROPUS ?…
…OARE CREDEȚI CĂ PRIN CELE PE CARE VI LE-A SCRIS VREA ALTCEVA DECÂT MÂNTUIREA TURMEI AL CĂREI ÎNTÂI STĂTĂTOR SUNTEȚI ?…
Nu pot înțelege și recunosc că mintea mea e scurtă, dar și lucrurile sunt clare, este o ruptură între dezideratul pe care l-ați declarat și cele pe care cu atâta durere în suflet și cu dragoste nefățarnică vi le-a scris Părintele Elefterie.
Numai faptele Înalt Preasfinției voastre vor putea da răspuns acestei rupturi între vorbe și fapte.
Oricine citește scrisorile Părintelui Elefterie simte durerea și sinceritatea cu care sunt scrise tocmai pentru a ne feri de erezia veacului acesta, ecumenismul. Nu ne rupem de Biserică cei care vrem să ne îngrădim de erezie. Pacea și liniștea dacă nu sunt in Adevăr ,ne fățărnicim.
Glasul Părintelui Elefterie ne orientează spre Lumină ,spre a ieși din confortul mincinos al veacului acesta trecător , spre a ne sili pentru a dobândi Împărăția Cerurilor, spre a nu fi găsiți „căldicei” la venirea Domnului.
Vă rog să-mi iertați neputința și Vă mulțumesc dacă ați citit aceste rânduri pe care și eu le-am scris cu durere, stângăcie și sinceritate.
Ana Irina Lugojan
