Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Despre o problemă arzătoare: validitatea Tainelor în BOR după adunarea eretică din Creta (iunie, 2016)

Întrebarea care mi-o pun este: când anume un ortodox se împărtășește spre osândă? Desigur, în afară de cazul în care nu s-a spovedit sincer, nu are pocăință și alte asemenea.
Cred că dacă vom găsi răspuns la această întrebare vom înțelege mai bine lucrarea harului: de sfințire sau de ardere.
Dacă harul nu mai vine deloc la cel ce s-a abătut de la dreapta credință (în sensul de a-l osândi) înseamnă că nimic nu îl mai poate întoarce pe omul acela; cine îi mai lucrează prin conștiință să se pocăiască? Deci, dacă fiecare dintre noi cădem la un moment dat într-o erezie – voit sau nevoit – înseamnă că harul se ridică instantaneu și că noi rămânem în iad permanent.
Mâine sunt plecat, dar mai este un studiu de 4 pagini, semnat de părinții Hariton, Epifanie și Sava, în care am găsit o idee de care nu aveam habar: faptul că harul se ia imediat aparține – culmea – papistașilor, undeva prin secolul al XIII-lea.
Nefiind un teolog al harului nu vă luați după săracele mele cuvinte, mai ales că nu îmi permit să am o părere referitor la ceva despre care Biserica are DEJA o învățătură fixă, clară, deja stabilită.
Dacă, în urma cercetării teologice, ajungem la concluzia că deja ecumeniștii au fost condamnați sinodal și modul în care au fost condamnați este definitiv atunci nici nu are rost să mai așteptăm un sinod care să îi judece, să condamne sinodul din Creta – care a fost în esență doar o acțiune ecumenistă după multe altele, cea mai gravă, dar nu inedită sau singulară.

Și, mergând pe acest fir logic, dacă nu mai așteptăm un sinod care să îi condamne și spunem că prin anathema ROCOR din 1983 sunt anathematizați și ecumeniști din Creta, iunie 2016 înseamnă că ăștia nu mai sunt Biserică, nu mai au har etc. Bun, atunci unde este harul, să ne înrolăm și noi în Biserica cea adevărată?
Dar dacă tot vrem să ne înrolăm, oare această acțiune a noastră nu este de fapt SCHISMĂ?
Dacă mă convinge conștiința și cei care cunosc operele Sfinților Părinți și trăiesc în duhul lor că nu este pericol nici 0, 0000000001% să cad în schismă, atunci accept și eu că în BOR nu mai e nici un har, nici care îi arde, nici care îi cercetează, nimic, zero barat.
Bun, să zicem că ROCOR-ul este Biserica, atunci de ce nu am auzit nimic să spună împotriva adunării cretane? Nu sunt ei Biserica, atunci cine? A murit BOR întemeiată de Sf. Andrei numai pentru că niște oameni fără conștiință s-au dat pe mâna masonilor și a ereticilor?

Dacă este așa, atunci dușmanii Ortodoxiei ar fi niște nătângi să nu aplice același tratament tuturor țărilor ortodoxe și în maxim un an s-a terminat cu Ortodoxia. Dar ce ne facem cu cuvintele lui Hristos că Biserica nu va fi biruită de nimeni, nici de porțile iadului, la care acum cred că noi cam am ajuns?

Orice afirmație teologică trebuie luată, cercetată și văzut în ce direcție ne duce, care sunt consecințele ei în soteriologie, eclesiologie, Taine etc. Exact așa lucrau Sfinții Părinți la Sinoade: este acest cuvânt, de exemplu ”omoousios” demn să arate relația veșnică dintre Tatăl și Fiul? Da. Dar de ce ”homiousios” nu este un termen bun, că numai o literă este diferența? Și argumentau, zile sau luni întregi, ce ar însemna un termen și ce ar aduce cu sine alt termen.
Așa că cei care vin cu expresia ”Taine invalide” să arate exact, până la Parusie, încotro am merge pe calea aceasta? Dacă ea ne duce direct în brațele lui Hristos, este perfect. Dacă nu, atunci o lepădăm.

Deci să nu mai arunce unii cu citate patristice ca și cu niște săgeți, ci să arate ÎNCOTRO duce ideea citatului respectiv, ce efecte are în toate laturile teologiei.
Dacă este adevăr, va fi simplu de demonstrat. Dacă este minciună, se va încurca în propriile meandre.
Cercetarea de abia a început și nu voi accepta nici un compromis, dar nici nu mă dau pe toboganul schismei că nu am ce face.

Pr. Ciprian Staicu

PS – ceea ce am scris mai sus poate fi luat ca o parte din mărturisirea mea de credință ortodoxă! Dacă se va dovedi că a aborda așa lucrurile, cu atenție, cu migală, cu discernământ, cu studiu, cu întrebare – este greșit, atunci îmi voi revizui și mărturisirea. Așa să îmi ajute Dumnezeu!

35 Responses to Despre o problemă arzătoare: validitatea Tainelor în BOR după adunarea eretică din Creta (iunie, 2016)

  1. Cristian says:

    Acum nu mai sunteti ninja. Sunteti vizitiu pe sareta cu roti de cauciuc. 🙂

  2. Mihai says:

    Apropo de cei care nu au participat în Creta, bun nu au participat, însă observăm că sunt la fel de ereticii că și cei care au participat, participă la tot felul de întruniri și conferințe unde eretici și tot soiul de păgâni sunt nelipsiți, slujbe împreună cu aceștia s.a.m.d, recent acum in Malta sa desfășurat un dialog pe teme de mediu și eutanasie între ,, ortodocși” și anglicani, printre aceștia reprezentanții din Georgia și Rusia care nu au participat în Creta, din partea ,,b.o.r”-s.r.l Nifon de la Târgoviște

  3. Mihai says:

    Apropo, locuiți intro zonă cu populație maghiara mai numeroasă, cum reușiți/rezistați printre aceștia?! Mai ales că în acea zonă este și un conglomerat de ,,credințe”

  4. Niculina Ilie says:

    Legat de validitatea tainelor, citeam acum cateva luni în Proloage, despre un preot care a fost pedepsit pentru nişte pricini inventate de alţii invidioşi şi episcopul l-a pus la închisoare nevinovat fiind.
    Îngerul Domnului i s-a arătat în vis episcopului zicându-i ca la Liturghia următoare să slujească preotul din temniţă şi nu el, confirmându-i prin trei apariţii porunca.L-a Sfânta Liturghie pe care a ţinut-o preotul persecutat acesta a invocat coborârea Duhului Sfânt de mai multe ori şi nu continua slujba mai departe.Atunci episcopul mirat l-a întrebat ce se întâmplă.
    Preotul i-a spus că Sfantul Duh nu se va coborî peste Sf Taine pâna nu iese un Diacon din altar care nu ştiu ce păcate lumeşti avea.Deci, dacă Duhul Sfant nu se pogoara asupra Sf. Taine pt hoţie (dau un exeplu) se va pogorî dacă preotul sau episcopul este în erezie?
    Mă iertaţi!
    Sunt o păcătoasă Creştina mai mult cu numele, nu sunt teolog şi nu am nici studii în domeniu.
    Citesc cu groază ce aveţi pe site, noi aici în Bucureşti n-avem nici un stres, nu ştim ce tulburări sunt la nivelul Bisericii şi al preoţilor şi monahilor. După spusele dumneavoastră sunt o eretică? , Sfintele Taine pe cate le iau sunt valide ?, ar trebui să-mi schimb Duhovnicul, care este un om şi slujitor extraordinar, profesor la Facultatea de teologie şi doctorand în dogmatica-teologie? Să-l întreb de ce parte este, dacă este eretic sau nu?
    Dumneavoastră părinte Ciprian sunteţi doctorand, duhovnicul meu l-a fel eu pe cine să cred dacă zice sau face invers decât dumneavoastră? Ce mă sfătuiţi?
    Iată ce-mi vine în gând. O metodă de a afla cine are dreptate citită tot prin proloage cred:
    Cele două opinii, probleme care se bat cap în cap au fost scrise pe hârtie şi puse la picioarele moaştelor nu ştiu cărui Sfânt sau Sfinte, sigilat tot inclusiv Biserica şi s-au făcut rugăciuni cu post 3-7 zile (nu reţin exact), de tot poporul din localitate sau zonă cerând ajutor Sfântului să-i ajute . În momentul când s-a desigilat racla, Sfântul din raclă ţinea foaia cu Adevărul în Sfânta sa Mână iar hârtia cu neadevărul se afla tot la picioare.
    Mă iertaţi pe mine păcătoasa ca nu ţin minte detalii.
    Niculina

    • admin2 says:

      Sfânta Eufimia.
      Bună ar fi metoda asta, ne-ar scuti de multă zdroabă…
      În rest, ce să vă spun, ecumeniștii sunt eretici și îi bagă pe oameni în erezie, străduindu-se ca aceștia să nu își dea seama. Aici cred că vă încadrați dvs. Citiți mai mult despre subiect și cu siguranță vă veți da seama care sunt lupii și care sunt păstorii.
      Cu respect, pr. Ciprian.

    • Mihai says:

      Niculina, dar acel ,,duhovnic” a venit măcar să vă zică de Creta și ce hotărâre sa luat acolo?, Măcar o data, Dumnezeule, cum de nu vedem ce se petrece sub privirile noastre?!, Niculina cu părere de râu, dar suntem muti surzi și orbi

    • Mihai says:

      Cu alte cuvinte Niculina, mergem la biserică, dar fara sa avem habar dece ne ducem, nu generalizez Doamne fereste dar marea majoritate așa suntem, apropo de preotul duhovnic la care faci referire, a venit și el așa un pic sa va zică de : ereziile care se desfășoară sub ochii noștri, de apostazia care a luat o amploare nemaiîntâlnită, de sinodului tâlhăresc cretan, de cipuire și de semnul fiarei?, Cu siguranță nu, acum câteva zile întâmplător m-am uitat la TV , deși eu nu prea mă uit acolo, dar daca ai mei sunt morți de TV n-am avut ce sa fac, era vorba de relicva lui Carol voitila alias ioan paul al 2-lea care a poposit și la Cluj și să fi văzut ,,preoți ortodocși” inchinindu-se la aceasta, de asemenea clujenii ingramadinduse la acestea, căci ai deosebeai după felul cum se închinau care erau catolici și care erau zicase ,,ortodocși”, și am scormonit că sa postez dar nu am găsit încă articole cu ceea ce a fost la Cluj

  5. Andrei says:

    „…sau că ar trebui hirotonit un episcop dintre monahii care s-au îngrădit de erezie, este un pas spre schismă, de care să ne ferească Dumnezeu pe noi toți.”
    Din Pidalion , tilcuire la can 1 apostolic aflam ca au fost cazuri cind un singur episcop hirotonea pe alt episcop din pricina prigoanei. Erezia este si ea o forma de prigoana, deci, in principiu, se poate aplica acelasi practica, ca un ep. care a ramas ortodox sa hirotoneasca la nevoie alt episcop.
    Dupa canon iese ca noi ne-am ingradit de ep. falsi, de ce este schizma sa puna un ep. adevarat – tot pentru binele Bisericii, mai ales ca probabilitatea revenirii la ortodoxie a episcopilor actuali este o foarte mica.
    Episcopi falsi vor face alti episcopi falsi – si asta nu e schizma, recunoastem si har la ei (chiar daca sunt in erezie, sau cumpara hirotoniile), dar daca un ep. ortodox va fi hiritonit fara voia lor – asta-i deja schizma si nu-i valid. Unde-i logica ?

    • admin2 says:

      Logica lipsește în concluziile că termenul este scurt și că trebuie să facem NEAPĂRAT ACUM ceva.
      Nu dracul conduce istoria, ci Dumnezeu, Care nu va lăsa Biserica Sa. Eu cred în El și nu am de ce mă grăbi…

      • admin2 says:

        Eu v-am răspuns frumos, dvs mă luați la mișto?
        Dar vă răspund, că așa m-a învățat răposatul meu tată: să fiu om cu oricine! (chiar dacă uneori mai uit…)
        Deci, dacă eu mă împărtășesc cu nevrednicie o dată, mă arde la fel de mult ca pe un eretic, doar că motivul la el este erezia, la mine este vreun păcat personal nepocăit. La dvs poate fi la fel, Doamne ferește. Deci, nu este de joacă.
        Eu nu sunt apărătorul Ortodoxiei, nici unicul, nici dintre cei puțini (Ortodoxia ne apără pe noi, nevrednicii), sunt un amărât de preot care vrea să se mântuiască și mă strădui să nu cad nici în erezie, nici în schismă. Cu rugăciunile dvs.
        Cât despre studiile mele, le-am făcut în mod cinstit, cu multă muncă, fără pile, fără compromisuri, fără mită, cu oameni de caracter: două doctorate, cu pr. Ilie Moldovan și cu pr. Theodor Zisis și dau slavă lui Dumnezeu că am avut profesori ortodocși de la care să învăț ceva.
        Cu respect, pr. Ciprian.

  6. Florentin says:

    Doamne ajuta! dl. Emil Baciu
    Harul este viata. Vedem ca unii oameni au o viata anticrestina si totusi Bunul Dumnezeu ii ingaduie; Spun Sf Parinti ca omul cat este in viata, Dumnezeu mai asteapta pocainta lui, iar timpul cand pleaca este considerat ca atunci omul are sacul cu maximul de fapte bune, pentru a da cel mai bun raspuns la Sf Judecata; iar daca Dumnezeu l-ar mai fi lasat in viata, atunci omul si-ar goli sacul de fapte bune. Cata rabdare, ingaduinta si dreapta Judecata!!!! Asta nu inseamna sa fim de acord cu modul lor de viata. Aici este alta discutie – paralel cu ingradirea de erezie.

    • admin2 says:

      Harul este dragoste, este adevăr, este bunătate, este pace, este totul.
      Noi ce, cine, cui suntem?
      De aici se pornește discuția…

  7. Mircea says:

    Referitor la monahul Lavrentie aparut peste noapte „nepomenitor” care vine in sprijinul „luptei antiecumeniste” si posteaza , evident pe site-ul pr. Claudiu Buza, am gasit pe blogul monahului Teodot urmatoarele :
    Mihai Marian
    26 SEPTEMBRIE 2017 LA 1:10
    P Teodot parintele lavrentie din Iasi care a oprit pomenirea este cel care era pus de daniel sa l inlocuiasca pe P Justin la Petru Voda de l a luat lumea la bataie?
    RĂSPUNDE
    monahulteodot
    26 SEPTEMBRIE 2017 LA 21:37
    El este.

    • admin2 says:

      Nu ne interesează. Chiar deloc.
      Adresați-vă unui site de știri. Acolo se caută… din acestea.

  8. Irina says:

    Mulțumim pt toate materialele postate!am aflat cam tot ce se putea despre situația in care am ajuns..numai cine nu vrea,nu pricepe ce are de facut..asa ca fiecare ar trebui „sa ne luam crucea si sa urmam lui Hristos”!..”osul la treaba” si inima la rugaciune..DOAMNE AJUTA!

    • admin2 says:

      Ei, dacă măcar un suflet s-a lămurit, tot a meritat efortul.
      Doamne ajută! Și iertați!
      Pr. Ciprian

  9. CristianD says:

    Spre folosul duovnicesc al tuturor nadajduiesc, supun atentiei, spre a incerca sa intelegem cat mai bine problema Tainelor si caracterului lor mantuitor sau, dimpotriva, „arzator”, urmatorul pasaj din Scrisoarea 40 a Sfantului Theodor Studitul. Voi cita 2 versiuni ale pasajului: una tradusa din limba rusa (link: http://lumea-ortodoxa.ro/iconomia-si-acrivia-relatiile-cu-ereticii-invatatura-sf-teodor-studitul/ ) iar cealalta extrasa din cartea pr. Hanches „Dreapta credinta in scrierile Sfintilor parinti.”. Iata cele 2 versiuni:

    A. „Preotului şi egumenului le-ai răspuns bine că sunt înstrăinaţi de preoţie cei ce acum sunt hirotoniţi de episcopul ce s-a dovedit a fi eretic, chiar dacă acesta spune că sinodul a fost rău şi noi am pierit. Căci de ce el, recunoscând asta, nu fuge de pierzanie, ferindu-se de erezie, pentru a fi episcop al lui Dumnezeu? Atunci şi hirotoniile sale vor fi primite îndată. Sau de ce, în timp ce domneşte erezia, egumenul a trimis fraţii la hirotonie ereticească?
    Aşadar, dacă cel ce a hirotonit s-ar îndrepta, li s-ar îngădui lor îndată să săvârşească cele sfinte; dar întrucât el se află în erezie, pomenind pe eretic, atunci chiar dacă ar şi spune că are un cuget sănătos, nu se poate ca cei hirotoniţi de el să fie adevăraţi slujitori ai Domnului.”

    B. „Preotului şi egumenului le-ai răspuns bine: să fie opriţi de la liturghisire cei hirotoniţi acum de către arhiereul aflat de curând în biserică, dar care zice în acelaşi timp că în chip rău s-a făcut sinodul [21] şi că „pierim”. Fiindcă pentru ce, mărturisind [dreapta credinţă], nu fuge de pierzanie,
    despărţindu-se de erezie, ca să rămână episcop înaintea lui Dumnezeu? Iar acum sunt primite [valabile] hirotoniile lui! [22] Dar de ce, fiind limpede erezia [lui], egumenul a mai adus la o hirotonie eretică pe fraţi?
    Aşadar, dacă cel ce i-a hirotonit s-ar fi îndreptat, puteau deîndată să lucreze cele sfinte, dar cât timp este în erezie, prin faptul că pomeneşte un eretic la liturghie, chiar dacă ar spune că are cuget sănătos, cei pe care i-a hirotonit nu sunt cu adevărat liturghisitori ai lui Dumnezeu.”

    Nota: in traducerea pr. Hanches se spune la [21] – „Posibil să se refere la Sinodul al VII-lea Ecumenic.” Dar nu este asa (nici n-ar avea logica cele scrise de Sf. Theodor), ci este vorba de sinodul din Constantinopol din anul 815 care a reinstaurat iconoclasmul, caci scrisoarea este datata 816.

    Asadar, era vorba de un episcop „cu cuget ortodox” dar care pomenea un ierarh iconoclast. Iconoclasmul era erezie condamnata sinodal de Sinodul VII Ecumenic, al carui text, la fel ca cel al Sinodului ROCOR 1983, nu continea nicio anatema nominala.

    Ma intreb oare, cat este de adevarat acest pasaj (in sensul „consensum patrum”) si aplicabilitatea lui la vremurile pe care le traim? Bunul Dumnezeu sa ne lumineze pe toti!

    • admin2 says:

      Este nevoie de cineva care se pricepe foarte bine la istorie. Căci hotărârile nu erau luate în aer, ci erau STRICT legate de un context. Mai întâi trebuie înțeles contextul și apoi dacă se poate aplica la cazul nostru.
      Dar vorbește de un sinod, ceea ce noi – în parte – nu suntem, deci SĂ NU FORȚĂM NOTA, ci să luptăm cu erezia și cu toți promotorii ei, nădăjduind în ÎNTOARCEREA LOR LA ADEVĂR !

  10. Mircea says:

    Iertati parinte. Avand in vedere ca pr. Lavrentie slujeste si el la Radeni am zis ca poate este bine ca lumea sa stie, sa aiba o privire de ansamblu.

  11. admin2 says:

    Vom avea și episcopi. Nu ne lasă Dumnezeu. Cu nădejde, fraților!

  12. admin2 says:

    Bine spus.

  13. Ortodoxos says:

    Ereticii nu pot avea taine! Acesta este invatatura ortodoxa!

    • admin2 says:

      Așa este, nu au parte de Taină, ci de osândă. Harul nu se ia automat, aceea este învățătura papistașă a harului supraadăugat. Luați și citiți.
      Însă până la condamnarea lor sinodală marea lor problemă nu este numai erezia, ci este cutezanța de a se apropia de altar.
      Dacă acolo este numai pâine și vin – înainte de condamnarea sinodală – atunci nu au nici o treabă, mănâncă și ei ce apucă. Însă Hristos vrea să îi aducă la pocăință și de aceea trec prin FOCUL Hristos, în loc să se unească cu Blândul Păstor.
      Hristos nu se întinează, noi ne întinăm prin erezie, nepocăință, mânie, curvie etc.
      Feriți-vă de Tainele ecumeniștilor, că aduc iad. Articolul mitropolitului Ierothei postat pe site ar trebui să vă lămurească.

  14. Irina says:

    Anafura si aghiazma de la orice biserica unde nu s’a intrerupt comuniunea cu ierarhii,sunt „valide”?

    • admin2 says:

      Discuția asta cu validitatea este aiurea din start. Noi am întrerupt pomenirea ierarhului eretic și comuniunea bisericească cu toți ereticii. Așa că nu luăm nimic din ceea ce ”se binecuvântează” acolo. Nu pentru că nu ar fi har.
      Ați vrea să vă ARDĂ aghiazma?
      Cred că ați priceput comparația…

  15. Irina says:

    DOAMNE AJUTA’NE!si iertați comparația,dar asa am obtinut un raspuns clar,chiar daca ma cam doare pt toti cei care sunt pe Cale..si pt mine sa n’o iau hăisa!

  16. grigorie says:

    „Un ucenic al Sfântului Paisie cel Mare mergea odată către oraş să-şi vândă rucodelia sa (obiecte lucrate cu mâinile sale). Pe cale a întâlnit un evreu, care, văzându-i simplitatea, a început să-l ispitească, zicându-i: «Iubitule, cum crezi tu într-un simplu om răstignit, care nu este nicidecum Mesia cel aşteptat? Nu este El acela, ci altul va veni». Ucenicul, având o minte mai slabă şi o inimă simplă, începu să asculte aceste cuvinte şi ajunse până la a rosti: «Poate că ceea ce spui tu este adevărat».
    Când s-a întors în pustie, Sfântul Paisie şi-a întors faţa de la el şi nu a voit să-i adreseze nici un cuvânt. La urmă, după multe rugăminţi ale ucenicului, Sfântul îl întrebă: «Tu cine eşti? Nu te cunosc pe tine! Acel ucenic al meu era creştin şi avea asupra lui harul Sfântului Botez, dar la tine nu văd aceasta. Dacă tu vei fi fiind cu adevărat ucenicul meu, atunci harul Sfântului Botez te-a părăsit şi chipul de creştin nu mai este în tine».
    Ucenicul îi povesti bătrânului cu lacrimi convorbirea cu evreul, iar Sfântul răspunse: «Sărace! Ce poate fi mai rău şi mai necurat decât asemenea cuvinte prin care tu te-ai lepădat de Hristos şi de Sfântul Botez? Acum mergi şi plânge-ţi păcatul, căci cu mine nu mai poţi fi; numele tău s-a scris împreună cu cei care s-au lepădat de Hristos, cu care împreună vei fi judecat şi chinuit» .
    Auzind această judecată, ucenicul se cutremură şi se aruncă la picioarele bătrânului său, rugându-l să nu-l lepede de la rugăciunile sale. Sfântul, cuprins de milă, se închise în chilia lui şi rugă cu lacrimi pe Dumnezeu să ierte păcatul ucenicului său. Dumnezeu ascultă ruga Sfântului şi îl învrednici de semnul iertării şi milostivirii Sale asupra ucenicului.
    Atunci Sfântul îl chemă pe ucenic la sine şi-i spuse: «Copile, vino şi dă slavă lui Hristos Dumnezeu împreună cu mine, căci duhul cel necurat al hulei s-a dus de la tine, iar Duhul Sfânt de la Sfântul Botez străluceşte iar peste capul tău. De acum păzeşte-te, ca nu cumva din lene şi nepăsare duşmanul să te atace iar şi, biruindu-te, să te arunce în focul gheenei».”

    • admin2 says:

      Duhul Sfânt care se dă la Botez, adică împreună cu Botezul, este Taina Mirungerii.
      La cei care au apostaziat în vreun fel, când se întorc se reface Taina Mirungerii, cu mărturisire de credință ortodoxă și cu lepădare de erezii sau/și de hule.
      Nu avea cum să piardă harul Sfântului Botez. Citiți în Filocalia I, ce spune Sf. Marcu Ascetul.
      Omul renăscut în Hristos este RENĂSCUT ÎN HRISTOS. Nu îl mai poți omorî cu totul duhovnicește. Dar chipul hristic se poate întuneca în el, dar nu TOTAL.
      Cu respect, pr. Ciprian.

  17. grigorie says:

    Prin pacat primii oameni n-au pierdut chipul lui Dumnezeu dar acest chip s-a slutit, iar harul l-au pierdut; nici dupa caderea in pacat de dupa Botez nu se pierde chipul care a fost innoit de Hristos ci se deformeaza, insa prin Pocainta credinciosii „reprimesc din nou chipul lui Dumnezeu”(Sfantul Vasile cel Mare, Omilile despre pocainta), ajungandu-se la aceeasi innoire de la Botez, nu la o alta innoire (Sfantul Atanasie cel Mare), innoindu-se „darul de mai inainte pe care il pierdusera”; „darul [ce] l-ati lepadat si l-ati pierdut”(Sfantul Teofilact al Bulgariei).
    Prin Botez se sterge pacatul stramosesc, Botezul nu se repeta, pacatul stramosesc fiind sters pentru totdeauna, insa pacatele de dupa Botez nu se sterg printr-un alt „Botez”, ci prin Pocainta se revine la innoirea primita la Botez, de aceea Pocainta se mai numeste si „al doilea Botez” (canon11,Cartagina).
    Daca cei simpli in credinta smintindu-se, asemeni ucenicului Sfantului Paisie cel Mare, pierd harul Sfantului Duh, cu atat mai mult nu vor fi scutiti de pierderea harului episcopii si preotii a caror apostazie este mai grava, ca unii care se pretind indrumatori ai celor pe care-i pastoresc, intre acestia fiind si cei ce si-au insusit ereziile hotarate in Creta.

    • admin2 says:

      Concluzia logică nu este întotdeauna cea dumnezeiască.
      Revin cu studiul părinților athoniți.
      Pr. Ciprian