Nimic nu e mai grav decât trădarea lui Hristos
Nimic nu e mai grav decât ecumenista erezie –
Cu mult mai vinovată decât orice-apostazie.
Cu mult mai rea decât o blasfemie,
Decât orice păcat multiplicat c-o mie!
Căci ea UCIDE SIGUR, pervers și mișelește,
Anesteziind încet, parșiv și diavolește.
Precum Calul Troian – sau mai pe românește:
De-acolo de-un’ se-mpute oricare trup de pește…
Din vârful ierarhiei, al haitei apostate,
Se scurge pestilențial, și cu celeritate
Miros de gravă și de grea complicitate
Cu cei ce-mpart puterea lumii – prin REA frățietate…
Miros adânc de hoit și de-naltă trădare,
Miros de Tartar, de-adâncă demonizare
O haită de ecumeniști ce nu mai au scăpare,
Ce calcă luciferic pe cadavre cât o mare…
Și fiece minut ce trece
Pe semnătura trădătoare neretrasă,
Este CU MULT MAI GRAV și înmulțit cu zece,
Decât orice CRIMĂ ÎN MASĂ !
Fiindcă duce-n iad – cu surle și tromboane,
Nu doar câteva suflete, ci ZECI DE MILIOANE !
Suflete amăgite-aici să facă ”ascultare”,
Spre vai, a Gheenei veșnică repartizare…
Autor: Nicolae, un ortodox îndurerat
PS – Este nevoie de multă rugăciune pentru întoarcerea apostaților, precum și trezvie spre ferirea de noii stiliști care dau din coate, în mod … strămoșesc (sic!). De cei cu Împărtășirea la cutiuță sau lăsată prin casele oamenilor ne este și rușine să mai amintim, căci se mânie Domnul de rătăcirea lor! (Redacția)
