Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

O poezie… de post! Pentru cei care dorm… în post!

Nimic nu e mai grav decât trădarea lui Hristos

Nimic nu e mai grav decât ecumenista erezie –
Cu mult mai vinovată decât orice-apostazie.
Cu mult mai rea decât o blasfemie,
Decât orice păcat multiplicat c-o mie!

Căci ea UCIDE SIGUR, pervers și mișelește,
Anesteziind încet, parșiv și diavolește.
Precum Calul Troian – sau mai pe românește:
De-acolo de-un’ se-mpute oricare trup de pește…

Din vârful ierarhiei, al haitei apostate,
Se scurge pestilențial, și cu celeritate
Miros de gravă și de grea complicitate
Cu cei ce-mpart puterea lumii – prin REA frățietate…

Miros adânc de hoit și de-naltă trădare,
Miros de Tartar, de-adâncă demonizare
O haită de ecumeniști ce nu mai au scăpare,
Ce calcă luciferic pe cadavre cât o mare…

Și fiece minut ce trece
Pe semnătura trădătoare neretrasă,
Este CU MULT MAI GRAV și înmulțit cu zece,
Decât orice CRIMĂ ÎN MASĂ !

Fiindcă duce-n iad – cu surle și tromboane,
Nu doar câteva suflete, ci ZECI DE MILIOANE !
Suflete amăgite-aici să facă ”ascultare”,
Spre vai, a Gheenei veșnică repartizare…

Autor: Nicolae, un ortodox îndurerat

PS – Este nevoie de multă rugăciune pentru întoarcerea apostaților, precum și trezvie spre ferirea de noii stiliști care dau din coate, în mod … strămoșesc (sic!). De cei cu Împărtășirea la cutiuță sau lăsată prin casele oamenilor ne este și rușine să mai amintim, căci se mânie Domnul de rătăcirea lor! (Redacția)

8 Responses to O poezie… de post! Pentru cei care dorm… în post!

  1. Lucretia says:

    Hristos a înviat!

    Păcatu-ademeneşte, seduce şi subjugă
    Pe cel ce nu-i de patimi îngrădit,
    Apoi domneşte prin fărădelege
    Punând, pe rând, virtuţile la zid.

    Păcatul răstigneşte, distruge, perverteşte
    Dumnezeirea ce-o avem în noi,
    Preface în deşert orice grădină
    Şi-n răget slut cântecul din zăvoi.

    Păcatul caută cu semeţie
    Să urce unde nu i se cuvine,
    Slăbănogind pe lucrătorii viei
    Şi-ndepărtându-i de-orice răsplătire.

    Hristos a înviat să ne ajute
    Păcatul să-l strivim, să-l biruim,
    În bucurii să preschimbăm oftatul
    Şi fericiţi în veci de veci să fim.

    Oricâte legi pe-acest pământ s-ar da
    Ce-aduc cu zel păcatului prinos,
    Creştinii birui-vor, dar nu singuri,
    Ci ÎN, CU şi ALĂTURI DE Hristos!

    Lucretia P.

  2. Dorin says:

    Părinte Ciprian,
    La ce v-ați referit cînd ați scris asta: ”precum și trezvie spre ferirea de noii stiliști care dau din coate, în mod … strămoșesc (sic!)”?
    Cine sunt ”noii stiliști” și cum adică ”dau din coate, în mod … strămoșesc”?