– Gheronda, de îndată ce mă concentrez să spun rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă”, în câteva fracțiuni de secundă mintea mea poate să ajungă până în America. Cum se întâmplă acest lucru?
– De câți bani ai nevoie ca să mergi de aici până în America și să te întorci? Ai bani să plătești taxele de transport? Și vezi, acum cu mintea ajungi imediat acolo. Însă tu să ai grijă să îți aduni mintea, pentru că altfel la final vei rămâne dator și îmi vei „închide” asociația (Gheronda vorbea adesea despre un „atelier de rugăciune” și despre o asociație, fundație care se ocupă de rugăciune), pentru că nu voi avea de unde să îți plătesc datoriile tale.
Să spui Rugăciunea cu inima, smerit, nu cu mintea: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă” și să nu te înșele diavolul cu gânduri străine puse în mintea ta.
Te va ajuta foarte mult în această strădanie să te gândești la moarte. Dacă te gândești așa: „Dumnezeu mi-a dat ca termen această oră, ca să mă pregătesc și apoi mă va lua din lumea aceasta”, atunci nici un gând nu va putea să se împotrivească rugăciunii sau să te amăgească. Când există gândul la moarte (și implicit la judecata de după moarte – n.trad.) atunci mintea stă la mijloc (nu zboară pe nicăieri) și nu se abate spre extreme și nu „călătorește” până la capătul lumii.
Sursa – http://trelogiannis.blogspot.ro/2018/04/blog-post_709.html
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu
