Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Puterea Crucii… la nivel înalt


Acest video are și subtitrare în engleză, deci nu necesită neapărat o traducere a subtitrării în limba greacă. Dacă cineva dorește să facă traducerea din limba engleză în limba română, are toată binecuvântarea și o poate trimite la adresa de e-mail de mai jos, urmând ca ea să fie adăugată articolului.

ciprioan@yahoo.com

Post cu mult folos duhovnicesc!

Actualizare (mulțumim traducătoarei pentru osteneală și profesionalism):

„Aș prefera să nu dezvolt în detaliu acest subiect. Cred că astfel de lucruri sunt sfinte pentru toată lumea. Credința fiecăruia nu trebuie să fie etalată, ea este în inima omului.
În ceea ce privește purtarea unei cruci, mai demult nu o purtam deloc, … mama mi-a dat-o odată când am vizitat Israelul.

Am fost acolo de două ori. Prima oară, la invitația oficială a ministrului afacerilor externe al țării respective. A doua oară am mers în Israel pentru că mi-a plăcut țara și am călătorit acolo cu familia mea ca turist.

Deci mama mi-a dat crucea ca să o ating de mormântul Domnului și să o port ca  binecuvântare. Am făcut așa și acum este mereu cu mine.

De altfel, a existat o poveste, după care am decis  să o am întotdeauna la piept; în Dacha aproape de Sankt Petersburg, a fost un incendiu, s-a întâmplat din cauza faptului că ceva nu a funcționat bine în saună.

Înainte de a intra în saună, am scos crucea, iar apoi cu prietenul meu am ieșit afară în grabă, deoarece s-a întâmplat totul în mod neașteptat.

Prețuiam crucea aceea foarte mult, a fost crucea mamei mele și focul a fost cu adevărat puternic. Așa că m-am gândit că poate aș mai putea găsi măcar niște rămășițe din acea cruce, era o cruce din aluminiu, era foarte simplă.

Am fost total surprins când unul dintre muncitori, scotocind prin cenușă, a găsit crucea intactă, deși casa se prăbușise, a fost o surpriză, o revelație, și, prin urmare, de atunci  o port întotdeauna cu mine.”