Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Cine a zis că viața este complicată?…

Întru aceastã zi, povestire din Limonar, despre doi sihaştri
Doi sihaștri, un bătrân și ucenicul lui, au fost în vârful Rocului, în muntele ce se cheamă Cliro, aproape de mănăstirea avei Teodosie, cea din Scupel.

Și, murind bătrânul, ucenicul lui a făcut rugăciune și l-a îngropat pe el în munte.

Și a venit ucenicul aproape de lume și a aflat pe un oarecare om lucrând pământul și i-a grăit lui: „Te rog, frate, ia sapa și vino cu mine.”

Iar lucrătorul, ascultând pe sihastru, a mers cu dânsul în munte. Și i-a arătat lui mormântul starețului său și i-a grăit: „Sapa aici alături.”

Și săpând el mormânt, sihastrul stând, s-a rugat și, săvârșind rugăciunea, a sărutat frățește pe mirean grăind: „Roagă-te pentru mine, frate.”

Și, mergând, s-a așezat pe sine aproape de starețul său și, culcându-se, și-a dat duhul Domnului. Iar mireanul a acoperit cu pământ mormântul, mulțumind lui Dumnezeu.

Și îndepărtându-se el de la mormânt, ca la o aruncătură de piatră, a zis întru sine: „Pentru ce n-am luat eu o blagoslovenie de la Sfinți?”

Și, îndată, întorcându-se înapoi, n-a mai aflat mormântul Sfinților.

Dumnezeului nostru slavă!