Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

„Teologii” de ieri, ecumeniștii de azi, ce vor fi oare mâine?

La adresa de mai jos a apărut acest articol, care este foarte lung, așa că nu îl voi mai traduce ad-literam, ci doar ideile principale (cele noi, care merită cunoscute de toți):

1. La scăldătoarea Siloam era nevoie de credință și de pocăință pentru vindecare, acum la patriarhia ecumenică, pentru a se îndrepta greșelile bisericești nu este nevoie de pocăință, ci este de ajuns hotărârea patriarhului Bartolomeu.

2. Acesta a declarat cu aroganță: „fie le place sau nu fraților noștri ruși, în curând sau mai încolo se va da soluția de către patriarhia ecumenică (referitor la situația din Ucraina), altă soluție nu este.”

3. După „vă place sau nu” a urmat trimiterea de scrisori de la Constantinopol către toate Bisericile Ortodoxe autocefale, cerând recunoașterea faptelor și hotărârilor sale referitoare la Ucraina.

4. Bisericile slave refuză să îi recunoască pe schismaticii din Ucraina cei caterisiți și aflați sub anathemă, iar Patriarhia Serbiei a declarat în scris că nu recunoaște „intruziunea anticanonică (a patriarhului Bartolomeu) în terenul canonic al Bisericii Rusiei” și de aceea nu îi recunoaște pe schismatici.

5. Bisericile grecești se țin la distanță de hotărârile patriarhului Bartolomeu, cerând convocarea unui sinod panortodox pentru tema în discuție.

6. Biserica Ortodoxă a Albaniei a respins hotărârea Constantinopolului, subliniind că nu pot fi repuși în treaptă schismatici clerici fără pocăință, declarând: „ne este greu să înțelegem că Tainele invalide și inexistente ale lor (ale schismaticilor lui Epifanie) devin purtătoare de Duh „prin iconomie”, căci ele constituie blasfemie la adresa Sfântului Duh și nu pot fi recunoscute apoi prin iconomie.” Adică nu este recunoscută noua formațiune religioasă a patriarhului Bartolomeu din Ucraina, pentru că ea este alcătuită din clerici anathematizați, caterisiți și nehirotoniți valid. A tunat și a fulgerat Bartolomeu când a primit știrea, el cel atât de iubitor de „dialog”

7. Răspunsul lui către albanezi a fost: „datoria voastră (a Sinodului Albaniei) este de a vă însuși adevărurile hotărâte (desigur, nu spre aprobare).”

8. Prietenul patriarhului Bartolomeu, papa Francisc i-a ținut „spatele” împreună-călătorului său pe calea înșelării și a hotărât primirea scrisorii-decret a patriarhului Bartolomeu către Biserica Albaniei (decret plin de înșelări și de adevăruri răstălmăcite) în „tezaurul de credință dogmatică al Vaticanului”!

9. Biserica Greciei încă nu și-a expus punctul de vedere. Ca să nu aibă parte de o nouă „surpriză albaneză”, patriarhul Bartolomeu l-a trimis pe mitropolitul Emanuil al Franței, alături de mitropolitul Amfilohie de Adrianoupolis, ca să discute cu arhiepiscopul Ieronim al Atenei problema autocefaliei schismaticilor din Ucraina.

10. Arhiepiscopul Ieronim le-a spus acestor trimiși că la prima întrunire a ierarhiei grecești se va lua o hotărâre oficială.

11. Și în timp ce pleroma ortodoxă așteaptă să iasă la lumină rezultatele jocurilor de culise, a fost publicat referatul-scrisoare al mitropolitului Ierothei Vlahos de Navpaktos care propune nici mai mult nici mai puțin decât ca Biserica Greciei să aprobe fără vot (!) hotărârea Constantinopolului referitoare la situația din Ucraina, pentru că dacă problema se va supune la vot, conform „teologului” Ierothei, atunci Biserica Greciei „se va amesteca în problemele interne ale altei Biserici” (!!), iar cel mai tragic și comic este că el propune ca Biserica Greciei să accepte „pe moment” actul de acordare al autocefaliei schismaticilor ucraineni de către patriarhia ecumenică și „să aștepte să își exprime părerea și judecata ei generală când se va aduna un Sinod Ecumenic”!!!

12. De ce să se minuneze cineva mai întâi citind acest text? De trâmbița ipocrită a mitropolitului Ierothei referitoare la respectarea Sfintelor Canoane și neamestecarea în problemele interne ale altei Biserici, când presupusul lor păzitor acum le încalcă, alteori le ignoră și adesea le ajustează precum patul lui Procust?

13. Părerea mitropolitului Ierothei este că Biserica de Constantinopol poate să retragă autocefalia oricărei Biserici atunci când dorește, devreme ce aceasta i s-a acordat „prin iconomie”, afirmație pe care o resping și cei mai extremiști susținători ai hotărârilor arbitrare ale patriarhului Bartolomeu.

14. Părerea mitropolitului Ierothei este că hotărârile patriarhiei ecumenice nu pot fi judecate de nimeni înaintea unui Sinod Ecumenic.

15. Să înțelegem că Bisericile care nu vor accepta pe schismatici își pun în pericol propria lor autocefalie?

16. Este clar că mitropolitul Ierothei vrea să transforme Biserica Greciei în mitropolie a Fanarului sau că încearcă să își spele conștiința față de cele afirmate în legătură cu sinodul din Creta (când nu a fost de acord cu cele discutate acolo, dar… s-a pocăit)?

Sursa – https://katanixi.gr/2019/04/10/%ce%bf-%cf%86%cf%8c%ce%b2%ce%bf%cf%82-%cf%84%ce%bf%cf%85-%cf%80%ce%b1%cf%84%cf%81%ce%b9%ce%ac%cf%81%cf%87%ce%b7-%ce%b2%ce%b1%cf%81%ce%b8%ce%bf%ce%bb%ce%bf%ce%bc%ce%b1%ce%af%ce%bf%cf%85-%ce%b3%ce%b9/

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Notă: partea interesantă este că articolul a apărut pe site-ul pr. Nicolae Manolis, care se află în același cuget de mărturisire cu pr. Teodor Zisis și cu gruparea lui Chirilă din România (care îi face reclamă puternică mitropolitului Ierothei ca mare „teolog” – nu că nu ar fi fost, dar testul dat în Creta și cele de după vădesc numai întunecare, nu conștiință ortodoxă, dovada fiind grecii înșiși care nu îl mai suportă; dar la noi numele „mari” contemporane sunt pentru unii „argumentele teologice” ale luptei lor cu erezia, uitând că după fapte, nu doar după vorbe vom fi judecați).

Domnul să ne lumineze pe toți!