Azi am fost în pelerinaj la moaștele Sfântului Ierarh Calinic, la mănăstirea Cernica (fără a avea vreo comuniune cu ecumeniști, nici lăsându-ne miruiți de ei, lângă racla Sfântului – așa cum am învățat de la părinții aghioriți că se cuvine a face). Am săvârșit și parastas la mormântul Mărturisitorului Ioan Ianolide, aflat în cimitirul acestei mănăstiri. Le mulțumim Sfinților că ne-au primit. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Acolo, la Cernica, mergând spre biserică, ne-am întâlnit cu un grup de pelerini, venind din direcția opusă. În spatele lor venea încet și un jeep, în care se distingeau câteva persoane în sutane. O femeie zise: dați-vă la o parte, să treacă, poate că este Preafericitul!
Un bărbat din grupul lor a răspuns (referindu-se la faptul că scena se întâmpla în cimitirul mănăstirii Cernica): dacă a ajuns aici atunci este prea supăratul.
Of, Doamne, câtă dreptate poate avea un om din popor! Cine are ochi de văzut, să vadă!
Iar la întoarcere, acum la ceas târziu Dumnezeu mi-a făcut acest dar: să citesc cum părintele Teodor Zisis dă pe față căderea cu răsunet a unui „mare cuget ortodox”: mitropolitul Ierothei Vlahos (atât de adulat de cei care au tot atât cuget ortodox ca și idolul lor).
π.Θεόδωρος Ζήσης, Σε αδιέξοδο ο αρχιεπίσκοπος Ιερώνυμος για το Ουκρανικό
Sursa articolului: din nou, site-ul pr. Nicolae Manolis (se întrevede stricarea unor „prietenii” la nivel înalt, care nu dă bine „teologilor” politicieni acum înainte de alegerile euro; Domnul cu mila!)
Revin mâine cu traducerea ideilor principale. Merită efortul. Mai ales că țin mult la părintele Theodor, chiar dacă nu ne-am mai văzut de multișor, dar avem același dușman comun: ecumenismul.
Noaptea este un sfetnic bun. dar nu noaptea rațiunii, despre care se zice că naște monștri.
Și nădăjduiesc în revenirea pr. Teodor Zisis la acrivia Sfinților Părinți (pe care a predat-o și a trăit-o zeci de ani), căci cu „cugete ortodoxe echilibrate” iese numai circ, nimic ortodox și mai ales când te aștepți mai puțin.
pr. Ciprian Staicu
