Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Câteva considerații referitoare la o invitație publică cu restricții de circulație, cu ocazia Săptămânii Pătimirilor lui Hristos, Domnul nostru și Adevărul întrupat

Răspund public la o invitație vicleană a mărturisitorilor ereziei „părtășiei la erezie”, conduși de Chirilă.

A apărut un articol despre o întâlnire de la Botoșani, pe 1 mai 2019. Citind textul ei formulez următoarele considerații:

1. În ea se vorbește despre o întâlnire a „nepomenitorilor.” Am arătat în repetate rânduri că termenul „nepomenitor” nu este ortodox; cel ortodox este „îngrădit de erezie” (în grecește αποτοιχισμένος), nicăieri în opera patristică și în practica de azi nu se folosește, nici la greci, decât în mintea lui Chirilă, termenul de „nepomenitor.”

2. În toată opera patristică se arată că singura soluție, eficientă – în sensul că prin ea s-au organizat TOATE Sinoadele Ecumenice din istoria Bisericii – este îngrădirea de erezie, de ereziarhi, adică întreruperea comuniunii cu ei. Cei îngrădiți au organizat Sinoadele, NIMENI ALTCINEVA! Altă soluție nu a existat niciodată până când Chirilă nu și-a terminat masterul în ecumenism și de atunci a apărut și acest termen nou, în care intră cu ușurință și cei care nu se îngrădesc, dar vorbesc sau scriu contra ecumenismului. Cum ar fi fost ca Sfântul Maxim Mărturisitorul să vorbească împotriva ereziei monotelite ani de zile, dar să nu se îngrădească faptic de eretici, ci să fie în comuniune cu ei? El a refuzat să fie în comuniune și cu cei care i-au dat dreptate, dar au rămas în comuniune cu ereticii. Clar ca lumina soarelui. Aceasta este o întrebare pentru pr. prof. Teodor Zisis, căci sfinția sa măcar a citit opera patristică, în vreme ce Chirilă nu, așa că nu avem ce învăța de la oameni care se află pe dinafara subiectului și care de meserie sunt cârcotași ai adevărului.

3. Partea interesantă este că acești „nepomenitori” sunt de fapt pomenitori de eretici, adică de cei care nu s-au îngrădit de erezie: arhiepiscopul Longhin (cu care au slujit), mitropolitul Serafim de Pireu (cu care au slujit), mitropolitul Ierothei Vlahos (care a provocat scandal mare de curând prin neortodoxia învățăturilor sale referitoare la patriarhia ecumenică și la rolul unui Sinod al unei Biserici autocefale) etc.

4. Calea „împărătească” pe care ei o propun este lipsa soluției eficiente de luptă cu erezia, prin comuniunea lor cu ereticii. Ar putea să îi spună „diplomatică”, „de compromis”, dar să nu întineze cuvântul „împărătesc”, căci nu este nimic împărătesc a pomeni pe eretici, nici a lăsa Împărtășania în casele mirenilor, în căni, ca să se împărtășească singuri, așa cum a făcut (și nu și-a recunoscut blasfemia) pr. Grigorie Sanda, ucenicul firmei de cutii cu „împărtășanie” de la Schitul Oituz. Îmi pare rău că mă exprim mai dur, dar minciuna nu trebuie alintată, știm cine este tatăl ei (vezi Ioan 8, 44).

5. Aflăm din textul invitației că pot veni toți, dar apoi că se vor citi 6 documente (pregătite de acasă, ca în Creta, nu?), dintre care primul este răstignirea celor care chiar s-au îngrădit de erezie.

6. O luăm în serios că cu ocazia acestei întruniri cripto-ecumeniste vor renunța la a mai scrie articole, iar și iar, referitor la umila mea persoană sau a pr. Sava, orientând lupta împotriva ecumenismului, cum afirmă în invitație, de asemenea nădăjduim în existența unui traducător cunoscător de greacă, nu de povești, precum pr. Matei Vulcănescu, iar noi, cei invitați pe geam și dați afară dinainte pe ușă, vom face după exemplul Sfântului Vasile cel Mare: vom lua pe alese (din cele publicate ulterior), ca albina, ceea ce este bun de la această întâlnire, în niciun caz minciuna, fariseismul sau gafele teologice de traducere din greacă în română.

7. Dacă „obiectivul de lungă durată” este reaprinderea luptei corecte contra ereziei înseamnă că autorul invitației recunoaște implicit că și la el în ogradă s-a stins lupta aceasta, că altfel spunea că „pâlpâie” și își dorește să fie ca o vâlvătaie, ca Sfânta Lumină de la Ierusalim.

8. Mulțumesc pe această cale injurioșilor care în mod programatic îmi martirizează telefonul cu mesaje. Cam acesta este nivelul grupării lui Chirilă. Domnul să îi lumineze și să pună mâna pe citit, dar nu așa cum o face pr. Serafim Zisis, rușinat în mediul grecesc în mod repetat pentru modul unilateral în care își alege citatele-argumente, trecând sub tăcere ceea ce nu îi susține părerile și trăgând concluzii referitoare la viața și activitatea Sfinților Părinți care ar vrea să îi transforme pe aceștia din lei ai credinței și titani ai adevărului în niște diplomați cu limba dulce, spre hipnotizarea ascultătorilor. Să nu fie!

9. Să nu credeți că această invitație apare întâmplător acum. După ce același autor l-a ridicat în slăvi acum câteva săptămâni pe ieromonahul Cleopa de la Arad și acum s-a spart buboiul și s-au vădit învățăturile neortodoxe ale acestuia, ca un jurnalist cu experiență ce este și fost activist plătit al Trinitas Tv, Chirilă încearcă abaterea atenției de la minciuna dată în vileag spre o conferință pompoasă cu… bufet suedez. Domnul nu se lasă batjocorit de nimeni, chiar dacă vicleșugul are loc într-un lăcaș numit „rapsodia”, că de cântece de sirenă ecumeniste ne-am săturat și de aceea ne-am îngrădit cu adevărat de erezie, noi, cei atât de batjocoriți de gruparea „nepomenitorilor împărătești.”

Post cu folos în continuare!

Pr. Ciprian Staicu