Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Poezia „Vino, Doamne” – izvorâtă din durerea pentru un popor apostat

Vino, Doamne

Vino, Doamne, fă-Ți un bici

Și alunga Tu departe, Tu Iisuse Împărat
Pe acei ce Te-au trădat, care-acum au niște frici
Și de la credința dreaptă au apostaziat!
Adună, Doamne, Tu din cer
Pe toți Martirii acestui neam,
Toți Sfinții României ce nu pier,
Ce și-au dat viața pentru fiecare ram!
Adu-i Tu pe pămant, o Sfinte în Treime,
Să vadă acest popor urmaș de-acum
Ce însemna credința în vechime
Ea era cremene și piatră, nu praful cel din drum!
Pe Ștefan, pe Mihai, pe Brâncoveanu
Nu i-a clintit nici paloșul păgânătății,
Ci dragostea de neam și de credință le-a fost aleanul,
Iar viața lor au pus chezaș creștinătății!
Noi, cei de astăzi, cu ce plătim acum
Al lor martiriu și-al lor sânge?
Ce-am învățat din a lor jertfă, doar un scrum!
Suntem de plâns, dar nici măcar nu mai putem a plânge!
Se răsucesc strămoșii în mormânt,
Plâng sfinții îngeri, ceru-ntreg ne plânge
Pe noi sărmanii, ce nu avem cuvânt
Să ne-apărăm Ortodoxia care ni se frânge!
Ce-avem de suntem muți și orbi,
De nu avem nici o zvâcnire, nici un declic?
Am adormit într-o atât de mare împietrire
Și nu ne pasă de nimic?
Hristos a înviat, iubiți români!
Asa ne salutăm pân’ la Înălțare!
El, Domnul, a înviat, nu cei păgâni,
Pe care-i adorați acum în disperare!
Parcă vă trageți din alt neam, din alt popor,
Mai sunteți voi urmași de bravi eroi?
Cine v-a dăltuit și v-a cioplit cu-acest topor
De nu vedeți că singuri v-afundați pe voi?
Vino, Doamne, și-i trezește, ia-le somnul,
Dă-le pacea, dă-le rugăciunea Ta,
Dă-le viața, dă-le ruga, dă-le râvna întru Domnul,
Pune-i iar pe calea dreaptă, întru credincioșia Ta!
Mihaela Popa,
31 mai 2019

One Response to Poezia „Vino, Doamne” – izvorâtă din durerea pentru un popor apostat

  1. Pingback: Poezia „Vino, Doamne” – izvorâtă din durerea pentru un popor apostat – Black Topics