Când am văzut cele întâmplate la Orășeni, în parohia ortodoxă a părintelui Ioan Ungureanu, m-a durut inima. În primul rând pentru că am slujit o dată acolo înainte de Sinaxa Națională de la Botoșani și am văzut că părintele Ioan are mult har de la Dumnezeu și pentru că știu ce înseamnă prigoană din partea ecumeniștilor.
Nu vreau să abordez aici diferențele în mărturisire, mai este vreme, cât dă Hristos, ca acolo unde și dacă greșim să ne lumineze, cu condiția să fim sinceri și să slujim Lui.
Părinte Ioane,
Să vă întărească Dumnezeu. Vom încerca să vă sprijinim cum putem. Știu cum sunt adesea oamenii: au pretenții, preotul trebuie să fie la dispoziția lor, dar când are necazuri oare câți își mai aduc aminte că și el este om, că îi este greu, că are ispite și că poate uneori ajunge la capătul puterilor?
Majoritatea credincioșilor v-au fost alături în lupta cu erezia. Cinste lor și păstorului care i-a crescut în Duh! Însă ei au fost obișnuiți să apere biserica, lăcașul, parohia. Să nu vă mâhniți peste măsură dacă unii dintre ei – ajunși în smeritul, dar plin de har și de sfințenie, paraclis – vor începe să cârtească. Nu este ușor a rezista prigoanei. La urma urmei, cei pe care îi păstorim nu sunt niște oameni născuți ieri-azi, ci sunt cei care au fost obișnuiți (mai bine zis intoxicați, chiar dacă au luptat cu ispitele veacului) cu toate cele ale ecumenismului și ale unei vieți de ortodox cu lipsurile datorate influenței comunismului, capitalismului, consumismului etc.
Adevărata și marea bătălie va fi de acum înainte, căci trădările care dor cel mai tare nu sunt cele din afară, ci cele de aproape.
Prin aceste cuvinte nu vreau nimic altceva decât să vă transmit că orice aveți nevoie, nu ezitați să spuneți. Aici nu mai este vorba de prietenii sau neprietenii, ci de faptul că ne pasă și că nu vom întoarce spatele unui om care suferă pentru Hristos.
Știu că aceste cuvinte vor fi măsurate, analizate, poate persiflate de unii, dar nu îmi pasă. M-am împărtășit cu sfinția voastră din același Potir, la acea minunată slujbă dinainte de Sinaxa Națională, și sunt dator în fața lui Hristos practic să ajut cât pot.
Știu că și alți părinți și mireni de pretutindeni vă vor ajuta. Ceea ce este nevoie acum este un loc potrivit pentru a locui. Este ascetic acel modul, dar ar prinde bine și varianta B. Așa cum alții au construit, se poate în continuare. Nu noi zidim, ci Dumnezeu. O spun din proprie experiență.
Să vă mântuiască Hristos!
Nu vreau să se simtă nimeni obligat de cuvintele mele, așa că voi semna doar alături de familia mea trupească, dorindu-vă mărturisire curată ortodoxă, multă răbdare, să vă ferească Dumnezeu de boli și să vă rânduiască toate spre mântuire!
Pr. Ciprian, soția și copiii
