Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Hristos – Prietenul nostru

Părintele Tadei de la Vitovița (Serbia), un Sfânt contemporan, spunea:

„Astăzi lumea Îl invocă în rugăciune puțin pe Domnul. Lumea se ocupă doar de sinele său. Uneori necazurile prin care trecem ne obligă să căutăm sensul lor mai adânc în noi. Fără nefericire (încercare, ispită) nu prea mai există adorare a lui Dumnezeu de către noi (adică de obicei omul își aduce aminte de Domnul numai la necazuri) și iarăși ne dăm seama că flacăra credinței se păstrează cu greu, pentru că diferite vânturi ale lumii suflă să o stingă.

Cu toate că, am spune, ne-am îndepărtat mult de Domnul, totuși mai sunt mulți oameni care stau rugători înaintea lui Dumnezeu, iar ei ne reprezintă și se roagă continuu Domnului pentru noi, ca El să ne scape de această situație grea, căci întreaga lume s-a ridicat împotriva noastră, dar noi nu avem prieteni printre oameni. Atunci Domnul va fi pentru noi prieten și reprezentant. Așa cum vedem, nu avem prieteni printre oameni.

Iar Sfântul Porfirie Kavsokalivitul zicea:

„Are grijă Dumnezeu de noi! Atunci când nu mai ai nicio nădejde, El îți trimite ceva ce nu te aștepți… este de ajuns să crezi în El și să Îl iubești. Căci și El ne iubește și are grijă de noi, așa cum face un tată cu fiii lui.”

De asemenea, scriitorul grec Alexandros Papadiamandis (1851-1911), unul dintre cei mai iubiți poeți greci, supranumit pentru iubirea lui față de Biserică și de oameni: „călugăr în lume” (era în stare și hainele de pe el să le dea celor săraci) spunea în chip atât de minunat:

„Eu îmi voi purta crucea întotdeauna. Și dacă nu mai pot să o port (în spate), măcar o să o târăsc după mine. Pentru că nu vreau să îmi pierd crucea. Vreau să aflu (am parte de) mila lui Hristos și mântuirea și Împărăția Lui.”

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu