Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Infailibilitatea lui „miau”, „ham” și „chiț”…


 

Ce pricepurăm?

– în fiecare an, în data de 17 ianuarie, în multe locuri din lume stăpânite de papistași (filmarea este din Madrid), ereticii amestecă apă cu sare (să nu miroasă a canalizare), poate și ceva esențe aromate (că har nu au, nefiind nici botezați, nici hirotoniți, nici biserică, ci doar… un circ global);

-reprezentanții (câtă frunză și iarbă) ai zoolatriei – adică umilii lor enoriași și nu numai – vin să primească „binecuvântare.” Este „raiul catolic”, unde chiț cu ham și cu miau, bufnița și broasca țestoasă sunt la mare cinste și au drept „animale de companie” pe umilii lor stăpâni idolatri.

Ce treabă avem noi cu ei?

Ortodocșii – adică cei îngrădiți de erezie – nu avem, dar ecumeniștii le pupă picioarele papistașilor și probabil… lăbuțele patrupedelor.

Stai și te întrebi: dacă unul are o cobră pe post de „animal de casă” sau un crocodil (au mai fost cazuri), îl mai mângâi între… urechi? No comment.

Bonus (slujbe papistașe pentru căței):

Redacția

Notă: de astăzi recomandăm să le spunem ecumeniștilor într-un singur fel: circari.