Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Știri… de pe cer și întrebări cu picioarele pe pământ…

Recomandăm acest articol de mai jos (cu rezervele de rigoare din nota 1):

Operațiunea “Calibrarea”. Armata își “calibrează” aparatura de supraveghere deasupra Bucureștiului

Nota 1: totuși, se pare, privind cu atenție harta din filmarea cuprinsă în articolul respectiv, că avionul acela s-a învârtit într-adevăr deasupra aeroportului Otopeni, în partea de nord a capitalei, nu a avut ca epicentru Bucureștiul locuit (probabil că altminteri ar fi fost și sesizat de unii din cei de la sol, care ar fi observat că un avion se tot învârte deasupra lor…). Dar niște întrebări din articolul de mai sus probabil că sunt viabile. Noi, muritorii de rând ai României… virusate, poate că ar fi bine – mai ales în această zi a Pătimirii Domnului pe Cruce – să ne concentrăm spre… nota 2.

Nota 2: privit în notă teologică ortodoxă, atâta vreme cât poporul român – în frunte cu ierarhii și cu preoții lui – zace în panerezia ecumenistă suntem pe propria răspundere sau cu forțe proprii, adică singuri, vai de noi. În cazul în care, cu ocazia acestor Paști, ne îngrădim de erezie, ne va ajuta Dumnezeu să facem față tuturor încercărilor și curselor și atacurilor văzuților și nevăzuților vrăjmași.

Dovada care certifică cele de mai sus? Una istorică, dintre multe altele: în anul 1453, când turcii atacau Constantinopolul, până în dimineața zilei de 29 mai 1453 au văzut zilnic pe Maica Domnului deasupra cetății și capitalei bizantine, ocrotind-o. Ei – turcii – ziceau că este „un demon, care cu aripile lui ocrotește cetatea.” Dar recunoșteau că este acoperământul Mamei lui Iisus Hristos. În zilele de 27 și 28 mai în catedrala Sfânta Sofia au slujit ortodocșii cu ereticii, s-au împărtășit împreună. A răbdat Dumnezeu o dată (27 mai), a doua oară (28 mai), dar a treia oară nu. Căci la ora 6 dimineața, în ziua de 29 mai 1453, turcii au văzut că dispăruse Maica Domnului de deasupra cetății. Au hotărât în grabă atacul, iar după o oră și jumătate ceea ce nu reușiseră în luni de zile de atacuri furibunde (având inclusiv avantajul unui super-tun, făcut de un ardelean – numit Orban (în niciun caz rudă cu actualul prim-ministru, cu toate că și acesta trage cu tunul, mai dihai ca acela, făcând praf sinodul B.O.R., care bătea la 2 km ghiulele mari), au făcut în o oră și jumătate. Astfel încât sultanul Mohamed al II-lea a intrat pe la ora 7.30 în Sfânta Sofia și s-a dus călare pe cal până în altar, unde s-a dat jos de pe el cu picioarele pe Sfânta Masă și și-a făcut acolo sultanul nevoile, astfel Dumnezeu arătând că permite păgânilor să întineze biserica, după ce ortodocșii o întinaseră prin con-slujirea cu ereticii.

Apoi sultanul – la banchetul dedicat victoriei, a văzut semnul a cinci degete imprimate pe un perete. A aflat numai de la un ortodox, anume Gheorghe Scholarios, primul patriarh al Constantinopolului după cucerirea lui de către turci (care ca ierarh a purtat numele de Ghenadie) – după periplul despre care puteți citi mai jos – „Cunoaște, așadar, preaînalte sultan, că cele cinci degete ale mâinii pe care o vezi înseamnă că n-ai fi intrat în acest oraș dacă în el ar fi existat cinci creștini adevărați.” (adică 5 care să nu se fi rugat cu ereticii).

Surse – https://www.impantokratoros.gr/filotei-zervacos.ro.aspx

https://www.rfi.ro/cultura-95481-accent-pe-istorie-caderea-constantinopole-legende

Este clar pentru… tăt românul?

Dacă nu, atunci mai suferim, până ne înțelepțim!

(căci Sfântul Vasile cel Mare spune că orice calamitate – de orice fel – are ca scop pedepsirea păcătoșilor, dar și înțelepțirea supraviețuitorilor)

Redacția