Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

37. Mâinile bunicii… care alungă durerea

– Cu mâinile tale, dulceața mea. Dacă înfrunți durerea cu mintea ta, în loc să o domolești, ea va deveni și mai greu de suportat.

– Cu mâinile, bunico?

– Da. Mâinile noastre sunt antenele sufletului nostru. Dacă le faceți să se miște cosând, gătind, desenând, jucându-se sau afundându-le în pământ (adică folosite la munca la câmp), trimiteți semnale de ajutor, de sprijin celei mai adânci părți a sinelui vostru. Și sufletul vostru este foarte liniștit pentru că îi acorzi importanță. Prin urmare nu mai este nevoie ca el să îți trimită durere ca să iei aminte (să ai grijă) la el.

– Cu adevărat mâinile sunt atât de importante?

– Da, copila mea. Gândește-te la pruncii nou-născuți: ei încep să cunoască lumea datorită atingerii mâinilor lor. Dacă te uiți la mâinile bătrânilor (oamenilor vârstnici), vei vedea că ele îți spun despre viața lor mai mult decât oricare altă parte a corpului lor. Tot ceea ce este făcut cu mâna se spune că se face cu inima. Pentru că într-adevăr așa este: mâinile și inima sunt legate între ele. Maseur-ul știe bine acest lucru: când atinge trupul unui alt om cu mâinile lui creează o legătură profundă. Este exact această legătură din care provine vindecarea. Gândește-te la cei îndrăgostiți: când își ating (unesc) mâinile se iubesc în modul cel mai minunat mod.

– Bunico, mâinile mele… de multă vreme nu le-am mai folosit așa!

Transmiteți iubirea cu ele, începeți să creați cu ele și totul se va mișca înlăuntrul vostru. Durerea nu va trece. Însă se va schimba în cea mai frumoasă operă de artă. Nu te va mai durea. Pentru că ai reușit să străpungi și să birui esența durerii.

Elena Bernabe

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2020/04/blog-post_540.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu