Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Înșelarea înșelatului Macarie pentru cei ușor de înșelat

Hristos a înviat!

Iubiți frați ortodocși,

Azi a apărut o filmare cu o icoană a Maicii Domnului, din care ies lacrimi, iar icoana este ținută în brațe de ieromonahul Macarie de la Schitul Oituz.

Mă îndoiesc că este o minune dumnezeiască din următoarele motive:

a) toată filmarea icoana este ținută cu fața către cameră, nicidecum dintr-o altă poziție, deci nu se vede ce anume este în spatele ei (la câtă viclenie macaro-nilistă există pe piață și ținând cont de faptul că părintele Atnahasie – pomenit în video – viețuitor tot la Schitul Oituz, este expert în injecții cu extract de aloe, mă îndoiesc că chiar așa în direct… plânge Maica Domnului);

b) ieromonahul Macarie spune spre final că Dumnezeu „să primească pocăința noastră generală.” Nu știu unde a văzut el pocăință generală, poate a visat. Cât despre hulele aduse de el Sfintei Împărtășanii – ele rămân fără pocăință;

c) în același video – cu Maica Domnului tăcută și plângând – iar începe hulirea Fiului ei de către ieromonahul Macarie, care spune că „de multă vreme vă tot spunem” (care noi? păi, el și vrăjmașul diavol) „că fiecare inimă va fi un altar și fiecare rugăciune o Liturghie.” Adică hai să vă dau împărtășanie la cutiuță, eu, guru al vostru!

d) dacă fiecare rugăciune „este o Liturghie” înseamnă că nu mai este nevoie de Liturghia propriu-zisă. Cu alte cuvinte: preoție, slujbă, spovedanie, preoție ortodoxă – toate sunt aruncate la gunoi de acest individ cu voce mieroasă și cu pseudo-episcop ecumenist pe care îl pomenește zi de zi;

e) au mai plâns și alte icoane – în multe locuri – dar aceasta nu înseamnă în niciun caz că Dumnezeu validează înșelările unora. La cei îngrădiți de erezie încă nu am auzit să plângă vreo icoană, numai la ecumeniști – dovadă că la noi râde Hristos, Se bucură, pentru că Îl slujim în adevăr;

f) dacă ieromonahul Macarie are nevoie de „fabrică de minuni” înseamnă că nu i-a ajuns „fabrica de împărtășanie.” Oricum după viteza cu care se afundă în prăpastie se pare că nici Maica Domnului – care plânge pentru hulele unei asemenea ieromonah yoghin înșelat și ecumenist – nu mai are altă soluție decât să verse o lacrimă, două, o sută pentru el.

Dacă veți urma ieromonahului Macarie, veți avea parte de „împărtășanie” la discreție, „minuni” pe bandă, dar și o Judecată necruțătoare din partea lui Hristos, pe care ieromonahul Macarie nu Îl slujește, ci de Care se folosește pentru înșelarea celor neștiutori și cuprinși de teamă, acum mai mult ca oricând.

Pr. Ciprian Staicu