Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Cu o floare nu se face primăvară. Aici a dat-o rău în bară…


De ce a dat-o în bară?

În primul rând pentru că de pretențiile ateilor Biserica nu ascultă. Însă ecumeniștii au ascultat, ascultă și vor asculta, căci au același duh în el, doar nivelul de fățărnicie este altul: la atei, mai mic, la ecumeniști, maxim (una caldă, două-trei reci).

Deci, iată câteva date medicale despre testul pe care pseudo-ierarhul Tomisului vrea să îl facă TUTUROR credincioșilor (o fi rudă cu Arafat, mai știi?):

„Reacția PCR este o metodă de amplificare enzimatică in vitro a unei anumite secvențe de ADN. Din punct de vedere chimic, reacția PCR este constituită din cicluri succesive de replicare in vitro. Principalele componente ale reacției sunt: ADN matriță, o ADN polimerază termostabilă, primeri oligonucleotidici, deoxinucleotidtrifosfați (dNTP), tamponul de reacție și ioni de Mg2+ ​​​.

O reacție PCR este formată din n cicluri( între 25 și 40), în fiecare ciclu fiind parcurse 3 etape principale: denaturarea termică a matriței (desfacerea dublului helix ADN), atașarea primerilor și polimerizarea propriu-zisă. La terminarea unui ciclu de replicare in vitro (de amplificare), cantitatea de ADN rezultată este dublă față de matriță.

Numărul final de copii ADN este 2nxy, unde y = numărul inițial de copii, iar n= numărul de cicluri de replicare. În concluzie, reacția PCR este o metodă prin care se obțin cantități mari dintr-o anumită secvență ADN, molecule care pot fi ulterior manipulate sau analizate fără a fi necesară o prealabilă clonare moleculară a acestora.”

Deci acest test MULTIPLICĂ ceva existent și cunoscut, nu definește sau identifică!

Kerry Mullis, biochimistul care a inventat PCR, spunea clar: „acest test nu poate fi folosit în scop de diagnosticare al bolilor infecțioase.” Adică el poate arăta existența unor boli cunoscute deja, despre care se știu multe lucruri datorită studiilor efectuate, dar este neconcludent în a identifica ceva precum covid 19, care este un virus nou, despre care de abia acum încep să se facă studii și va dura ceva timp până când se va putea face din punct de vedere științific un tablou integral legat de caracteristicile, manifestarea și celelalte elemente concrete legate de acest virus. Acum se merge de-a oarba, nu altfel.

Deci acest test „rapid” este făcut degeaba, în sensul că el nu este sigur. Singurul lucru sigur este deocamdată se vinde bine, conducătorii diverselor instituții – iată că și Biserica – își fac stocuri de așa ceva, deci vânzătorii acestui test fac bani „în mod rapid.” Că le mai dau și cumpărătorilor direcți menționați mai sus și o reducere de preț, asta este de la sine înțeles, important este să aibă toți ceva de câștigat.

Pe larg aici despre acest test:

https://www.annsaudimed.net/doi/full/10.5144/0256-4947.1996.657

În format pdf: 0256-4947.1996.657

De asemenea un studiu bun în documentul: Application of Polymerase Chain Reaction to the Diagnosis of Infe

Vom încerca să traducem din cele două studii.

Până atunci iată câteva informații interesante, legate de modul în care tot testul PCR a fost folosit pentru o altă mare maladie a secolului al XX-lea:

SIDA – O MISTIFICARE DE SCARĂ MONDIALĂ

O istorie despre virusul HIV, care, de fapt nici nu provoacă SIDA.

Cum aşa? Iată cum: în 1996 a fost publicată o cercetare fundamentală a profesorului Peter Duesberg, cu titlul ”Inventând Virusul HIV”, cu o prefaţă aparţinând laureatului Premiului Nobel Kary B. Mullis.

Peter Duesberg, profesor de biologie celulară moleculară la Universitatea California din Berkly, a publicat această carte din bugetul său, pentru că nimeni altcineva nu se încumeta să i-o publice.

Profesorul Duesberg – unul din puţinii oameni pe pământ, care în decursul întregii sale vieţi a studiat retroviruşii – adică familia viruşilor căreia aparţine ”HIV/SIDA”. Cartea lui Duesberg are 700 pagini. Este o carte groasă, dar e atât de interesantă, încât se citeşte ca un roman detectiv – dintr-o răsuflare.

Profesorul Duesberg arată, pas cu pas, cum s-a format legenda despre faptul că un retrovirus mic este cauza unor mari dezastre, pentru care, de fapt sunt responsabili oameni concreţi. De fapt, ”virusul HIV/SIDA” este un saprofit, la fel cum, să spunem, microbul ”bacilul intestinal”, el este prezent în organismul oricărui om, şi anume, în canalul nazal.

Din ce cauză mor bolnavii de SIDA? Din cauza acestui retrovirus? Nu, ei mor dintr-o sumedenie de cele mai felurite complicaţii, cauzate de cu totul alţi microbi şi ciuperci. Atunci de ce este învinuit retrovirusul? Cică, el provoacă imunitatea slabă? Profesorul Duesberg arată, că retrovirusul se află la toţi în canalul nazal, şi nimănui nu-i provoacă nici un fel de SIDA – adică, acest mult învinuit ”virus HIV/SIDA” – este o parte din flora microbiană obişnuită a omului, şi, prin urmare, este folositor pentru organism.

Cunoaşteţi oare faptul că, încă nici o soţie a vreunui bolnav de SIDA nu s-a infectat, trăind o viaţă sexuală completă cu el?

De ce nu cunoaşteţi asta? Să vie vina PCR-ului? Cum este posibil asta, dacă boala e infecţioasă? De unde dar toate aceste istorii, cum cineva, undeva s-a înţepat cu un ac în spital, şi s-a infectat, primind prim urmare compensaţii de milioane de dolari. Nu credeţi oare că asemenea lucruri sunt uşor de înscenat? Da, asta este minciună! Este minciună faptul că un om s-a infectat de la o înţepătură cu acul.

Situaţia reală este următoarea: da, există Sindromul Imonodeficienţei Umane, care, printre altele, a existat întotdeauna, numai că abia în ultimele decenii a obţinut o răspândire catastrofală. Un lucru se ştie sigur – nimeni încă nu a murit de SIDA, provocată de un retrovirus mititel.

Oamenii mor de infecţii pulmonare şi boli oncologice, care au legătură cu imunitatea scăzută, iar retrovirusul, adica ”virusul HIV/SIDA”, nu are nici o legătură cu asta. Veţi întreba: atunci ce provoacă scăderea imunităţii? Răspunsul este simplu, ascultaţi-l atent: Scăderea imunităţii omului este o tendinţă comună omenirii contemporane, legată de otrăvirea catastrofală a mediului de trai al oamenilor din ultimile decenii.

Substanţele şi factorii toxici au împânzit omenirea contemporană, sau, cum este plăcut să spunem, civilizaţia. Aceşti factori toxici sunt poluarea apei, aerului, mâncării – tot, ce se află în afara şi nimereşte înăuntrul omului, sau doar intră în contact cu el, cum sunt, de exemplu, chiar hainele din material sintetic.

Faptul care se încearcă a fi ascuns este că noi toţi, oamenii urbani, avem Sindromul Imunodeficienţei Umane. Da, noi toţi orăşenii avem, într-o măsură sau alta Sindromul Imunodeficienţei Umane. De ce dar mor doar unii din noi? Iată aici îşi joacă rolul factorii de risc, adica faptul, că unii oameni se supun unei intoxicaţii mult mai mari, decât ceilalţi.

Aceştia sunt: narcomanii, beţivii, acei care au o viaţă desfrânată şi neordonată, adică grupul de oameni, care apare în statistica oficială. Dar cum să explicăm că jumătate de Africa este bolnavă de SIDA, adica are imunodeficienţă? Foarte simplu: Africa nu are propria agricultură. Ei nu seamănă, nu culeg, ei doar mănâncă şi se înmulţesc. Cultura lor încă nu a s-a dezvoltat la nivelul agrar. Ei pot să mănânce doar ceea ce creşte în copaci.

Mai înainte, populaţia Africii se regla în mod natural. Acum însă, civilizaţia nu-i lasă să moară pur şi simplu aşa, ea îi oblică să moară de imunodeficienţă. Schema lucrează astfel: cum ştiţi, africanii nu au bani să plătească ceva. Astfel, pentru a primi profit, corporaţiile americane fac o mişcare hîtră: sperie societatea mondială cu poveşti despre foametea din Africa, şi obligă conducerea, adică pe plătitorul de impozite din SUA, să se cheltuiască pentru mâncare africanilor.

Corporaţiile americane iau banii, iar în calitate de ajutor umanitar, desigur nu duc în Africa produse calitative, ci le bagă nişte produse de proastă calitate, expirate, necomestibile, în cel mai bun caz goale, ori chiar infectate, pline de produse chimice dăunătoare, după principiul ”calul de dar nu se caută la dinţi”. În aşa fel, ceea ce fac corporaţiile americane, poate fi numit simplu – genocid.

Veţi spune: dar africanii oricum ar muri, de foame. Formularea nu-i dreaptă: în Africa, factorii naturali au reglat întotdeauna numărul populaţiei, dar vedeţi că factorii naturali nu aduc nici un profit corporaţiilor americane – iată care-i cauza SIDEI în Africa.

Corect, Africa – este un caz de otrăvire de rea voinţă a oamenilor întregului continent cu substanţe toxice, răspândite în calitate de produse şi medicamente falsificate. Cine controlează calitatea produselor date Africii? Nimeni. Acum înţelegeţi, de ce unii au nevoie de un mic retrovirus? Pentru a ieşi de sub responsabilitatea pentru un fapt evident de omor a zecilor, dar poate a sutelor de milioane de oameni, şi totodată pentru situaţia catastrofală evidentă a sănătăţii omului contemporan.

Încă un fapt interesant, subliniază profesorul Duesberg, este că înrăutăţirea ulterioară a sănătăţii oamenilor cu imunodeficienţă (aşa e mai corect), şi nu cu SIDA, este începerea primirii de medicamente, destinate anume vindecării ei, care – în particular, medicamentul de bază ”AZT”, sunt extrem de toxice pentru organismul omului.

Adică moartea de SIDA este de fapt moartea din cauza intoxicării cronice a organismului, cauzat de factorii mediului înconjurător, apei, mâncării, aerului şi altor factori de intoxicare comuni oamenilor, dar şi din cauza preparatelor folosite pentru lecuirea ei – nici limba nu se învârteşte să le numesc medicamente.

Cum se argumentează asta? Prin faptul că au fost documentate cazuri de vindecare totală de SIDA a oamenilor, care au fost deja aruncaţi de medicina oficială în camera muribunzilor (Roger’s Recovery from AIDS, Bob OWEN. ”Vindecarea lui Roger de SIDA”. Autor – Bob Owen, cu subtitlul ”Cum un om a învins o boală straşnică”. Puteţi găsi această carte în Internet).

Există oare SIDA?! SIDA nu-i, oamenii mor din cu totul alte motive.

În SUA a fost publicată cartea profesorului de biologie celulară moleculară de la Universitatea din California, Peter Duesberg – unul din principalii reprezentanţi ai gândirii ştiinţifice alta decât cea oficială despre ipoteza virusului HIV/SIDA – cu denumirea caracteristică: ”SIDA infecţioasă: am fost noi duşi în eroare?”

În prefaţa la a doua carte a lui Duesberg – ”Inventatul virus SIDA”, laureatul premiului Nobel, înmânat pentru descoperirea reacţiei chimice, care a început să fie folosită fără ştiinţa şi acordul autorului în diagnosticarea infecţiilor HIV (reacţia în lanţ polimerică – PCR http://en.wikipedia.org/wiki/PCR), profesorul Kary Mullis (SUA), scrie: ”Eu eram convins în faptul că SIDA este cauzat de un virus, dar Peter Duesberg afirmă că asta-i o greşeală. Acum eu tot văd, că ipoteza HIV/SIDei nu numai că nu-i argumentată ştiinţific, ci este o greşeală infernală. Eu spun asta ca preîntâmpinare.”

În această carte P. Duesberg, în particular afirmă: ”Lupta cu SIDA s-a terminat cu înfrângere. Începând cu 1981, mai mult de 500000 americani şi mai mult de 150000 europeni au fost diagnosticaţi cu SIDA”.

Contribuabilii americani au plătit mai mult de 45 miliarde dolari, dar, în acest răstimp nu a fost descoperită nici un vaccin, nici o metodă de vindecare şi nu s-a inventat nici o profilaxie eficientă. Nici un pacient cu SIDA nu a fost lecuit.”

Profesorul Duesberg consideră că SIDA contrazice toate legile bolilor infecţioase. De exemplu, cercetarea soţiilor a 1500 americani diagnosticaţi cu HIV/SIDA, a arătat că niciuna nu s-a infectat cu acest virus, continuând să trăiască o viaţă sexuală deplină cu bărbaţii lor.

Bolile infecţioase, de exemplu gripa, tuberculoza, se răspândesc prin toată populaţia, independent de vârstă sau sexul oamenilor. Cu toate astea, mai mult de 90% din infectaţii cu SIDA sunt bărbaţi – narcomani şi homosexuali cu vârstele cuprinse între 20 şi 40 ani.

Conform concluziilor necontestate până în prezent ale doctorului Robert Koch – savantul care, în secolul 19 a izolat bacilul tuberculozei, – pentru a recunoaşte oricare microorganism (microb, virus, etc) ca factorul patogen al unei boli, el trebuie să fie numaidecât selectat din organism, iar după infectarea cu el a altui organism, în acesta trebuie să se dezvolte exact aceeaşi boală.

Oponenţii doctrinei SIDA spun că oamenilor cărora li s-a diagnosticat prezenţa ”virusului HIV”, niciodată nu li se izolează acest virus la examinarea în laborator.

P. Duesberg a ajuns la concluzia, că acest virus, care se consideră ”ucigaşul sistemului imunitar”, nu cauzează SIDA, şi este inofensiv pentru organismul omului (este, cum se spune, virus-satelit).

Moartea de SIDA după mulţi ani – este ceva din domeniul fantasticii neştiinţifice: acest virus are aşa o calitate înaltă de răspândire, încât deja peste două săptămâni apare în fiecare celulă a organismului, totodată, fără urmări negative pentru el.

După studii de mai mulţi ani, P. Duesberg a spus, că dacă i-ar zice cineva lui că-i infectat cu virusul HIV, el ”nu şi-ar face griji nici o secundă”. Oponenţii teoriei provenienţei virale a SIDEI consideră că, este ignorat şi ţinut în taină pentru societate faptul că niciodată nu a existat, nici până în ziua de astăzi, vreun test credibil de HIV/SIDA.

În cazul multor boli el dă rezultate fals-pozitive, ceea ce dă îndreptăţire de a da diagnoza HIV/SIDA bolnavului. Totuşi, asta nu are nici o legătură cu virusul imunodeficienţei, aşa cum testul nu arată niciodată virusul, ci informează doar despre prezenţa anticorpilor în probele de sânge. Aceşti anticorpi sunt generaţi de sistemul imunitar pentru protecţia împotriva microorganismelor patogene – aşa numitele antigene.

Reacţia pozitivă, considerată a fi infecţie HIV/SIDA, poate fi şi la bolnavii, sistemul imunitar al cărora a fost activizat mai devreme şi a produs anticorpi pentru cele mai diverse boli – tuberculoză, pneumonie, reumatizm, arteroscleroză, starea după vaccinare, la purtătorii de gripă etc. Asta se referă şi la oamenii cărora li s-a făcut des transfuzie de sânge – unul dintre cele mai puternice antigene pentru care se produc anticorpi. Acum asta se numeşte ”SIDA”.

În prezent, diagnoza HIV poate fi pusă la detectarea a aproximativ 30 boli, care sunt bine cunoscute şi studiate. Lista completă a acestor boli, care se numesc ”Asociate cu SIDA” poate fi găsită, de exemplu, în cartea directorului Centrului Federaţiei Ruse pentru profilaxia şi lupta cu SIDA, academicianului V. V. Pokrovskij ”Epidimiologia şi profilaxia infecţiilor HIV şi a SIDEI” (Moskova, ”Medicina”, 1996) (В.В. Покровский „Эпидемиология и профилактика ВИЧ-инфекции и СПИД”, Москва, „Медицина”, 1996г. )

În această listă figurează, în particular, pneumonia, tuberculoza, candidoza (infecţie micotică), sarcoma Kaposhi (boală oncologică, descrisă încă în sec XIX de către patologul Kaposhi), debilismul, herpesul şi altele.

Profesorul Duesberg, în cartea ”Inventatul virus SIDA” scrie că însăşi ipoteza HIV/SIDA a dat naştere acestei ”minunate liste cu 30 boli cunoscute anterior, care astăzi pot fi diagnosticate ca SIDA”.

Savantul consideră, că ”de fapt, SIDA este o nouă epidemie a vechilor boli”. Chiar în policlinicile noastre, medicul are dreptul să trimită pacientul la testul HIV, dacă detectează simptomele măcar a uneia din cele 30 boli, nimerite în ”lista neagră”.

Dar, cum am menţionat deja, multe din aceste boli pornesc mecanismul de activare a imunităţii şi producerii de anticorpi, ceea ce poate duce la reacţia pozitivă a testului HIV, şi dă posibilitatea diagnosticării eronate.

”Moarte pe substrat legal”

SIDA se consideră stadiul final al infecţiei cu HIV, şi prin definiţie, este incurabilă. Chiar spre deosebire de cancer. Ce înseamnă asta pentru noi? Toţi deja ştiu că orice diagnoză, serveşte totodată drept condamnare – să devii marginalizat de societate, şi să te pregăteşti de propria înmormântare.

Încă în 1998, profesorul L. Montagnier, Institutul Pasteur, Franţa, a făcut următoarea declaraţie: ”Factorii psihologici sunt extrem de importanţi pentru susţinerea sistemului imunitar. Dacă ignoraţi susţinerea psihologică, spunând bolnavului, că el va muri, aceste cuvinte sunt deja condamnare. Este nedrept că HIV, în 100% din cazuri este mortal! De ce spunem dar asta omului după diagnosticare?”

Unul din cei mai mari critici ai ipotezei SIDA este savantul ungar, doctorul Antal Makk. El a lucrat în multe ţări ale Europei, Africii, acum conduce o clinică din or. Dubai (Emiratele Arabiei Unite). Ţinând un discurs la una din conferinţele despre SIDA, el a subliniat că ”accentuarea permanentă a incurabilităţii SIDA serveşte doar scopurilor businessului, primirii de fonduri pentru cercetare, şi sub alte motive. Din aceşti bani, în particular, se produc şi se achiziţionează preparate toxice, care nu întăresc ci distrug sistemul imunitar, condamnând omul la moartea din cauza efectelor secundare”.

tradus din limba rusă,

sursa: http://www.unlockers.ru/showthread.php?t=349

Redacția