Sfântul Ierarh sârb Nicolae Velimirovici (1880-1956) scria:
„De ce nu putea cuvântul lui Hristos să domine (convingă) în fața Sinedriului conducătorilor evreilor? Pentru că aceștia erau atât de plini de răutate încât nu exista loc înlăuntrul lor pentru sămânța dumnezeiască, pentru făgăduința lui Dumnezeu. Tot ceea ce prindea rădăcini în inimile lor era sămânța lui satan, a antihristului.
De aceea ei căutau să Îl ucidă pe Hristos. Domnul vorbește prin gura regelui psalmist și profet: „Opriți-vă și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmul 45, 10). Așadar, este necesar ca să ne golim de tot ceea ce este potrivnic lui Dumnezeu, adică de orice avem înlăuntrul nostru și care împiedică lumina cunoașterii lui Dumnezeu să se sălășluiască în noi.
Când omul își golește sinele de el însuși, atunci și numai atunci poate să înțeleagă faptul că Dumnezeu este Dumnezeu. Câtă vreme sufletul omului este plin de gânduri fără Dumnezeu, de sentimente fără Dumnezeu și de dorințe fără Dumnezeu, omul este cu totul neputincios să audă, să asculte și să primească de fapt cuvântul lui Dumnezeu.
Când oamenii nu Îl au pe Dumnezeu înlăuntrul lor acționează mânați de un imbold păcătos spre a dezrădăcina pe Dumnezeu din sufletul celui care Îl are.
Ci căutați să Mă ucideți. De ce?
Pentru că niciun cuvânt dumnezeiesc al lui Hristos nu a putut să găsească refugiu sau acceptare în inimile lor atee. Neavând nimic comun cu Domnul Iisus Hristos, conducătorii evrei au fost de la început incapabili să aibă vreun fel de relație de prietenie sau de apropiere față de El.
O, Doamne Iisuse, binecuvântate Mântuitorul nostru, ajută-ne să ne golim de toate semințele păcătoase dinlăuntrul nostru, astfel încât cuvântul Tău sfânt să poată să intre acolo și să ne lumineze, să ne întărească și să ne învieze. Că ție se cuvine toată slava, cinstea și închinarea în vecii vecilor. Amin.”
(Cuvânt dedicat celor cu mintea îngustă,
pentru care păcatul este mai aproape
decât iubirea lui Dumnezeu)
Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2020/05/837.html
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu
