Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Episodul 97: Câteva cuvinte patristice de mângâiere sufletească și de responsabilizare ortodoxă…

1. Sfântul Simeon Noul Teolog

a) Cel care Mă iubește, va păzi poruncile Mele și Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui. Așadar, când va avea loc arătarea Lui? Aici sau în veacul viitor (în veșnicie)? Este foarte clar că se va întâmpla aici. Într-adevăr, unde există păzirea cu strictețe a poruncilor dumnezeiești, acolo se va înfăptui și arătarea Mântuitorului și după această arătare se cultivă (crește) în noi iubirea desăvârșită.

b) Cel care atunci când are parte de necinstire și de injurii simte o mare durere în inimă, să știe din aceasta că poartă la sânul său pe șarpele cel vechi. Deci, dacă rabdă cu tăcere sau răspunde cu o mare smerenie, îl slăbește pe acest șarpe și îl paralizează. Însă dacă răspunde cu cuvinte amare sau vorbește cu nerușinare, îi dă putere șarpelui să își verse veninul în inima lui și să îi mistuie fără milă măruntaiele; astfel el (șarpele) se va face tot mai puternic în fiecare zi și va nimici schimbarea în bine și puterea sufletului lui nenorocit, iar ca rezultat va trăi de acum înainte pentru păcat, însă va fi cu totul mort față de virtute.

2. Sfântul Paisie Aghioritul

Tot numai condiții și drepturi (respectarea lor) punem pentru a-L cunoaște pe Hristos. O singură dată nu spunem: Hristoase, eu închid ochii și Tu ia-mă și du-mă unde vrei Tu! Fă-mă așa cum vrei Tu și cine vrei Tu să fiu!

Ce credeți că va spune Hristos, Care s-a răstignit pentru tine și pentru mine? Este lipsit de deontologie să îți încalc libertatea ta? Devreme ce te predai Lui, ce să mai zici?

Și dacă s-ar deschide iadul sub tine și s-ar năpusti asupra ta toate legiunile iadului, ca să te sfâșie, nu ești întotdeauna în mâinile lui Hristos? Îmi cer scuze că jignesc logica comună cea vrednică de cinstire, mândria comună și Carta drepturilor noastre, însă cu neclintire cred că astfel funcționează toată această situație.

3. Sfântul Issac Sirul

„Când te întâlnești cu cineva, străduiește-te (forțează-te pe tine însuți) să îl cinstești mai mult decât merită… Salută-l cu căldură. Laudă-l.

După ce va pleca, să spui despre el tot ce este bun și un cuvânt de cinste. În felul acesta îl vei face mai bun decât este.

Întotdeauna acest mod de a fi să te definească. Să fii întotdeauna un apărător și să dai cinstire tuturor.”

Pentru că războiul bate la ușă, iată o poză care trage un semnal de alarmă pentru cei care caută orice prilej pentru declanșarea lui:

Nici în multe familii nu mai este pacea lui Hristos, ci…:

Touch… the screen, but don΄t touch your child?

(Atinge… ecranul, dar nu îți atinge copilul?)

Redacția