Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Războiul fără milă împotriva copiilor noștri

Recomandăm acest articol-studiu:

https://www.activenews.ro/externe/Lockdown-ul-o-catastrofa-pentru-sanatatea-mintala-a-copiilor.-Auto-vatamarea-tentativele-de-sinucidere-si-tulburarile-de-alimentatie-tot-mai-intalnite-si-la-copii-de-8-ani-165068

Comentarii:

1. Mulți copii erau străini pentru părinții lor, a căror viață era dominată de robia la locul de muncă. De aceea a sta cu propriii lor copii nu doar zile în șir, ci chiar luni a fost foarte dificil, datorită înstrăinării din familie. Unii maturi au învățat să fie părinți, alții și-au descărcat nervii pe copii sau pe soți/soții; un lucru este sigur: copiii au avut de suferit în plus, în multe familii, și din cauza lipsei adevăratei familii în Hristos.

2. Sistemul antihristic a găsit „soluția” și pentru cei încă nedependenți de calculator și le-a înrobit ochișorii și mintea în ecranul tabletelor, telefoanelor și calculatoarelor. La început a părut a fi „cool” (fain), însă efectele negative nu au încetat să apară (ca cele din articolul de mai sus și multe altele, din păcate).

3. Copiii au nevoie de natură, de contactul cu animalele, de părinți iubitori, de rânduială și de disciplină, de atmosferă pașnică în casă. Desigur, ei înșiși trebuie să contribuie la gradul de pace din familie, fiind ascultători și râvnitori.

4. Copiii au nevoie în primul rând de Hristos, de Sfintele Taine, de rugăciune împreună cu părinții lor, de a face fapte bune, dar și de un coș de gunoi, în care să arunce masca. Copiii sunt frumoși, sunt buni, sunt ai noștri, dar mai întâi de toate sunt ai lui Dumnezeu, Care îi iubește și îi ocrotește.

 

„Îți mulțumesc, Doamne Iisuse Hristoase, că mi-ai dat jos masca de pe chipul meu de copil! Te slăvesc și Te iubesc!”

Să auzim de bine!

pr. Ciprian