Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Psalmul 90 și Sfântul Gavriil Georgianul

Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui. Va zice Domnului: „Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul”. Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător. Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui. Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază. Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea. Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare ţie. Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale. Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău. Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur. „Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele Meu. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi. Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea”.
Fiecare cuvânt al părintelui Gavriil Georgianul era ca un medicament pentru toți, mireni și clerici. Odată s-au dus să îl viziteze niște monahi și pe drum au discutat acestea:
– Ce har au monahii și ce lucru important este că ei cunosc puterea Crucii și a Psalmului 90 și cu acestea pot să lupte împotriva răului!
De îndată ce au intrat în chilia lui Gheronda Gavriil și acesta i-a binecuvântat, el le-a spus cu tristețe:
– Fiilor, dimineață când m-am trezit, m-au supărat duhurile rele. Voiam să îmi fac cruce și nu puteam. Mâinile îmi erau legate, altminteri le-aș fi arătat eu demonilor! Mă sufocau atât de mult duhurile rele, încât nu puteam să spun Psalmul 90.
Unul dintre monahi s-a rușinat și și-a plecat capul.
Iar părintele Gavriil a continuat:
– Însă m-a acoperit mila lui Dumnezeu și duhurile rele m-au lăsat în pace.
În felul acesta Sfântul Gavriil Georgianul i-a învățat pe monahi că fără mila lui Dumnezeu omul nu poate să reușească nimic de unul singur.
Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2021/03/90.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu