Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Înspre o Duminică a Ortodoxiei cu bucurie pentru toți ortodocșii

Aseară am primit un mail, care cuprindea și un link (https://www.youtube.com/watch?v=E9Z-mLop2Hc). Nu expun aici filmul, spre a nu fi acuzați de răutate. Dar bine este că adevărul iese MEREU la iveală.

Este partea audio a înregistrării de o oră, numită Dezmințire publică, despre care știm că fusese ștearsă de către Cristian Bucuroiu, la puțin timp după Sinaxa Ortodoxă

Însă este interesant (și trist) ce scrie cel care a făcut înregistrarea (apare la începutul acelui video). Eu nu îl cunosc, doar se pare că este din zona Craiovei. Deci pentru cine vrea, acea mărturie a celor doi părinți există în continuare. Desigur, ea s-a dovedit la Sinaxă fiind una falsă, dar mergem înainte.

Azi am vorbit cu părintele Sava Lavriotul, care mi-a spus că ieri la telefon au alcătuit împreună mărturisirea de credință scrisă apărută aseară (http://romanortodox.info/marturisire-de-credinta/). Varianta discutată era mult mai scurtă, apoi în românește au mai fost adăugate niște fraze. Nu asta contează, ci următorul fapt:

În varianta publicată se spune: „nu avem și nu vom avea vreo afinitate sau evlavie la Pr. Visarion Iugulescu sau la mișcarea visarionistă, nici comuniune bisericească cu această mișcare.”

Părintele Sava Lavriotul propusese un aspect foarte important: să se scrie că acum nu avem nicio comuniune bisericească cu visarioniștii.

Unde este șmecheria românească? Cei doi părinți – Andrei și Ghervasie – spun (prin intermediul calculatorului impersonal) că nu au comuniune cu „mișcarea”, însă ei știu că cei din cauza cărora a izbucnit toată această problemă spun despre ei înșiși că nu fac parte din mișcarea visarionistă, fiind dați afară oficial de către visarioniști, atunci când s-au îngrădit de erezie. Până aici totul e bine, însă din dovezile prezentate la Sinaxă se vede clar că cei în cauză au rămas tot visarioniști, chiar și în afara mișcării oficiale visarioniste.

Acest mod de exprimare le oferă celor doi părinți – Andrei și Ghervasie – portița de a fi în comuniune cu eretici visarioniști dovediți ca visarioniști, dar în același timp să susțină că ei nu au comuniune cu mișcarea visarionistă. Fain, nu?

Exact aici intervine din punct de vedere teologic ortodox valoarea unică a expresiei: MĂ LEPĂD (de erezia cutare). De aceasta se feresc cei doi preoți, dând ultimatumuri, după cum se vede.

Așa că încercăm altfel: părintele Sava alcătuiește acum o Mărturisire de credință (un model, desigur, care poate fi adaptat), o vom traduce în limba română, o va semna părintele Sava, o semnez și eu apoi (ca cel care o traduce, nu ca cel care ar fi primul, așa ceva nu există), urmează alți părinți, să fie ca un fel de circulară, pentru că probabil în curând Sinaxă nu se va face față către față (adică până la Paști).

Și propunem ca fiecare, atunci când o semnează (nu numele pe calculator, ci scris de mână), poate face așa: ia varianta semnată de ceilalți, o scoate la imprimantă, își pune și semnătura și numele (poate să adauge și scris de mână expresii precum: „semnez eu, preotul …. (numele), aceasta, cu mâna mea…” sau altceva, cum îi spune conștiința), apoi îi face o poză, o trimite mai departe la următorul membru al Sinaxei. Noi le publicăm pe toate cu drag, spre a cunoaște poporul ortodox îngrădit de erezie care este realitatea și în cine pot să aibă încredere (așa după cum mulți m-au sunat, de altfel, și au solicitat).

Dacă la un moment dat se încurcă rândul și apar două trei variante, fiecare semnată de câțiva părinți, nicio problemă. Putem folosi expresia: „sunt de acord și semnez și eu, ….. (numele), ceea ce au semnat ceilalți preoți, monahi, monahii ortodoxe.” Desigur, pot semna și mirenii. Fără ei am fi niște lupi singuratici (iertați cuvântul „lup”, poate mai potrivit ar fi „haiduc” sau altul, să nu se supere nimeni).

Astfel putem avea în maxim două săptămâni cel mult 30-40 de poze cu Mărturisire de credință din ce în ce mai bogată, asumată de din ce în ce mai mulți. Mare bucurie ar fi! Și s-ar clarifica ce are fiecare în cuget. Condiția sănătoasă ar fi ca numele fiecăruia să fie trecut nu din tastatura calculatorului sau a telefonului, ci cu mâna proprie. Desigur, și data asumării Mărturisirii este foarte importantă și poate fi trecută.

Așa se va vedea clar cine și cum gândește, cine și ce mărturisește.

Dacă știți o variantă mai bună, așteptăm opinii pe mail ciprioan@yahoo.com

Acesta ar fi una dintre ultimele soluții care să ne păstreze în Ortodoxie sau să ne readucă la ea, dacă ne-am abătut cumva, cu voie sau fără voie, de la ea.

Cu respect,

pr. Ciprian Staicu

Notă: pentru mine un lucru este clar 100%: mâine, în Duminica Ortodoxiei (pentru că nu vreau să mă prindă Sinodiconul Ortodoxiei în postura de om aflat în vreo comuniune nedorită sau neștiută cu vreun eretic) înainte de Sfânta Liturghie voi da din nou Mărturisirea de credință ortodoxă (pe care am propus-o și pe care deja câțiva zeci de mireni au citit-o, precum și alți preoți), alături de cei prezenți, care nu au dat-o deja în duminicile anterioare, la care voi adăuga faptul că mă aflu în comuniune bisericească ortodoxă cu toți (și numai cu ei) cei care s-au lepădat de erezii și mărturisesc ortodox. Numele le lăsăm deoparte, deocamdată. Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!