Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Icoana lui Hristos și evreii…

În orașul Beirut (capitala Libanului de azi – n.trad.) trăia odată un creștin, într-o casă pentru care plătea chirie. Când s-a mutat definitiv din acea casă, a uitat acolo o icoană a Mântuitorului Iisus Hristos. Apoi s-a mutat în aceeași casă un evreu.

În Beirut erau mulți evrei, care nutreau aceleași sentimente foarte acide față de credința creștină. Astfel că, atunci când a fost găsită acea icoană în casă, evreii au mutat-o acolo unde se adunau ei (probabil la sinagoga lor – n.trad.) și au început să o batjocorească, așa cum strămoșii lor Îl batjocoriseră cu aproape 2.000 de ani în urmă pe Însuși Mântuitorul Cel Viu al lumii.

De asemenea, i-au făcut acestei icoane tot ceea ce strămoșii lor îi făcuseră lui Mesia: i-a străpuns mâinile și picioarele cu cuie, i-au pus oțet pe buzele chipului icoanei, au batjocorit în orice fel icoana lui Hristos.

În final, unul dintre ei a luat o suliță și a lovit icoana sub coastă.

Atunci – O, minune! – sânge și apă au izbucnit din rana icoanei, exact la fel ca din trupul viu al Mântuitorului nostru răstignit. Nu poate fi descrisă groaza pe care le-a provocat-o acest eveniment evreilor!

Cu toate acestea, evreii au adus repede un vas și au adunat în el tot Sângele care a curs, iar apoi au adus acolo mulți bolnavi, orbi, șchiopi, ciungi și demonizați, pentru ca să fie vindecați de către icoană. De îndată ce evreii îi ungeau pe cei suferinzi cu Sânge, aceștia se vindecau.

Toți locuitorii orașului Beirut s-au adunat acolo care să vadă Minunea și toți Îl slăveau pe Hristos, Adevăratul Dumnezeu; toți evreii din acel oraș s-au convertit și au crezut în Mântuitorul Cel Viu și de Viață Dătător, Domnul Iisus Hristos.

(din lucrarea Sfântului Nicolae Velimirovici,

Prologul Ohridei. Octombrie, Editura Athos)

Sursa – site http://trelogiannis.blogspot.com/

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Notă: adaug la acestea, și din sufletul meu păcătos, cuvintele aceluiași Sfânt Ierarh Nicolae Velimirovici: „Doamne Iisuse Hristoase, binecuvântează-i pe prietenii mei, iar pe dușmanii mei îi binecuvântează de două ori mai mult!”

Să avem cu toții un urcuș binecuvântat spre Golgotha!