„Să nu uităm că scopul vieții noastre aici pe pământ este să câștigăm viața veșnică și fericirea Împărăției cerurilor, să ajungem lângă Dumnezeu și Sfinții Lui. Așadar, în aceasta constă sensul vieții noastre…
Hristos le-a spus ucenicilor Lui: Vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor. De aceea să fiți înțelepți ca șerpi și blânzi ca porumbeii. Înțelepciunea ne va apăra de lupi, iar nevinovăția ne va împiedica să devenim lupi.
Devreme ce lumea întreagă se află în stăpânirea diavolului (I Ioan 5, 19) (pentru că lumea vrea aceasta – n.trad.), cel care vrea să fie om în tot sensul cuvântului este ca o oaie înconjurată de lupi.
Iar o oaie în mijlocul lupilor are de înfruntat două pericole. Primul este nimicirea sau uciderea ei – să o rupă lupii în bucăți. Fiul lui Dumnezeu, însă, nu ne-a trimis între lupi pentru aceasta. Al doilea pericol pentru oaie este să creadă și să ajungă la concluzia că numai ca lup poate să supraviețuiască – iar ca rezultat să se transforme și ea însăși în lup, să își ascută dinții, să învețe să mârâie, să își scoată ghearele și din oaie să devină lup. Nici pentru aceasta nu ne-a orânduit Hristos.
Dacă ne-a trimis printre lupi este ca prin credința și viața noastră să îmblânzim lupii și să îi transformăm în oi ale lui Hristos, desigur dacă aceștia vor.
Ca să ne scape de pericolele pe care le-am menționat Hristos ne sfătuiește să fim „înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii.” Înțelepciunea ne va apăra de dinții lupilor, iar blândețea ne va feri să devenim lupi…
Smerenia este mama, temelia și baza tuturor virtuților evanghelice.
Câtă nefericire produc slava deșartă și iubirea de lucruri trecătoare, dorința de a părea mai buni decât suntem… Vă chem, așadar, ca niciodată să nu vă prefaceți că sunteți mai buni decât în realitate. Pentru că în această fățărnicie se sădesc calomnia, bârfa, înjosirea aproapelui nostru, spunem despre el că este un nimic și în aceeași clipă noi devenim importanți. Îl împingem în jos, îl lovim, ca să crească distanța dintre noi și să vadă ceilalți cât de superiori suntem noi – ce minciună, desigur!
Suflet cu cuget smerit – de aceasta avem nevoie, frați și surori – pentru acesta să ne străduim. Cugetul smerit nu este ignoranță sau neștiință, pentru că necesită o încordare foarte mare ca să ne smerim în fața lui Dumnezeu. Prin smerenia noastră, în realitate, ne înălțăm și devenim mai buni.”
Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2021/05/blog-post_501.html
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu
