Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Hristos și Europa…

Ce a făcut Hristos pentru Europa? Cum i-a mulțumit Europa lui Hristos?

 Sfântul Nicolae, Episcopul Ohridei și Jicei

Cât a făcut Hristos pentru Europa și cum i-a mulțumit Europa lui Hristos? Acesta, fraților, este un subiect de meditație și de învățătură.

Ce a făcut, așadar, Hristos pentru Europa? Răspuns: mai mult decât totul. Căci tot ar fi însemnat ceea ce oamenii pot aștepta. Dar Hristos a făcut pentru Europa cu mult mai mult decât s-ar fi putut aștepta oamenii.

În Europa, Hristos a împrăștiat întunericul păgânismului și absurditatea închinării la idoli. Cu aceasta am spus tot, pentru cel ce cunoaște înțelesul celor două cuvinte: „păgânism” și „închinare la idoli”.

Dar pentru acei care nu știu, vom spune ceva mai mult. Păgânismul și închinarea la idoli europeană au fost atât de întunecate și de absurde precum păgânismul și închinarea la idoli a triburilor negrilor din Africa zilelor noastre. Dar mult mai necruțătoare, într-atât de necruțătoare, încât sângele urmașilor lui Iafeth au alungat oamenii pe meleaguri mai îndepărtate decât sângele lui Ham.

Religie fără Dumnezeul cel adevărat, căsătorie fără morală, societate fără milă, stat fără o rațiune mai înaltă decât cea a răpirii tâlhărești – într-un cuvânt: viață fără rost și moarte fără nădejde.

Pe lângă acestea frică neîntreruptă de înfricoșătorii dumnezei care trebuiau să fie îmbunați cu jertfe sângeroase, umane și materiale, apoi ghicitul, vrăjitoriile și cele fără de număr fără de sens ceremonialuri din noapte și din zi. Întuneric și prostie în bordeiul țărănesc, întuneric și prostie în casa boierească, întuneric și prostie la curtea împărătească, și în poezie și în toate.

Satana a ținut legată omenirea europeană până când s-a arătat Hristos. Și tot organismul omenirii europene, tot trupul și sufletul au fost nu bolnave, ci însăși boala, asemenea omului lepros din cap până în picioare. Iar Hristos, când s-a arătat în asemenea bolniță și ospiciu, prin slujitorii Săi, parcă ar fi spus ceea ce a spus femeii gârbove de optsprezece ani: Europa, slobozitu-te-ai de boala ta (Luca 13, 12).

Și dintr-o dată Europa s-a îndreptat, și-a venit în fire, s-a luminat, s-a curățit și s-a cultivat. Ca și când cineva ar deschide ferestrele temniței și ar curăța, ar face ordine și ar tămâia. Pe lângă aceasta Hristos a dat popoarelor botezate ale Europei stăpânirea asupra întregii fețe a pământului, pentru ca, botezați fiind, să-i boteze și pe alții; sfințiți fiind, să-i sfințească și pe alții; învățați fiind, să-i învețe și pe frații lor mai întunecați și mai slabi. Iar această minune a minunilor a făcut-o Domnul Iisus Hristos cu Europa.

La a doua întrebare, cum I-a mulțumit sau I-a răsplătit Europa lui Hristos, răspunsul nu este lumină, ci întuneric, nu e bucurie, ci jale. I-a mulțumit și I-a răsplătit precum acei Gadareni, pe care Hristos i-a slobozit de legiuni de duhuri viclene și care l-au rugat apoi să plece de la ei: Și L-a rugat toată mulțimea ținutului Gadarinilor să se ducă de la ei (Luca 8, 37).

Și El a plecat. Nu le-a spus nici un cuvânt, ci a plecat. S-a dus, dar blestemul a rămas asupra acelor meleaguri. Și acel ținut al gadarenilor, odinioară roditor și bogat, se înfățișează astăzi ochilor omenești ca un pustiu uscat, mohorât și blestemat. Gadarenii L-au rugat pe Hristos să plece de la ei. Europenii nu L-au rugat, ci L-au izgonit. Îl izgonesc prin tot ce le stă la îndemână: prin școli, prin presă, prin politică, prin filme și prin toată trufia lor culturală; Îl izgonesc și prin gânduri, prin cuvinte și prin fapte – fiecare în parte, în grup și toți laolaltă.

Dacă acestea s-au întâmplat Gadarei, care în prostia ei, L-a rugat pe Hristos să se depărteze, cum îi va fi oare Europei, care nu îl roagă, ci, în răutatea ei, Îl alungă de la ea? Cum îi va fi oare Europei? Europei care s-a lepădat de Hristos și s-a întors la păgânismul ei străvechi, întunecat, absurd și rău mirositor?

Aceste întrebări își găsesc un răspuns indirect în Evanghelie. Europei i se va întâmpla ce i s-a întâmplat Capernaum-ului, acea cetate culturală, bogată, îngrijită, veselă și trufașă de pe țărmul Mării Galileeii. Hristos i-a pecetluit soarta cu aceste cuvinte: Și tu, Capernaume, care până la cer te-ai înălțat, până la iad te vei pogorî; că de s-ar fi făcut în Sodom puterile care s-au făcut întru tine, ar fi rămas până în ziua de astăzi. Însă zic vouă că pământului Sodomului mai lesne îi va fi în ziua judecății decât ție (Matei 11, 23-24).

O, frații mei, dacă s-ar fi făcut în India și în China minunile care s-au săvârșit în Europa vreme de două mii de ani, minuni nemăsurate și nenumărate, de multă vreme aceste două furnicare de oameni – jumătate din întreaga omenire – s-ar fi căit în țărână și în cenușă, L-ar fi iubit pe Hristos și s-ar fi închinat Lui.

Eu nu mă îngrijorez de soarta Indiei sau a Chinei. Mă îngrijorez de soarta Europei. Va cădea precum Capernaum-ul. Și acolo unde astăzi sunt trufașele ei turnuri, vor fi mușuroaie de furnici; acolo unde sunt bulevardele lor, vor fi mărăcini și șerpării; acolo unde este acum strigătul nerușinat împotriva lui Hristos, va fi țipătul bufnițelor și urletul șacalilor.

Pentru că atunci când Europa s-a crezut cultă, atunci s-a sălbăticit. Când a crezut că știe tot, atunci s-a prostit. Când a crezut că este puternică, atunci a devenit neînsemnată ca o pânză de păianjen.

Iată, fraților, un subiect de meditație și învățătură. Proslăviți-L pe Hristos Dumnezeu, ca și El să vă proslăvească în Împărăția Sa cerească. Amin.

(Sfântul Nicolae Velimirovici,

Prin fereastra temniței,

Editura Predania, pp. 74-76)

Notă: titlul aparține redacției.