Am văzut acum pe un site al ereticilor neo-visarioniști un articol dedicat Sfântului Dionisie Ignat de la Colciu.
Se spune acolo chiar așa: „Părintele Dionisie, asemenea altor părinți athoniți, a ales întreruperea pomenirii, aplicând Canonul 15 al Sinodului I-II din Constantinopol (861), care îngăduie oprirea comuniunii cu ierarhii ce propovăduiesc erezia „cu capul descoperit””
Totul bine și frumos, însă esența este totalmente alta. Canoanele sunt legile Bisericii, iar așa cum nicio lege nu dă sfaturi, ci poruncește și se stabilește care este pedeapsa pentru nerespectarea ei, așa și Sfântul Fotie cel Mare, după ce în Canoanele 13 și 14 ale sus-numitului Sinod, arată cum să NU ne îngrădim de eretici, pentru a nu cădea în schismă, apoi în Canonul 15 stabilește clar când și pentru ce motiv să ne îngrădim de ei: pentru erezie. Și că ÎNGRĂDIREA NU ESTE SCHISMĂ, CI EXACT FERIREA DE SCHISMĂ!
Deci Canonul 15 nu „îngăduie”, ci PORUNCEȘTE! Iar hotărârile acestui sinod fotian sunt considerate HOTĂRÂRILE SINODULUI AL VIII-LEA ECUMENIC, ceea ce înseamnă că hotărârile lui dogmatice și canonice sunt OBLIGATORII pentru orice ortodox, din orice generație, în vederea mântuirii. De asemenea, aceste hotărâri și canoane sunt NESCHIMBABILE.
Pericolul folosirii aici a verbului „îngăduie” este exact căderea în erezia „părtășiei nevinovate la erezie.” Adică, dacă ar fi doar un „sfat”, înseamnă că foarte bine fac cei care se îngrădesc și „binișor” cei care au „cuget ortodox”, dar nu se îngrădesc de eretici. Ceea ce este o minciună sfruntată! Nu există decât BINE sau RĂU! În rest, totul este prefăcătorie demonică!
În consecință, adepții monahului fost athonit Sava – care a scris de ani de zile un studiu pe larg despre Canonul 15, în care arată în mod patristic OBLIGATIVITATEA respectării acestui canon (așa cum s-au simțit obligați de conștiința lor ortodoxă, ca și Sfântul Dionisie de la Colciu – „Nu pot să fiu în comuniune cu ceea ce nu este Ortodoxie”, absolut TOȚI ORTODOCȘI, din 21 de veacuri de existență a Bisericii, atunci când au avut de înfruntat vreo erezie).
În concluzie, este ERETIC a spune că acest Canon 15 „îngăduie.” Și iată cum cei setați pe idolatrie și gherondolatrie au ajuns la ereziile propovăduite de M.S.C de ani de zile. Adică TOȚI O APĂ ȘI UN PĂMÂNT!
pr. Ciprian Staicu
Nota 1: acest articol l-am scris din iubire față de Sfântul Dionisie Ignat de la Colciu, ca unul ce l-am cunoscut personal, în anul 2003, când l-am vizitat și am purtat o discuție de 30 de minute despre valoarea și misiunea Tainei Preoției, pentru care mă pregăteam atunci. Și de atunci îl am în inima mea pe părintele Dionisie Ignat, adevărat ieromonah athonit român și MARE SFÂNT AL BISERICII!
Nota 2: Prin erezia pe care îl conține articolul analizat, acela reprezintă nu un prinos de la cinstire la adresa Sfântului Dionisie, ci o batjocorire a MĂRTURISIRII LUI ORTODOXE! Recomandăm neștiutorilor de dogmatică ortodoxă să aprofundeze eclesiologia Bisericii și prin volumul lansat ieri:
